Nevoia de a-si simti parintii aproape, teama de singurate si de a fi abandonati ii face pe bebelusi sa nu suporte o camera goala, cu atat mai mult sa adoarma intr-una. Marea majoritate a copiilor trebuie sa fie leganati si sa li se vorbeasca pana cand adorm, iar daca mama nu e langa ei cand se trezesc incep sa planga. Chiar daca nu le e foame, chiar daca scutecul e uscat, majoritatea bebelusilor vor plange pana cand apare cineva langa ei, mai ales daca sunt culcati singuri dintr-o data, dupa ce timp de catvea luni au dormit impreuna cu parintii.
Parintii cu experienta spun ca este bine ca bebelusul sa fie lasat sa planga, pana cand, la un moment dat, se va obisnui cu singuratatea. Dar sa recunoastem ca, oricat de hotarati am fi sa facem asta, nu e deloc usor sa-ti lasi copilul sa planga minute in sir, fara sa alergi langa el.
Intr-adevar, trebuie sa se obisnuiasca cu singuratatea, dar a-l lasa sa planga singur este greu pentru tine si probabil traumatizant pentru el. Cheia este ca bebe sa se obisnuiasca treptat, cate putin in fiecare zi. Poate ca nu va fi chiar floare la ureche – depinde si de cat de cuminte si independent este copilul – dar cu siguranta merita incercat. Progresele se vor observa din primele saptamani.
Ce trebuie sa faci? E simplu. Intai va trebui sa stai cu el in camera pana adoarme, dar fara sa-l iei in brate, fara sa-i vorbesti sau te uiti la el. Daca este posibil instaleaza un pat pentru adulti in camera celui mic si intinde-te pe el. Nu-i acorda atentie beblusului. Este de ajuns sa stie ca esti acolo si probabil ca va ridica din cand in cand capul, incercand sa te gaseasca din priviri. Atat este de ajuns. Intr-un final, cand se va asigura ca este cineva langa el si ca nu vafi lasat singur va putea sa se relaxeze si va adormi. Acelasi ritual trebuie urmat chiar daca bebelusul nu doarme acasa, de exemplu daca este la bunici.
Cand se va obisnui cu situatia atat de tare incat nu te va mai cauta cu privirea, este momentul sa treci la urmatorul pas. In loc sa stai intinsa in patul de langa el, stai asezata intr-un fotoliu, din nou fara a-l privi pe cel mic, fara a-i vorbi si fara a-l lua in brate.
Cand s-a obisnuit si cu aceasta situatie, a venit momentul sa stai pana cand adoarme, nu in camera lui ci in pragul usii, undeva unde te poate vedea. Pentru o perioada de timp va trebui sa te furisezi afara din camera copilului, ca sa nu te auda. Insa pana la urma, va fi de ajuns doar sa-i spui ca esti in camera alaturata si sa-i lasi usa deschisa. Ar trebui ca in acest moment sa fie de ajuns si sa nu se mai simta singur.
In tot acest timp va trebui sa pui la punct o “rutina” o serie de actiuni pe care le veti face impreuna, in fiecare seara, pe cat posibil in camera copilului. Dupa toaleta de seara, citeste-i o poveste, canta-i un cantecel, uitati-va la niste fotografii impreuna, asa incat cel mic sa se poata obisnui cu ceea ce il inconjoara, cu camera lui. Va sti ca e un loc sigur, unde a petrecut momente fumoase cu mama.
Toata aceasta acomodare poate sa dureze ceva timp, insa va merita efortul. Daca bebelusul este bolnav, stresat sau intr-o stare de spirit mai proasta, probabil ca vei renunta la hotararea luata si vei fi langa el intreaga noapte, ceea ce este foarte bine, desi te poate duce cu cativa pasi inapoi. Intr-un final tu hotarasti daca poti intrerupe “procesul” pentru o seara sau nu.
Sursa: www.nou-nascuti.ro
