Infundarea canalului lacrimal

Infundarea canalului lacrimal

0

Lacrimarea excesiva este frecvent intalnita la nou-nascuti. Uneori, cauza poate fi o reactie la picaturile de azotat de argint puse in ochii bebelusului imediat dupa venirea pe lume, pentru a preveni infectiile. Lacrimile sunt in mod obisnuit absorbite de canalele lacrimale localizate in partea interioara a pleoapelor inferioare. Lacrimarea excesiva poate indica insa blocarea unui conduct lacrimal.

Ochiul care are canalul lacrimal infundat va lacrima mai mult decat cel sanatos, dat fiind ca lacrimile nu se scurg in canalul lacrimal, ci direct in afara ochiului.

La nastere, medicul examineaza ochii bebelusului, dar controlul nu este relevant, pentru ca de cele mai multe ori in momentul examinarii nou-nascutul plange, iar rezultatele nu sunt concludente.

Mama este cea care observa ca ceva este in neregula cu bebe, de obiecei in primele saptamani de viata.

Un indiciul de blocare a canalului lacrimal este si scurgerea de mucus in ochiul respectiv (conjunctivita). Bebelusii care au canalul lacrimal infundat sunt mai predispusi la infectii, pentru ca germenii care se scurg odata cu lacrimile raman blocati si ei la nivelul ochilor.

Canalul lacrimal poate fi infundat din nastere sau se poate infunda din alte cauze.

Infectii cronice ale nasului (sinuzite) –  sinuzita cronica provoaca inflamarea tesuturilor si poate duce la infundarea canalului lacrimal.

Nasul rupt – in urma unui accident in care nasul a fost rupt se poate bloca/infunda canalul lacrimal.

Polipii – vegetatiile adenoide marite si inflamate (polipii) sunt un alt factor de risc pentru blocarea canalului lacrimal.

Conjunctivita – inflamarea si infectarea membranei care acopera ochiul (care poate aparea si in urma unor infectii virale) are ca efect secundar blocarea canalului lacrimal. Medicul va recomanda picaturi cu antibiotic.

Cum se trateaza

In cazul in care cel mic are canalul lacrimal infundat, in functie de cauza care determina blocajul, medicul recomanda un tratament sau altul.

De multe ori, pediatrul considera ca nu este necesara o interventie, canalul putandu-se debloca de la sine in jurul varstei de 9 luni, un an.

Daca deblocarea canalulul lacrimal nu se realizeaza spontan, poate fi nevoie de o mica interventie

(care necesita anestezie generala). Drenarea se poate face chirurgical si cu ajutorul laserului.

Masarea canalului nazolacrimal este o alta solutie pentru rezvolvarea problemei, dar este dificil de realizat.

In cazul in care vreo infectie bacteriana este de vina pentru blocarea canalului lacrimal, medicul va recomanda administrarea unui tratament antibiotic.

Aplicarea de comprese calde poate fi de folos in deblocarea canalului lacrimal.

La nevoie, medicul poate recomanda analgezice, pentru a diminua starea de disconfort a celui mic.