Realitate si imaginar

Realitate si imaginar

Copiii fac un soi de crize, cand plang fara zgomot, raman pe spate cu mainile si corpul intepenite. Dupa aceste crize isi revin, confuzi, foarte surprinsi si foarte obositi. Este normal? De ce ar face asa?

Unii copii nu incep sa faca aceste crize cand apare un al doilea copil, un bebelus, ci si inainte. Uneori astfel de crize incep dupa o perioada de boala cu febra foarte ridicata, sau daca mama este insarcinata insa nu i-a spus personal copilului, ci acesta afla din alta parte.

Oricum ar sta lucrurile, un astfel de copil poate fi ajutat cand se afla intr-o asemenea stare, nu culcandu-l pe jos, ci dimpotriva, luandu-l in brate si spunandu-i incet la ureche, odata revenit la starea lui normala, si sa i se explice: „Iti amintesti cand ai fost bolnav, de Craciun; stiai ca mamica ta asteapta o surioara, desi nu ti-o spusese nimeni, iar tu voiai sa te intorci in burtica, fiindca simteai ca acolo se intampla ceva? Ai avut dreptate”. Dupa asemenea crize, totul va trece.

Este posibil ca cel mic sa se refugieze de realitate in viata imaginara si nu i-ar placea ca un frate sau o sora sa il deranjeze, deoarece vrea sa ramana in lumea imaginara, nu intelege glume si nici rolul cuvintelor. Nu face decat sa manuiasca obiecte. Tatal ar putea sa-i vorbeasca despre diferenta dintre realitate si vis, jucandu-se intr-un mod cat mai concret cu el, astfel aceste mici tulburari de fuga din realitate se vor vindeca cu siguranta.

Frica la copii – Atunci cand nu ii lasi pe cei mici singuri nici cinci minute, te gandesti ca mai tarziu nu vor vrea sa faca nimic singuri sau ca le va fi frica? Asta inseamna ca si mamei i-a fost frica. Copilul se identifica automat cu mama sa, ceea ce a dus la dezvoltarea unei personalitati anxioase.

Parintele trebuie sa ajute copilul, in cazul acesta, sa-i aprinda toate luminile in locurile intunecate. Ar putea sa-i faca cadou o lampa electrica agatata de un fir, pentru ca ea sa poata face lumina oriunde doreste, si, de asemenea, ar putea sa-i spuna sa deseneze tot ce o sperie sau sa povesteasca ce-si imagineaza. Aceasta deoarece este un copil cu multa imaginatie, care nu-si povesteste visele. Atunci cand ii este frica, mama sa-i spuna sa vada amandoua ce poate fi acolo unde ii este teama.

Cand un copil intelege ca un obiect are contururi, ca acestea sunt fixe si ca pot fi incurajate, cand intelege ca poate pune mana pe orice, nu-i mai e frica de ce-si imagineaza, deoarece cunoaste lucrurile si stie ca ele pot fi abordate in mai multe feluri. Stie ca exista realitatea si imaginarul si ca ele nu inseamna deloc acelasi lucru. Daca, pentru propria-i placere, imaginarul si realitatea pot fi confundate, copilul trebuie ajutat sa faca diferenta intre posibil si imposibil atunci cand confuzia dintre cele doua planuri de reprezentare il angoaseaza si-i tulbura viata.

Sursa: Cand apare copilul, Francoise Dolto

 sursa foto: www.friendshipcircle.org