Cum il faci sa te asculte la doi-trei ani?

Cum il faci sa te asculte la doi-trei ani?

Face crize temperamentale, raspunsul la orice solicitare este NU, se joaca singur si nu vrea sa imparta jucariile cu nimeni? Nu te ingrijora, este comportamentul tipic copilului ajuns la prima „varsta dificila”, adica cea de doi-trei anisori.

Inainte de a invata cum poti raspunde in fata unui asemenea comportament, trebuie sa intelegi de ce se poarta astfel piciul tau. In clipa in care implinesc doi ani, copilasii incep sa-si exercite independenta, vor sa experimenteze, sa testeze si sa observe reactiile celorlalti la diverse atitudini ale lor. Este varsta la care le este greu sa inteleaga multe lucruri de a caror existenta devin constienti, iar pe de alta parte nu stiu cum sa isi exprime sentimentele pe care le au in raport cu ceea ce li se intampla. De asemenea, desi acum este momentul cand incep sa vorbeasca, nu pot articula corect cuvintele, fiind destul de greu de inteles de cei din jur atunci cand vor sa explice un lucru mai complicat sau un concept.

Pentru a putea trece cu brio peste aceasta etapa, oarecum asemanatoare cu cea a adolescentei in ceea ce priveste comportamentul, psihologii le recomanda parintilor sa vorbeasca cat mai mult cu cei mici, sa ii asculte cand vor sa spuna ceva, sa fie toleranti cu ei, sa le inteleaga starile prin care trec si sa-i incurajeze in permanenta.

Primul pas, dezvoltarea vocabularului

De altfel, la doi-trei ani, dezvoltarea vorbirii este foarte importanta, motiv pentru care parintii trebuie sa interactioneze verbal cat mai mult cu cel mic, in ciuda iesirilor nervoase si, aparent, greu de controlat ale acestuia. Pentru ca orice activitate poate fi transformata in jocuri de stimulare a vocabularului, cartile ilustrative sunt de un real ajutor, la fel si explicatiile oferite in legatura cu obiectele necunoscute cu care intra in contact.
Pentru ca este si perioada la care nivelul centrarii pe sine (unii il numesc egoism) este destul de ridicat, prichindelul trebuie sa interactioneze cat mai mult cu alti micuti (la locul de joaca, la activitati dezvoltate special pentru varsta lui, in vizita la verisori etc.). De altfel, implicandu-l in activitati in afara casei, il determini sa intre in contact cu alti copii, sa lege prietenii si sa aiba sentimentul de apartenenta la un grup. Este cea mai buna metoda prin care poate sa invete sa imparta jucariile, sa descopere ce nu ii este permis sa faca ce il deranjeaza la ceilalti etc., ajungand astfel sa-si construiasca propria imagine despre sine.

Cum te asculta, fara sa devina totusi un copil fara personalitate?
– Petrece cat mai mult timp cu el in locuri noi, pe care sa le descopere si care sa-i stimuleze curiozitatea. Acest lucru il va face sa fie atent la ce se intampla in jur si mai putin la sine insusi.
– Cartile cu ilustratii sunt de un real ajutor in dezvoltarea vocabularului copilului, prin urmare foloseste-le mereu!
– Mergi cu el in mod constant la locurile de joaca, pentru a-si face prieteni si a invata diverse jocuri.
– Mai putin timp petrecut in fata televizorului, la desene animate, inseamna mai multa prezenta in realitate si o interactiune mai mare intre voi. Pe de alta parte, atunci cand se uita la televizor, ar fi bine sa stai si sa privesti impreuna cu el.
– Oricat de greu iti este in momentele tensionate provocate de comportamentul lui, incearca sa nu te enervezi. Stim cu totii clasica secventa cu cel mic aflat in supermarket impreuna cu tatal lui, cand incepe sa se tavaleasca pe jos doar pentru ca nu i se cumpara jucaria dorita. In ciuda nervilor intinsi la maximum de ambele parti, nu este momentul sa creezi o scena si mai mare decat cea care se desfasoara deja in fata ochilor tai. Printr-o criza nervoasa din partea ta, nu il inveti nimic. Dimpotriva, copilul va reactiona si mai urat, fiind dominat de emotii. Metodele punitive trebuie aplicate doar dupa ce incalca regulile pe care i le repeti in mod constant si i le formulezi intr-un limbaj adaptat nivelului sau de intelegere.
– Inainte de a lua o decizie in legatura cu ce ar trebui sa faci, incearca sa iti dai seama de emotiile care se afla in spatele comportamentului negativ al juniorului tau: teama, frustrarea, anxietatea, tristetea, plictiseala etc. In acest fel, il ajuti si pe el sa isi dea seama ca nu are o reactie potrivita si, pe viitor, e foarte posibil sa nu mai actioneze la fel. Cel mai simplu, cand are un comportament enervant sau spune NU la tot, intreaba-l ce simte si de ce reactioneaza in acest mod. Vorbeste calm cu el pe seama acestor emotii si a felului corect prin care trebuie sa-si exprime nemultumirile.
– Comunicarea este esentiala, iar el trebuie sa inteleaga acest lucru, chiar daca nu stapaneste prea bine arta vorbirii. Altfel spus, desi are un vocabular limitat, poate invata sa spuna ce-l supara, fiind cel mai simplu mod prin care poti atenua si combate crizele de isterie si alte comportamente negative specifice varstei la care se afla.
– Cel mai bun exemplu de comportament pentru el este chiar al tau. Daca reactionezi violent la comportamentul lui refractar, fii sigura ca nu va inceta, dimpotriva. Mai mult, este ca o „sugativa”, iar tot ce aude sau vede in jur va pune in practica cu prima ocazie. Daca observa ca esti calma in situatiile tensionate, ca ii explici de ce este deranjant pentru tine, dar si pentru ceilalti, felul in care se poarta, dupa o perioada de timp, iti va urma exemplul si va fi mai receptiv. In plus, daca ii vorbesti despre starile prin care treci, pusa in fata unui asemenea comportament, copilul va asocia mai usor cuvintele specifice cu asemenea emotii si va sti sa le foloseasca in contextele potrivite.