ADHD („Attention Deficit and Hyperactivity Disorder”– tulburarea de atentie si hiperactivitate) este o tulburare caracterizata prin dificultati de atentie si concentrare, hiperactivitate (agitatie) si impulsivitate. ADHD este frecvent intalnita, debuteaza in copilarie, dar poate persista si la varsta adulta. Daca nu este depistata si tratata corespunzator poate perturba semnificativ viata copilului.
Medicii specialisti care pot pune diagnosticul sau aplica tratamentul ADHD sunt: medicul de familie, pediatrul, psihiatrul de copii sau de adulti sau neurologul de copii sau de adulti. Diagnosticul presupune o atenta examinare/evaluare a copilului si un interviu amanuntit cu parintii. Acuratetea diagnosticului si stabilirea tratamentului necesita o observare atenta pe parcursul mai multor vizite la specialist.
Lenti sau hiperactivi
Asociatia Americana de Psihiatrie a stabilit un set de criterii pe baza caruia este pus diagnosticul de ADHD. Conform acestor criterii, au fost descrise mai multe subtipuri: ADHD cu pondere mai mare a componentei de inatentie – copiii sau adolescentii care fac parte din aceasta categorie sunt apatici, lenti, „viseaza cu ochii deschisi”; ADHD in care predomina componentele de hiperactivitate – predomina activismul, comportamentele agresive, exista o rata mare a abandonului scolar si a absenteismului; ADHD combinat.
Evaluare fizica si psihica
Pe baza evaluarii statusului mintal al copilului, adica a abilitatilor de vocabular si vorbire, estimarea clinica a inteligentei, coordonarea motrica fina sau grosiera, medicul specialist va aprecia daca problemele comportamentale sunt determinate de ADHD sau de catre afectiunile psihiatrice asociate. Testarea tulburarilor de invatare este o componenta importanta, deoarece sta la baza alcatuirii unui program interventional individualizat, adaptat copilului.
Alte testari de laborator utile pentru stabilirea diagnosticului de ADHD sunt: hemoleucograma, care poate pune in evidenta anemia care poate determina apatie si diminuarea capacitatii de concentrare; dozarea nivelului hormonilor tiroidieni, care evidentiaza disfunctiile tiroidiene ce afecteaza capacitatea de atentie si concentrare, dar care sunt mai frecvent intalnite la varsta adulta; electroencefalograma, necesara pentru diagnosticul convulsiilor care pot determina alterari la nivelul functionalitatii neuronale.
Una din ingrijorarile parintilor este aceea a supradiagnosticului. Specialistii si cercetatorii in domeniu apreciaza ca numarul mare de cazuri de ADHD nu se datoreaza supradiagnosticarii, ci imbunatatirii metodelor de evaluare si diagnostic.
Micutii nelinistiti nu sunt bolnavi
Este foarte dificil sa trasam o delimitare clara intre tulburarea de tip hiperactiv si nelinistea si agitatia specifice varstei in cazul copiilor mai mici. Copiii de 3-4 ani pot fi foarte solicitati din cauza unui nivel ridicat de energie si activitate. Ei realizeaza mereu comportamente prin care sa atraga atentia, de aceea nu putem spune cu exactitate cand un comportament se manifesta destul de intens pentru a fi sau nu considerat un indicator in realizarea diagnosticului. In cazul in care nu exista o siguranta in ceea ce priveste delimitarea riguroasa intre aspectele comportamentale tranzitorii specifice varstei, care pot aparea la copii activi, si manifestarile specifice tulburarii de tip hiperactiv, este important sa ne raportam si la ceilalti copii de aceeasi varsta si cu aceleasi aptitudini.
Cum se comporta copilul cu ADHD
Comportamentul specific al unui copil cu ADHD manifesta o serie de caracteristici: deficitul atentional, impulsivitatea si hiperactivitatea. Ceea ce diferentiaza copiii cu hiperactivitate de cei cu o dezvoltare normala sunt frecventa si intensitatea cu care apar problemele. Aceasta tulburare poate fi diagnosticata doar dupa o perioada de cel putin sase luni de simptome prezente, unele din ele trebuind a fi prezente inaintea varstei de sase ani.
Comportamentul specific poate avea astfel de manifestari:
- Nu este atent la detalii mai ales in sarcinile scolare.
- Neglijent, face teme dezordonate, nu sunt gandite adecvat.
- Dificultati in finalizarea sarcinilor, adesea sare de la o sarcina neterminata la alta.
- Viseaza cu ochii deschisi, nu respecta instructiunile.
- Se comporta fara sa se gandeasca la consecintele actiunilor sale.
- Evita sarcinile care solicita atentie si intelegere.
- Dificultati in a urmari conversatiile, intrerupe frecvent si/sau isi pierde interesul pentru subiectul de discutie.
Material realizat de prof. consilier scolar Sima Elena Cristina
