Despre anxietatea mamei

Despre anxietatea mamei

0

Este normal ca mamele care au copii agitati sa fie un pic geloase pe mamicile cu sugari usor de linistit si sa se invinovateasca. Tipul acesta de sentimente poate zdruncina increderea in sine a unei femei si sa o impinga sa se intrebe daca nu cumva propria anxietate il face pe copil sa planga.

Din fericire, in primele luni de viata, mamicile nu isi pot da seama daca bebelusii lor realizeaza ca ele sunt suparate sau nelinistite. Bebelusii sunt, la urma urmelor, doar niste bebelusi. Nu se nasc cu abilitatea de a intui sentimente mamei, de parca acestea ar fi scrise cu ruj pe fruntea ei. Aceste mici fapturi preistorice intampina dificultati chiar si atunci cand vine vorba de un simplu… ragait. Asa ca nu te ingrijora ca bebe va avea de suferit din cauza nelinistii tale.

De asemenea, uneori, tinerii parinti presupun, in mod gresit si ca nou-nascutul lor este nervos pentru ca ii tremura manutele si barbia sau fiindca tresare la zgomote sau la miscari bruste. Totusi, astfel de reactii sunt semnale firesti ale unui sistem nervos inca nedezvoltat si dispar de la sine dupa trei luni.

Cu toate acestea, din experienta medicilor pediatri, exista cateva modalitati prin care anxietatea mamei, ca reactie la agitatia bebelusului, l-ar putea face pe copil sa planga si mai mult.

  • Anxietatea poate reduce cantitatea de lapte a mamei sau poate afecta fluxul de curgere a laptelui, prin acesta privand de hrana pe bebe care este deja flamand.
  • Mama poate fi atat de neatenta sau deprimata incat nu are disponibilitatea afectiva de a-si alina sugarul care plange.
  • Este posibi ca unei mame anxioase sa ii fie frica sa isi miste bebelusul cu atata hotarare cat este necesar pentru a-i linisti tipetele.
  • Mamele anxioase tind sa treaca nerabdatoare de la o metoda de linistire la alta. Se pot pierde atat de mult in propria neliniste, incat nici nu isi dau seama ca se agita mai mult decat bebelusul.

Totusi, daca studiem cu atentie problema anxietatii materne, este limpede ca aceasta nu poate fi cauza plansului zilnic, pentru ore in sir, in cazul a milioane de bebelusi. Teoria care spune ca nervozitatea mamicilor este cauza colicilor bebelusilor nu reuseste sa explice trei dintre caracteristicile colicilor:

  • La copiii nascuti prematur, colicile isi fac aparitia la doua saptamani dupa data la care ar fi trebuit sa se nasca in mod normal. Daca anxietatea unei mame ar fi cauza colicilor, crizele de plans ar aparea mult mai devreme si mai frecvent la copiii nascuti prematur. La urma urmelor, acesti copii plapanzi ii pot secatui de puteri chiar si pe cei mai calmi parinti.
  • Bebelusii care sufera de colici par sa aiba dureri – chiar daca bebe ti-ar putea simti anxietatea, de ce ar plange din cauza ei, de parca l-ar durea ceva?
  • Colicile pot aparea in cazul oricarui copil, nu conteaza daca este cel dintai sau al cincelea nascut. Acesta este cel mai puternic argument impotriva stabilirii unei legaturi intre anxietate si colici. Din moment ce parintii mai experimentati au mai multa incredere in ei insisi, cel de-al cincilea copil ar trebui sa fie mai putin predispus decat primul, dar lucrurile nu sunt deloc asa.

Sursa: Cel mai fericit bebelus din lume, Harvey Karp