Impulsivitatea

Impulsivitatea

Un copil impulsiv are tendinta de a lua decizii sau de actiona fara sa se gandeasca la posibilele consecinte ale comportamentului sau. Impulsivitatea poate proveni din unul sau mai multi factori. Citeste despre asta in randurile de mai jos.

Impulsivitatea poate fi cauzata de o intarziere in dezvoltare, provocata de o deteriorare sau de imaturitatea sistemului nervos al copilului. Aceasta afectiune poate reflecta pur si simplu un stil comportamental sau poate fi o reactie la anxietate sau la alta stare emotionala dificila sau apare cand copilul poate cauta alinarea intr-o gratificare instantanee, utilizand actiuni imediate pentru a ideparta sau pentru a invinge temporar suferinta.

Impulsivitatea copiilor creste odata cu accentuarea anxietatii. Situatiile de suprastimulare, cum ar fi cumparaturile intr-un mall, pot determina o purtare impulsiva si scaderea tolerantei la amanare si gandire inainte de actiune.

De exemplu, o fata de 13 ani care se afla in custodia mamei sale, dupa un divort al parintilor extrem de conflictual, poate simti o anxietate crescuta in legatura cu vizitarea tatalui. Pentru ea, tatal a fost un barbat mai degraba absent, oarecum intimidant, insa indragit.

Ea este nervoasa din cauza sentimentelor conflictuale de frica si iubire starnite de intrevederea cu el. In ziua vizitei se poate purta in asa fel incat sa saboteze vizita.

Interventie posibila: Copiii mai mici sunt mai impulsivi decat cei mai mari. Oricare ar fi gradul de impulsivitate al copilului, indiferent de motiv, exista mari sanse ca acesta sa scada odata cu varsta. In timp ce astepti sa parcurga pasii dezvoltarii, ia in calcul urmatoarele interventii:

  • Analizeaza cu cea mai mare atentie situatiile care provoaca anxietate. Lucreaza impreuna cu copilul, ajutandu-l sa identifice starile emotionale care declanseaza comportamentul impulsiv;
  • Evaluarea de specialitate poate fi de ajutor in stabilirea masurii in care impulsivitatea copilului afecteaza dezvoltarea, precum si a situatiilor stresante;
  • Daca se recomanda un tratament, se poate ca acesta sa se concentreze pe oferirea de structura si disciplina copilului;
  • Daca la impulsivitate contribuie o tulburare ce poate fi identificata, cum ar fi ADHD, o tulburare anxioasa sau una de dispozitie, pot fi utile si medicamentele ca parte a tratamentului, dar numai sub urmarirea medicului care prescrie medicatia.

Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan