„Tatal meu a jefuit o banca” sau cum copiii nu disting realitatea...

„Tatal meu a jefuit o banca” sau cum copiii nu disting realitatea de fictiune

0

„Tatal meu a jefuit o banca, iar acum avem toata casa plina de aur”, le spune Mara, in varsta de 5 ani, copiilor din parc. Este aceasta o minciuna sau o fantezie, se intreaba parintii.

La varsta de 5 ani, copiii pur si simplu nu sunt capabili sa distinga realitatea de fictiune. Diverse franturi din basme, fragmente din conversatiile adultilor sau ce au vazut intamplator la stiri se amesteca toate in mintea copilului rezultand cele mai ciudate povesti. Fantezia este o etapa normala in dezvoltarea copilului si ar trebui mai degraba sa-i bucure pe parinti decat sa-i ingrijoreze. Nu uita ca in timp ce tu faci diferenta intre o poveste cu Winnie the Pooh si un jaf la o banca, dat la stiri, – copilul tau nu face diferenta.

Nu trebuie sa-ti pedepsesti copilul pentru povestile fanteziste pe care le spune. Lasa-l sa-ti povesteasca, asculta-l si chiar intra in jocul lui, adaugand si tu cateva detalii fanteziste, subliniind faptul ca povestea este fictiva.

Cand ar trebui sa te ingrijoreze fanteziile copilului
Fantezia apare de obicei la copiii sensibili si inteligenti. Cu toate acestea, cateodata, cand fantezia copilului este foarte intensa, parintii ar trebui sa se ingrijoreze. In cazul in care povestile copilului sunt prea drastice si departe de realitatea inconjuratoare, ar trebui sa incepi sa verifici ce emisiuni vizioneaza la televizor si ce conversatii asculta. Un numar prea mare de monstrii, fantome si eroi pot zgaltai sentimentul de siguranta al copilului tau.

În cazul în care copilul tau are o lume a lui imaginară, dar nu sunt probleme în relaționarea cu cei din jurul sau – totul este in regula. Dar daca este înconjurat doar de prieteni imaginari si evita lumea reală apeland la fantezii, probabil ca procesul de socializare nu functioneaza asa cum trebuie. In acest caz ar trebui sa consulti un psiholog pentru copii.