Despre manipulare si minciuna

Despre manipulare si minciuna

Asemanatoare, dar diferita de minciuna, manipularea indica nevoia copilului de a face uz de mijloace necinstite pentru a obtine ceva ce altfel pare ca nu poate fi obtinut. De exemplu fiica ta te poate ruga sa o duci cu masina pana la mall pentru ca vrea sa cumpere un cadou pentru sora ei, ceea ce poate fi adevarat, insa planul real este sa se intalneasca cu un iubit pe care nu il agreezi.

La baza comportamentului manipulativ al copilului se poate afla un sentiment de neputinta si o lipsa de deprinderi prin care sa obtina ce doreste cu ajutorul unor mijloace mai directe. Totodata el poate avea o toleranta redusa la frustrarea ca nu obtine ce vrea si incearca, cu orice pret, sa evite sentimentele de tristete sau furie.

Uneori, se utilizeaza termenul de manipulare in legatura cu un copil, intrucat comportamentul acestuia este contrar cu ceea ce doreste adultul, iar micuta incearca sa-si croiasca drum intr-o maniera corecta. De exemplu, fiica ta face curat la ea in camera si-si indeplineste toate indatoririle in speranta ca te binedispune, astfel incat ii vei permite sa faca ceva cu care se poate sa nu fii de acord. Acest tip de comportament nu este manipulativ, ci mai degraba planificat si strategic.

Interventie posibila:

  • Ajuta-ti copilul sa inteleaga ca limitele pe care le impui nu-l priveaza si nici nu-l pedepsesc;
  • Explica-i motivele existentei acelor limite. Desi copilul poate sa nu fie de acord, auzind argumentele tale se va simti mai putin neputincios;
  • Spune-i ca ii intelegi dezamagirea si iritarea izvorate din faptul ca nu obtine ceea ce-si doreste;
  • Admira orice expresie cinstita si directa a dorintelor sale, atunci cand este cazul, chiar daca refuzi solicitarea;
  • Daca remarci ca in rezolvarea acestei probleme de comportament apare furia, apeleaza la o consultatie cu un specialist.

Minciuna – Mintitul este determinat de impulsul copilului de a reprezenta eronat realitatea, de obicei pentru a evita ceva dureros. Minciuna poate fi totodata cauzata de rusinea sau de vinovatia accentuata pe care copilul o resimte in legatura cu comportamentul sau; se poate ca el vrea sa evite acele sentimente, distorsionand realitatea. Sau poate ca vrea sa evite o reactie in forta a parintelui. Cand copilul este foarte mic, este posibil sa nu simta ca vinovatia si rusinea vin din interior, ci exclusiv din partea parintelui.

De asemenea, copilul poate sa minta din dorinta de a obtine ceva placut (de exemplu prajituri inainte de masa sau permisiunea de a se duce acasa la un prieten, fara supraveghere), ceva ce nu crede ca poate obtine in alt mod.

Minciuna este fireasca din perspectiva dezvoltarii, insa, cand un copil minte in mod repetat si frecvent, probabil ca nu a reusit sa dezvolte metode potrivite pentru gestionarea dorintelor. Un copil care minte, are tendinta sa se indoiasca de capacitatea sa de a obtine ceea ce isi doreste. Se poate simti incapabil sa faca fata dezamagirii, poate sa se indoiasca de faptul ca ceilalti vor intelege sau vor reactiona la nevoile lui. In acest caz, mintitul devine un obicei.

Interventie posibila:

  • Sinceritatea ta fata de copil este cel mai bun model pentru ca el sa fie cinstit;
  • Intreaba-te impreuna cu copilul: „De ce oare tu, un baiat care poate sa fie cinstit si sincer, n-ai fost asa si de data asta?”
  • Nu incerca sa-l prinzi sau sa pacalesti copilul ca sa-l faci sa minta, punandu-i o intrebare la care stii deja rapsunsul;
  • Ia in considerare terapia de familie pentru a imbunatati comunicarea si lucreaza impreuna la aceasta problema, intrucat pare ca nu ajungi nicaieri de unul singur;
  • Daca mintitul persista si da nastere unor probleme sociale semnificative, apeleaza la un specialist, mai ales daca gestul se inscrie intr-un tipar mai larg al problemei, cum ar fi razvratirea sau furtul.

Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan

sursa foto: www.huffingtonpost.com