[imagebrowser id=690]
Copiii trebuie sa fie lasati liberi pentru a experimenta ei insisi viata, pentru a explora, pentru a se misca, pentru a fi naturali, toate acestea contribuind la invatare. Numai facand ei singuri un anumit lucru, atunci vor invata cel mai bine, din propria experienta si isi vor aminti acest procedeu pentru totdeauna. Pentru a invata mai usor, copiii au nevoie sa se miste, sa exploreze, sa creeze, sa se joace, sa se exprime. Dar toate acestea pot avea loc numai daca acel copil se simte liber.
Pentru a dezvolta sentimentul libertatii, un copil are nevoie de un mediu care ii aduce siguranta fizica ( fara teama ca se va rani daca va alerga, va sari, catara sau explora ), dar mai ales siguranta psihica ( sa nu-i fie teama ca va fi certat si criticat ).
Ca sa satisfaci nevoia de libertate a copilului, ai grija sa te asiguri ca locuinta si gradina ta ofera securitate copiilor atunci cand se joaca. De asemenea, trebuie sa fii o persoana capabila sa-si protejeze copilul si de vatamari psihice: nu este bine sa jignesti, sa barfesti, sa acuzi, sa critici, sa fii aspru, mai ales daca esti in prezenta copilului.
Copiii au nevoie sa faca miscare
Copiii invata prin propriile miscari. Pana la inceperea scolii, copilul trebuie sa fie capabil sa faca urmatoarele lucruri:
- sa alerge fara sa se loveasca;
- sa fuga, sa sara peste un obstacol;
- sa sara intr-un picior de pe o treapta;
- sa stea pe un singur picior;
- sa loveasca la tinta cu o minge;
- sa deseneze un cerc, un triunghi, un patrat, un dreptunghi;
- sa se imbrace singur;
- sa-si incheie singur nasturii;
- sa se lege la sireturi;
Chiar daca nu toti copiii pot face aceste lucruri perfect, este bine sa incerce sa se perfectioneze. Precizia in miscare ar trebui sa fie bine stapanita inaintea deprinderilor intelectuale. Daca nu ne vom incuraja si sustine copilul sa dezvolte aceste capacitati, atunci el se va simti inferior in momentul in care va intra intr-un program scolar intelectual. De asemenea, daca deprinderile de miscare sunt stangace, relatiile sale cu alti copii vor avea de suferit, pentru ca acestia vor rade de un copil care nu stie sa se dea singur in leagan, sau sa mearga cu bicicleta, la fel ca ei.
Copiii au nevoie sa exploreze
Parintii ar trebui sa inteleaga intru totul importanta si valoarea atitudinii de explorare, de cercetare a copilului, care provine din nevoia de miscare imbinata cu cea de cunoastere. Orice copil este curios, vrea sa stie unde sunt lucrurile, cum sunt ele la pipait, sa descopere singur cum functioneaza acestea.
Le vom limita copiilor nevoia de cunoastere daca ii vom tine ingraditi in tarcul de joaca, sau daca ii vom tine in casa de teama de a nu se murdari sau lovi. Il vom face pe copil sa se simta frustrat atunci cand ii vom spune sa nu atinga anumita lucruri, deoarece il vom impiedica de la dezvoltarea mentala necesara gandirii abstracte.
Astfel, el va ajunge sa exploreze pe ascuns, sa atinga obiectele interzise, sau sa le duca in alte locuri. Il vom conduce catre o atitudine de necinste, il vom invata sa se fereasca de noi, sau sa se accidenteze atunci cand nu il supravegheam. Este bine sa incercam sa punem lucrurile de valoare departe de el, sau sa fim alaturi de el si sa il incurajam atunci cand doreste sa cerceteze un lucru.
O alta reactie negativa pe care o poate avea copilul in cazul in care ii vom interzice cu desavarsire sa faca un anumit lucru, este sa isi inhibe dorinta de explorare, fapt ce il va afecta mai tarziu in procesul sau de invatare. Foarte important pentru invatare este spiritul explorator.
Atunci cand ajunge la varsta potrivita pentru a merge la gradinita sau la scoala, copilul va simti teama sa descopere mediul inconjurator, desi este curios in acest sens. Ar trebui sa ne incurajam copiii sa priveasca, sa guste, sa atinga, sa asculte, sa miroasa, deoarece ei invata din curiozitate si explorare.
