[imagebrowser id=1560]Dupa ce ati aflat “Ce este inteligenta emotionala?” va invit sa va familiarizati cu cateva modalitati prin care puteti contribui la dezvoltarea inteligentei emotionale a copilului/copiilor dvs. Autor: Cristina Tohanean, psiholog, psihoterapeut si logoped www.cristinatohanean.com
1. Sa-i invatati pe copii sa numeasca adecvat emotiile si sa le recunoasca la persoanele cu care intra in contact.
Multi copii de varsta prescolara si scolara raspund la intrebarea: “Cum te-ai simtit?” cu raspunsuri de genul “Rau” sau “Bine”. Aceste raspunsuri sunt un indicator al saraciei vocabularului referitor la emotii. Este foarte important ca dvs., parintii, sa discutati cu copiii dvs. despre felul in care se simt intr-o anumita situatie sau despre emotiile pe care le-au experientiat pe parcursul zilei. Suparare, mirare, enervare, furie, bucurie, entuziasm, frica, spaima, ingrijorare, uimire sunt termeni care trebuie sa existe in vocabularul copiilor astfel incat ei sa poata exprima cat mai adecvat ceea ce simt.
Puteti discuta cu copiii despre durerea emotionala si despre durerea fizica, ajutandu-i sa faca diferenta intre acestea. De asemenea, puteti vorbi despre diverse situatii in care persoane diferite traiesc emotii diferite desi sunt confruntate cu aceeasi situatie (de ex. cand Ionel il loveste pe Adi, Ionel poate simti furie, Adi poate simti frica, parintii lui Ionel ingrijorare si nemultumire iar parintii lui Adi pot simti mila si indignare).
De asemenea, v-ati putea reintoarce la joc, alaturi de copilul dvs.: sa identificati impreuna emotiile unui personaj din poveste, sa cautati in reviste oameni care exprima o anumita emotie, sa mimati trairea unor emotii, sa identificati aspecte paraverbale (tonul vocii), nonverbale (expresia intiparita pe fata) si posturale (pozitia corpului) ale diverselor emotii.
2. Sa-i ajutati pe copii sa-si formeze cognitii rationale care sa duca la emotii functionale (fie ele pozitive sau negative)
Il puteti ajuta pe copil sa inteleaga ca felul in care gandim despre o anumita situatie duce la trairea unei emotii.
Ii puteti da in viata de zi cu zi copilului exemple care sa releve legatura dintre ganduri si emotii: de exemplu cand copilul sparge un pahar, ii puteti spune copilului: “daca as gandi ca esti un copil rau si ca nu pot sa suport sa faci obraznicii, as fi foarte furios/furioasa si as tipa la tine, dar asa gandesc ca ai facut un lucru rau si regret doar ca s-a intamplat lucrul acesta. Faptul ca nu sunt furioasa ma ajuta sa vad cum ai putea invata ceva din greseala pe care ai facut-o”. E drept ca pentru un parinte poate sa para neobisnuit un asemenea mod de exprimare si de control al emotiilor. Vi s-ar mai parea la fel de neobisnuit acest mod de exprimare daca l-ati fi exersat inca din copilarie?
In loc sa ganditi despre celalalt ca este un idiot, ca este prost sau bun de nimic ati putea critica comportamentul persoanei. In realitate nimeni nu este in mod absolut intr-un fel sau altul. Sa ne aducem aminte de Albert Ellis[1] care spunea: “Singurul lucru cu valoare absoluta pe care il putem spune despre noi insine este ca suntem unici.” Asta v-ar putea ajuta sa schimbati furia in suparare. De mare ajutor i-ar fi si copilului dvs. sa stie ca nu exista persoane in intregime bune sau rele, frumoase sau urate, inteligente sau idioate…ci comportamente performante sau mai putin performante.
In loc sa va ganditi ca lucrurile TREBUIE sa se intample intr-un mod sau altul doar pentru ca asa vreti dvs. mai bine v-ati aminti ca nu sunteti singura putere din Univers. Altfel cum sa invete cel mic ca nu e suficient ca el sa bata din picior si sa spuna ca vrea ceva pentru ca acel lucru sa se si intample? Bineinteles, preferinte putem avea cat de multe, dar cu grija in a le pastra doar la nivel de preferinte si nu de exigente absolute.
Chiar NU SUPORTATI cand lucrurile nu ies asa cum vreti dvs.? Daca sunteti atenti veti observa ca suportati chiar foarte bine devreme ce aceste lucruri se intampla de zile, saptamani, luni si chiar ani….ESTE NEPLACUT, intr-adevar, dar faptul ca va spuneti ca “nu suportati” va impiedica sa gasiti solutii pt. rezolvarea situatiilor neplacute pe care le traiti. Copilului dvs. ii este de folos sa-si spuna ca nu suporta sa nu-l lasati sa iasa afara, ca nu suporta sa nu primeasca jucaria pe care o vrea? Un joculet cu personaje care sa gandeasca rational l-ar putea auta pe copil sa modeleze un mod rational de a gandi.
“Intotdeauna putem gasi lucruri mai groaznice decat cele care ni se intampla noua” spune Albert Ellis, dar va ganditi, adesea, ca lucrurile care vi se intampla dvs. sunt GROAZNICE. O fi GROAZNIC si sa ti se strice jucaria si sa-ti strice fratiorul castelul sau e doar NEPLACUT si se pot gasi solutii pentru asta?
Stimati parinti, va provoc sa nu ma credeti pe cuvant cand va spun ca emotiile vin din interpretarile pe care le dati diverselor situatii si va invit sa va luati in fiecare seara cate 5 minute in care sa revedeti in minte situatiile pe care le-ati trait peste zi, gandurile pe care le-ati avut si emotiile pe care le-ati experientiat. Dar daca inlocuiti gandurile avute cu altele, ce observati?
Ce-ar fi sa va luati in propriile maini responsabilitatea pentru emotiile pe care le traiti? Asta nu va schimba problemele practice cu care va confruntati, dar va va da temperatura afectiva necesara gasirii de solutii pentru rezolvarea acestora!
Date de contact: www.cristinatohanean.com
