Din totalitatea sarcinilor existente in lume, mai mult de 7% sunt afectate de simptomatologia preemclampsiei. Cresterea tensiunii sangvine afecteaza asadar un procent destul de ridicat al tinerelor mamici.
Fiind o boala destul de des intalnita si destul de grava, preemclampsia a adus dificultati cercetarilor medicale inca din secolul trecut. Daca aveti dureri de cap, denumite si cefalee, urinarile sunt mai rare decat de obicei, dureri in zona abdominala in dreapta-sus, crestere in greutate destul de rapida si umflarea zonelor fetei si a mainilor, acestea sunt principalele simptome ale unui diagnostic destul de sever ce poate pune in pericol atat sanatatea mamei, cat si fatului, putandu-se produce o dezlipire de placenta a acestuia.
Aspirina pentru copii era initial recomandata pentru preintampinarea unei astfel de boli. Cu timpul s-a constatat ca aceasta nu-si produce efectele, renuntandu-se in cele din urma la ea. Specialistii din Statele Unite ale Americii pot preintampina mult mai usor simptomele unei astfel de boli, reusind sa o trateze, pe cand in alte zone ale lumii aceasta boala reprezinta inca un pericol.
La simptomele de mai sus trebuie bineinteles asociata o crestere a tensiunii arteriale. O tensiune crescuta in timpul sarcinii ce poate atinge valori de 130/80 sau mai mult pot reprezenta un pericol real pentru tanara gravida, bineinteles daca aceasta inainte de sarcina a avut o valoare a tensiunii mai mica. Daca tensiunea este destul de ridicata, mama cunoscand valorile inca de dinainte sa ramana insarcinata, nu avem de-a face cu un simptom al preemclampsiei, ci cu o hipertensiune arteriala, destul de alarmanta, dar care poate fi tinuta sub controlul strict al medicilor. Pentru a atinge pragurile preemclamsiei, la valoarea mare trebuie sa se adauge circa 30 de pocente, iar la cea mica, numai 15 procente. Doar asa putem vorbi despre o asemenea maladie ce afecteaza, de regula, femeile ce se regasesc in trimestrul doi sau trei de sarcina.
Mamele aflate la prima sarcina sau avand o sarcina multipla sau gemeni sunt expuse unui risc mult mai ridicat pentru aparitia acestei boli. Medicii trebuie sa fie atenti la gravidele care au avut astfel de riscuri in familie, fiind transmisa ereditar, la cele care au diabet de sarcina ori boli autoimune, precum si la cele care au boli de rinichi.
Dupa o scurta analiza a pacientei, medicii recomanda, de regula, o serie de analize la rinichi sau ficat, precum si la urina. Este recomandat acesteia realizarea unei hemoleucograme. Nivelul scazut de trombocite ori valori ridicate ale ficatului, pot produce o astfel de suspiciune. Totodata, preemclampsia este foarte bine evidentiata prin valorile analizelor de urina. Prezenta in urina a urmelor de proteina por fi un diagnostic sigur catre o astfel de boala mai severa sau nu.
Cu toate acestea, daca sunteti predispusa spre preemclamsie in sarcina, nu exista pericolul sa ramaneti cu o astfel de urmare si dupa sarcina. De regula, tratamentul continua foarte putin dupa nastere. Dar nu trebuie neglijat faptul ca preemclamsia poate reaparea si la sarcinile ulterioare.