Trebuie sa fii constient cat de importanta este aceasta predispozitie spre cunoastere si descoperire intamplatoare. Poti organiza chiar tu un mediu propice pentru a incuraja curiozitatea copilului tau:
- Copilul nu trebuie sa se teama ca o sa strice ceva, sau ca il vei certa daca a facut ceva anume. El trebuie sa stie ca este liber sa caute, dar il poti indruma sau sfatui in privinta unor limite rezonabile pe care sa nu le depaseasca. Astfel, el va fi sigur ca poate explora linistit, in mod liber.
- Chiar daca suntem atenti cu copilul nostru, nu trebuie sa exageram si sa il supravegheam excesiv, pentru ca astfel el
- se va simti inhibat sa se joace sau sa descopere lumea.
- Trebuie sa-i punem la dispozitie copilului o serie de jucarii interesante si sigure. Uneori, copiii mai mici vor fi atrasi chiar de cele mai banale obiecte de gospodarie, sau poate chiar de fructe si legume. Este bine sa incercam obiecte care il fac sa-si foloseasca simturile: o lamaie, usturoiul, burete, cutiuta muzicala, hrean, zarzavaturi, pe care mirosindu-le, vazandu-le, auzindu-le, pipaindu-le sau gustandu-le, el va fi curios sa descopere ce reprezinta.
- Copilul are nevoie de timp pentru a-si dezvolta deprinderile de mic explorator. Nu este indicat sa-i stabilim toate activitatile, sa-i programam in detaliu timpul, pentru ca astfel el nu va mai avea ocazia sa-si satisfaca propriile curiozitati. Nu va trebui sa-i dictam sa faca atunci cand vrem noi o anumita actiune, de exemplu sa vina la masa imediat, chiar in timp ce priveste fascinat o lacusta sau o omida. Ii putem spune sa se grabeasca sa vina la masa imediat ce termina de privit.
- Putem stimula curiozitatea copilului nostru adresandu-i intrebari provocatoare, de genul: cum miroase oare mugurul unui copac, sau de ce crengile unui copac arata diferit, sau cum se simte o floare atunci cand o pipaim. De asemenea, trebuie sa il avertizam sa nu guste nimic daca nu este insotit de un adult, datorita plantelor care pot fi otravitoare.
Copiii au nevoie sa se exprime
Copiii trebuiesc incurajati sa comunice, sa se exprime. Acest lucru este posibil pe masura ce cresc, dar atunci cand copilul este mic, el comunica nonverbal. De aceea, trebuie sa fii atent la incercarile sale de a-ti transmite ceva, sa intuiesti sau sa interpretezi mesajul care se ascunde dincolo de actiunile sale. Copiii au nevoie sa li se vorbeasca, dar cu masura, sa fie ascultati, dar si incurajati sa se exprime.
Copiii au nevoie sa se joace
Jocul este activitatea de baza a unui copil, prin care el invata cele mai multe lucruri, chiar daca noi consideram adesea un timp pierdut fara rost jocul copilului. El invata sa relationeze cu ceilalti prieteni, invata despre rolurile adultilor, isi testeaza ideile, pun in scena experiente traite.
Rezultatele jocului vor fi benefice daca parintii asigura un mediu propice jocului, pus la cale cu intelepciune. Aceasta nu presupune doar modul de aranjare al camerei sau curtii, ci si provizia de jucarii sau de materiale de invatare. Pentru joaca, copilul are nevoie de timp si libertate. Nu trebuie sa ii planificam in detaliu activitatile ( pian, pictura, dans, limbi straine ), ci trebuie sa-i lasam timp sa se joace cu ceea ce il intereseaza pe el cu adevarat.
Daca ii oferim copilului libertate sa experimenteze, nu inseamna ca nu trebuie sa il controlam, disciplinam sau indrumam. Atunci cand el nu se poarta adecvat si nu stie sa se stapaneasca pentru siguranta proprie, dar si a celor din jur, atunci trebuie sa apelam la restrictii corespunzatoare. Daca vom putea acorda copiilor nostri libertatea de a explora, cerceta, crea, a se exprima si a se juca, atunci le vom implini o nevoie importanta pentru viata lor.
Sursa foto: fluctuat.premiere.fr si www.les-photos-gratuites.net
