Traumele divortului pentru copii

Traumele divortului pentru copii

2
divortul parintilor (www.partnershipforchlidren.org)

divortul parintilor (www.partnershipforchlidren.org)Atunci cand te gandesti sa pui capat unei relatii de iubire din care au rezultat unul sau mai multi copii este indicat sa incerci sa te gandesti de doua ori inainte de a-i spune adio partenerului.

De cele mai multe ori casatoriile destramate inseamna pentru copii o adevarata drama, aceea de a nu-si mai revedea celalalt parinte sau aceea de a trai doar cu unul dintre ei. Daca pentru el relatia dintre parinti era sfanta, dintr-o data totul incepe sa se surpe si sa ii spulbere gandurile de fericire din familie. Asa ca traumele divortului pentru copil sunt de cele mai multe ori destul de apasatoare, cel mic devenind dintr-o data destul de deprimat si suparat, inchis in propriul sau univers, departe de tatal sau mama pe care ii iubea atat de mult…

Recomanda aceasta pagina! Un parinte iti va multumi:

Chiar daca suntem nevoiti sa ii spunem adio partenerului, va trebui sa o facem cu mare prudenta in asa fel incat copilul sa nu isi poata da seama de ceea ce se intampla si sa nu simta lipsa niciunui parinte.

Potrivit specialistilor, perioada de dupa divort devine cea mai apasatoare pentru copil, anii in care nu va mai fi atat de aproape de cei dragi. Asadar, indiferent de certurile aparute intre voi doi imediat ce va decideti ca trebuie sa va luati adio unul de la celalalt, cel mic va suferi cel mai mult putin mai tarziu, trauma insotindu-l pe tot parcursul vietii. De cele mai multe ori, copiii ajunga sa creada ca ei sunt vinovati de esecul casatoriei parintilor si de aceea ajung sa aiba uneori chiar idei de fuga de acasa sau suicid.

Perioada divortului ii va determina pe parinti sa uite de cel mic si de afectiunea care vor trebui sa i-o arata. Asa ca, acesta se va simti neglijat si lipsit de grija materna, totul devenind incert in jurul sau. De aceea, multi dintre ei se simt frustrati si au tendinte de furie, abuz de droguri sau alcool, izolare, absente scolare, activitati sexuale inainte de vreme sau chiar suicid ori acte de violenta fata de ceilalati.

Problemele de insomnie, udatul patului, depresie usoara sau mai severa, izolare sau chiar probleme la scoala generate de imposibilitatea de a se concentra sau absentele scolare sunt episoade destul de frecvente prin care trec de cele mai multe ori copiii. Acestia ajung sa se izoleze chiar in mediul scolar, suferind atunci cand isi aduc aminte ca va trebui sa se bucure doar de dragostea unui singur parinte, in timp ce celalalt il va iubi, poate, de la distanta.

Asa ca, nu iti ramane decat o mare responsabilitate – aceea de a-ti asigura copilul de aceeasi atentie si iubire, va trebui sa incerci sa ii explici ca nu poarta nicio vina nici el si nici celalalt parinte si ca nu il vei lipsi sub nicio forma de dragostea parintelui plecat, putandu-si petrece cu el vacantele sau zilele libere, atunci cand ii va simti lipsa.




2 Comentarii

  1. Problema este legata de sora mea. Ea este casatorita si are un copil in varsta de 2 ani si 5 luni. Relatia intre mama , tata si copil a fost foarte buna. Tatal a oferit tot ce este posibil omeneste atat in relatia fata de sotie cat si fata de copil, fiind uneori un pic mai rigid si impunandu-se ca si cap de familie. Problemele in aceasta familie au inceput sa apara dupa perioada de alaptare( 1 an si 2 luni a durat alaptarea). Sora mea este tot timpul nervoasa, irascibila, stari care se transmit si copilului in ultima perioada( 3-4 luni). Nu se mai simte o femeie atragatoare(chiar daca arata foarte bine) desi sotul ei o iubeste extraordinar de mult.
    Dupa concediul natal ea s-a intors la serviciu unde a aflat ca postul ei nu mai exista si a fost retrogradata. Ca un rezumat la tot ceea ce v-am zis ea a ajuns in starea in care citez: Nu imi mai trebuie nici copil nici sot, Nu imi mai trebuie nimic; si si-a gasit alinarea in bratele primului barbat care i-a aparut in cale.
    Poate fi aceasta o trauma post alaptare? poate fi o modificare la nivel hormonal care sa o aduca in aceasta stare. Va rog sa imi dati un sfat in aceasta priviinta.

    Va multumesc.

  2. Citesc de aprox. 3ore tot felul de studii despre comportamentul copiilr dupa divort.Un singur lucru nu gasesc:sfaturi catre mamele divortate care interzic fostilor soti sa-si vada copiii,pt ca n-au primit sutele de euro la divort(bani pt intretinerea copilului),ca ele sa traiasca in Romania ca si prazitele pe spinarea amaratului care munceste in strainatate,care de ani de zile isi vedea, copilul de 3 ori pe an,acum nu-l mai lasa sa-l vada nici macar atat.Traiesc cu convingrea ca se razbuna pe el,dar nu realizeaza cat rau isi fac propriilor copiii.Cred ca copiii sunt prprietatea lor,ca le apatin,dar copiii nu sunt proprietatea nimanui,au suflet,sentimente si sufera enorm ca nu-l mai vad pe tati,nici macar de 3 ori pe an.Cand oare noi femeile vom dobandi atata intelepciunesa nu ne face copiii sa sufere,sa realizam ca fostul sot,a fost,este si v-a fi tatal copilului nostru,este ceva pe care nimic in lumea asta n-o poate schimba.Orice neintelegeri am avea cu el,sanu uitam ca cel care cu adevarat sufera este rodul fostei noastre iubiri.Nu vrem sa intelegem ca v-a veni o zi in care tot ce facem acum copilului nostru se v-a intoarce bumerang impotrva noastra,cand ne v-a cere socoteala de faptele noastre.Sunt sigura ca viata nu-si lasa datorii si fiecare primeste ceea ce merita.Tuturor mamelor care-si pedepsesc copiii astfel le doresc sa vina o zi in care sa sufere si ele asa cum sufera si sotul meu pt ca nu-l lasa sa-si vada copilul,pt ca nu primeste 500 de euro pe luna,sa se distreze si sa umble ea cu cine vrea pe banii munciti de el.Sunt foarte revoltata ca exista si mame din aceste ,daca se pot numi mame,Ceea ce face femeia aceasta nu cred ca se poate numi dragoste,nu cred ca asa se arata dragostea ctre copilul tau pedepsindul,pt ca eu cred ca nu-ti pedepsesti fostul sot ci propriul copil.Traiesc cu convingrea ca fiecare v-a primi de la viata ceea ce merita.

Lasa un comentariu