Copilul la nastere

Copilul la nastere

Atunci cand va pregatiti sa ramaneti insarcinata ori asteptati deja un bebelus, multe sunt intrebarile pe care le parcurgeti zi de zi. De la ingrijorarile privind sanatatea copilului, la modul in care va decurge sarcina, cum veti depasi etapele travaliului si ale nasterii, toate acestea fiind completate de intrebari poate mai ingrijoratoare cu privire la felul in care va arata copilul dumneavoastra imediat dupa nastere, la scorul Apgar obtinut de acestea care reflecta de fapt buna functionare a functiilor vitale imediat dupa nastere, la modul in care va veti descurca cu el, fiind prima nastere, la micile detalii legate de alaptat, scaldat, imbracat, toate acestea le veti experimenta zi de zi, chinuindu-va sa gasiti un raspuns cat mai adecvat.

Recomanda aceasta pagina! Un parinte iti va multumi:

Dar cum fiecare moment trece destul de usor pe langa noi, printr-o buna informare in revistele ori site-urile de profil (www.bebelu.ro), veti putea depasi orice temere si nelamurire.

Primele clipe imediat dupa nastere sunt cele mai importante atat pentru mama, cat, in mod special pentru cel mic, fiind cel mai neajutorat. Fie ca nasterea este una pe cale naturala, fie nasterea prin operatie cezariana, micutul are nevoie de apropierea de mama cat mai devreme posibil. Cu toate ca intreaga familie ii este prin preajma, universul lui, din care tocmai s-a desprins a insemnat simpla legatura cu mama, reusind sa-i cunoasca glasul, respiratia ori vibratia inca de cand se afla in mediul intrauterin. Asadar, este de preferat a nu se utiliza foarte multe anestezice intrucat mama nu mai poate fi receptiva si o persoana cu zambetul pe buze, lucru important pentru cel mic, pentru a-l ajuta sa paseasca in noul mediu extrauterin.

De aceea, etapa imediat dupa nastere constituie punctul forte pentru bebelus. In primele doua ore, legatura dintre acesta si mama sa se intareste, putandu-i-se confirma, printr-o simpla luare in brate, mangaiere, respiratie ori alaptat, ca persoana care se afla langa el este aceeasi cu persoana din mediul intrauterin, pe care acesta s-a bazat pe parcursul celor noua luni de vietuire in acel mediu doar de el stiut in acele momente.

Imediat dupa nastere, copilul se simte stingher, fricos si neprotejat, intrucat mediul in care tocmai a intrat ii este pe deplin necunoscut, fiind asemenea unui animal ce cade prada altora. Sentimentul de autoaparare nu este foarte bine directionat, acesta neavand suficienta experienta in acest mediu. De aceea, prezenta mamei in primele ore ale vietii, chiar prima imbratisare imediat dupa nastere, ajuta psihicul copilului sa se adapteze mediului nou de viata, sa se simta in siguranta si sa capete incredere, stiind ca persoana pe care a simtit-o inca de la conceptie ii este alaturi si il poate apara impotriva tuturor necunoscutelor.

Cu cat aceste sentiment ii este mai aproape copilului, cu atat psihicul lui, senzatiile, perceptiile, gandirea si memoria se vor dezvolta mult mai usor. Imediat ce acesta patrunde in noul mediu de viata, vazul, auzul si perceptiile i se dezvolta pe deplin, tocmai pentru a-si cauta acea fiinta draga pe care a simtit-o foarte aproape. Ii poate asemana glasul asa cum il auzea el in viata intrauterina, ii poate percepe vibratiile, respiratia, ii poate veghea chipul protector.

De aceea, este recomandat ca micutul sa ii fie dat mamei spre ingrijire inca din primele ore de dupa nastere. Desigur, clinicile moderne din tara noastra au in vedere acest lucru, lasand copilul alaturi de mama pe tot parcursul sederii acestora in maternitate. In acest mod, cei doi se vor obisnui unul cu celalalt, fiecare traind intens orice moment. Dar cum maternitatile clasice aduc copilul mamei doar in anumite ore prestabilite, este de preferat, ca atunci cand are loc acest moment, sa reusiti o apropiere destul de mare de micut.

O puteti face in momentul alaptarii cand puteti apropia copilul de pantecele dumneavoastra, astfel incat acesta sa simta apropierea de „corp la corp” si sa se simta protejat. In momentul inceperii alaptatului este bine sa il mangaiati si sa ii rostiti cuvinte de alint incat sa se poata obisnui cu atingerea dumneavoastra, simtindu-va glasul asemanator celui din mediu intrauterin. In acest fel copilul poate spune „mama este langa mine si ma va apara de orice rele”.

Procedura alaptatului este una din cele mai importante etape din viata acestuia. Prima data bebelusul va incerca sa caute mamelonul si sa se obisnuiasca cu acesta, reusind sa bea colostrul, important pentru formarea de anticorpi necesari pentru un organism puternic mai tarziu. Dar si simpla procedura a suptului este importanta pentru acesta intrucat, suptul colostrului ii readuce aminte de gustul lichidului amniotioc, acestea fiind asemanatoare. Inca o data lui i se poate reconfirma ca cea care il tine in brate este mama lui.

Chiar daca imediat dupa nastere copilul are un aspect mai ciudat, fiind mai vanat, prezentand pete mai ciudate, dovada ca la nastere s-a folosit forcepsul ori vacuumul, nu trebuie sa ezitati sa il priviti. In primele momente de viata va fi destul de speriat cu noul mediu, totul trebuind sa functioneze altfel pentru el, incat primul lucru pe care il va face, va fi acela sa planga. Ulterior va tacea, incercand sa se concentreze spre exterior, studiind mediul ce il inconjoara si cautand chipul mamei. De aceea este atat de important a-l privi in ochi. In acest fel el se va obisnui cu chipul mamei, reusind sa observe mai tarziu daca aceasta este sau nu suparata, daca a necajit-o cu ceva.

Chiar daca nasterea cezariana este mai obositoare, impunand o refacere postoperatorie, nu ezitati ca in momentul in care va simtiti mai bine, sa va atingeti propriul copil. Are nevoie de dumneavoastra, in orice moment al vietii.

Articol realizat de Tatiana Tuţă




Articole similare

Fara comentarii

Lasa un comentariu