Atunci cand noul dumneavoastra bebelus este pe cale sa apara, este bine ca fratelui mai mare sa incercati sa ii eliminati sentimentele de teama ca va pierde afectiunea si iubirea si sa ii explicati ca niciodata nu va fi pe locul doi, nimeni neputand sa il inlocuiasca.
De aceea este bine sa incercati sa vorbiti cu el inca de cand cel mic se afla in burtica, sa ii explicati cum traieste fratele lui in acel mediu, ce nevoi are acum, dar si dupa ce se va naste. Ii puteti explica detalii cu privire la propria sa crestere, cum a fost parcursa de parinti, argumentandu-i ca va fi un sprijin real pentru cresterea celui mic.
La aparitia unui fratior sau a unei surioare, cel mai mare are tendinte de egoism si gelozie datorate unei suspiciuni cauzate de pierderea afectiunii parintesti. Unii dintre copii impartasesc pe buna dreptate aceste sentimente, intrucat de multe ori, la aparitia unui nou membru in familie, parintii au tendinta de a acorda intaietate si cea mai mare atentie nou-nascutului, marginalizandu-l pe cel mai mare. Intr-adevar cel mic are nevoie de ceva mai multa atentie, dar sa nu uitam totusi ca si celalalt copil al dumneavoastra are nevoie de afectiune, fiind inca in crestere, si nu doreste sa se simta abandonat.
De aceea el va putea impartasi atitudini de respingere fata de cel mic, stricandu-i jucariile, se retrage in coltul sau, refuza sa vorbeasca sau sa faca ceva in favoarea celui mic sau a parintilor. Alteori, aceste sentimente acute de gelozie pot duce la atitudini violente, putand ajunge pana intr-acolo sa ii faca rau celui mic, fiind un pericol pentru sanatatea acestuia.
Cu toate acestea, nu trebuie invinovatit, certat sau batut. Este un copil ce are nevoie de dragoste din partea celui din jur, nu este o persoana pe deplin constienta de actele sale. De aceea, in loc sa fie certat ar trebui sa fie ajutat sa treaca peste toate aceste sentimente de teama, sa reuseasca sa le depaseasca atat pentru propriul sau moral, cat si pentru o buna intelegere intre frati mai tarziu. Cum se face acest lucru? Simplu: prin comunicare. Doar discutand cu cel mic va veti putea da seama de frustrarile acestuia, de ce simte in realitate, si, doar asa, veti putea repara greselile pe care le faceti, abandonandu-l sau ii veti putea explica de ce este totul nou pentru el si care sunt beneficiile venirii pe lume a celui mai mic membru al familiei, beneficii oportune chiar pentru fratele mai mare.
Chiar daca uneori sunteti doborati de treaba pentru ingrijirea nou-nascutului, incercati sa nu il uitati si pe celalalt fratior, sa ii analizati atitudinea care de multe ori poate fi una in care predomina frustrarea. De aceea, este bine sa incercati sa il implicati in cresterea nou-nascutului, sa ii explicati de ce stati mai mult langa cel mic, sa il invatati sa il hraneasca, sa ii lasati sa se joace, sa ii citeasca poezii sau sa ii fredoneze cantecele. Daca mangaierea celui mic i-o veti acorda si celui mare, gelozia nu-si va mai avea locul, iar cel mai mare va fi un fratior pe cinste.
Desi unii parinti gresesc atunci cand isi compara copiii, acest lucru vine ca o mica „bomba” pentru sufletul fratiorului mai mare. Este de preferat a nu se compara copiii, reusind sa pastrati unicitatea acestora si admirandu-i pe fiecare separat si in mod egal pentru ca nici unul sa nu simta ca ia o portie mai mica de iubire din partea mamei sau a tatalui.
Daca pana la nasterea bebelusului mergeati prin parc, va jucati, ii citeati povesti ori ii fredonati cantecele inainte de culcare, nu uitati de aceste obiceiuri nici acum, dupa nasterea celui mic, chiar daca de multe ori cel mic pare ca va rapeste mai tot timpul liber. Atunci cand apare o schimbare majora in viata celui mare, cum ar fi prima zi de gradinita, prima zi de scoala este bine sa ii rezervati acestuia intreaga zi, putandu-l avea alaturi si pe micutul fratior sau surioara.
Iar cand cel mic va mai creste este bine sa se incerce a-i determina sa stea cat mai mult timp impreuna, sa aiba grija unul de celalalt, sa li se cumpere jucarii comune, in asa fel incat sa fie capabili sa le imparta, in acest fel dezvoltandu-se sentimentul fratesc ce va dura pana spre sfarsitul vietii.
Daca cel mare isi doreste sa aiba grija de cel mic, atunci te poti simti o norocoasa. Este bine sa il supraveghezi si sa ii explici fiecare etapa de crestere, cu toate ca nu toti copiii sunt interesati de acest lucru, fiind pentru ei o simpla curiozitate uitata in cateva zile de la aducerea acasa a celui mai mic membru al familiei.
Articol realizat de Tatiana Tuţă
