Angoasa de separare si anxietatea

Angoasa de separare si anxietatea

Chiar si anxietatea parintelui, resimtita la separarea de copil, poate declansa angoasa de separare la acesta. Iar unii copii au, pur si simplu, nevoie de mai mult timp pentru a dezvolta sentimente de incredere in altii si in sine, necesare in situatiile in care sunt departe de „protector”.

Recomanda aceasta pagina! Un parinte iti va multumi:

Angoasa de separare se poate manifesta ca evitare a scolii sau ca dificultate de a ramane peste noapte acasa la prieteni. Un alt factor posibil este temperamentul innascut.

Interventii posibile:

  • Ofera-i copilului timp suplimentar, apreciere, sprijin si incurajare cu privire la dificultatea de a fi pe cont propriu;
  • Daca, in ciuda sprijinului tau, angoasa de separare starneste in copil o tulburare majora sau il impiedica sa faca lucruri pe care trebuie sa le faca, apeleaza la un consult de specialitate;
  • Psihoterapia te poate ajuta, pe tine si pe copil, sa intelegi unele dintre cauzele vulnerabilitatii copilului la separare si sa le abordezi;
  • Ia in considerare psihoterapia psihodinamica si terapia cognitiv-comportamanetala care asigura interventii centrate, de mare folos in reducerea anxietatii de separare;
  • In cazul in care copilul este blocat intr-o anxietate imobilizata sau are stari de panica si furie, ce apar in timpul separarilor, este posibil sa fie nevoie de medicamente, insa aceasta este o problema pe care trebuie sa o discuti mai intai cu mediul pediatru sau specialistul in domeniu.

Anxietatea

Anxietatea trecatoare este normala. Cand este moderata sau usoara, ea creste nivelul de vigilenta a copilului pentru a face fata unor situatii noi, solicitante sau periculoase. Totusi, anxietatea poate creste pana la nivelul de panica, devenind atat de persistenta, incat sa interfereze cu viata cotidiana.

Nivelul crescut de anxietate a copilului se poate manifesta printr-o serie de comportamente. Majoritatea simptomelor contin si un element de anxietate, astfel incat trebuie sa citesti despre simptomul specific care pare ca insoteste anxietatea, de exemplu obsesiile, comportamentul compulsiv sau evitarea scolii.

Interventie posibila: Trebuie sa imbini doua tipuri de abordari ale anxietatii. In primul rand, ajuta-ti copilul sa tolereze anxietatea si sa invete ca ii poate face fata si ca apoi aceasta trece. In plus, ajuta-ti copilul sa indeparteze anxietatea prin elemente constructive de distrugere si prin utilizarea mecanismelor de adaptare.

  • Ajuta-ti copilul sa nu se simta atat de singur. Daca percepe empatia ta fata de exeperienta prin care trece, poate avea o stare mult mai buna;
  • Sprijina-l sa dea un sens experientei prin care trece, identificand anxietatea ca pe o emotie fireasca pe care fiecare persoana trebuie sa o gestioneze si sa afle ce anume o cauzeaza;
  • Ajuta-l sa invete o serie de tehnici de relaxare dezvoltate de psihologi;

Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan




Fara comentarii

Lasa un comentariu