Ecografiile în sarcină. Câte și ce fel de ecografii sunt necesare

Ecografiile în sarcină. Câte și ce fel de ecografii sunt necesare

0

Ecografiile sunt cea mai potrivită cale de a ne asigura că sarcina decurge normal și că bebelușul crește sănătos, pe parcusul celor 9 luni magice.

Recomanda aceasta pagina! Un parinte iti va multumi:

Mai mult, ecografia intermediază prima ”întâlnire” între mămică și bebeluș, un moment care nu va fi uitat, cu siguranță, niciodată.

1.Ecografia de prim trimestru contribuie la detectarea precoce a anomaliilor genetice

Ecografia este metoda principală de detecție a malformatiilor congenitale, de evaluare a evoluției sarcinii și a stării de bine a fătului. Această investigație permite examinarea anatomiei fetale, a organelor interne și detecția nu doar a anomaliilor majore, dar și a elementelor sugestive pentru o anomalie cromozomială sau sindrom genetic. Drept urmare, această investigație ar trebui recomandată tuturor pacientelor însărcinate.

Frecvența examinărilor diferă în funcție de protocolul fiecărui centru medical și de specificul fiecărui caz în parte. Există însă o serie de examinări esențiale pentru perioada sarcinii, pe care orice viitoare mămică ar trebui să le facă.

Dacă prima ecografie, realizată de obicei la 5 – 7 săptămâni, calculate de la prima zi a ultimei menstruații, va avea drept principal obiectiv confirmarea sarcinii, cea realizată între săptămâna 11 și 13 va releva detalii esențiale despre evoluția fătului.

În timpul ecografiei ”de prim trimestru”, medicul va confirma prezența intrauterină a sarcinii, va determina vârsta gestațională, eventualitatea unei sarcini multiple și va confirma prezența activității cardiace. Tot atunci se va efectua primului test de screening, care permite identificarea cazurilor cu risc crescut de anomalie genetică. Această ecografie permite și evaluarea unor situații care pot complica sarcina, cum ar fi sângerarea vaginală și durerile abdominale, precum și examinarea ovarelor, a colului uterin și a pereților uterini pentru identificarea eventualelor elemente patologice.

Examinarea ecografică poate fi completată cu determinările sanguine pentru dublu test sau pentru testele non-invazive de diagnostic prenatal, realizate într-un interval specific de timp.

Ecografia de prim trimestru se face de obicei transabdominal și durează între 30 și 45 de minute. Există însă situații în care este necesară și examinarea transvaginală.

2. Ecografia morfologică fetală permite evaluarea detaliată a anatomiei fătului

În intervalul cuprins între săptămânile 18 și 23 de sarcină se recomandă realizarea ecografiei morfologice fetale.

În trimestrul II, în jurul vârstei de sarcină de 20 de săptămâni, proporția dintre cantitatea de lichid amniotic și dimensiunile bebelușului este ideală pentru a examina organele bebelușului. Ecografia morfologica fetală permite evaluarea sistematică a anatomiei interne și externe a fătului pentru prezența de malformatii congenitale, urmărirea creșterii fetale și a încadrării în parametrii de vârstă gestațională, examinarea anexelor fetale, a placentei și a lichidului amniotic.

O examinare corectă trebuie să urmărească o serie de imagini obligatorii, care oferă informații importante despre dezvoltarea normală a fătului și necesită un echipament performant, dedicat ecografiei obstetricale.

3. Ecografiile de ultim trimestru semnalează eventualele suferințe fetale cronice

În ultimul trimestru de sarcină, medicul poate recomanda realizarea mai multor ecografii (chiar și săptămânal), pentru a monitoriza creșterea normală a bebelușului și pentru a identifica eventualele semne de suferință fetală cronică. În această perioadă, ecografiile ajută și la planificarea modalității de naștere.

Ecografiile de trimestru trei urmăresc posibilele anomalii fetale care pot sa apară în evoluție la o sarcină aparent normală până la momentul respectiv și evaluarea creșterii fetale și a stării de bine a fătului în uter. Ea este cu atât mai importantă la cazurile cu afecțiuni care pot să ducă la restricția de creștere intrauterină și la suferința fetală cronică (hipertensiunea de sarcină, diabetul de sarcină, trombofilia).

4. În funcție de particularitățile sarcinii, medicul poate recomanda investigații suplimentare.

În afară de aceste trei examinări esențiale, medicul curant poate recomanda efectuarea ecografiilor de sarcină suplimentare, în funcție de particularitatea fiecărui caz, de afecțiunile care complică sarcina și de evoluția sarcinii.

Acolo unde se identifică elemente sugestive pentru o anomalie congenitală sau sindrom genetic, ecografia și testele de screening (dublu test, triplu test, cvadruplu test, test noninvaziv NIPT/NIFTY/PANORAMA) necesită completare prin biopsie de vilozități coriale sau amniocenteză, ca teste de obținere a codului genetic fetal.

În anumite cazuri, se poate recomanda un RMN pentru evaluarea în detaliu a anomaliilor structurale. Biopsia de vilozități coriale poate fi efectuată în săptămânile 10-12 de sarcina, iar amniocenteza se poate face după 16 săptămâni de sarcină. Tehnicile de examinare ecografică și analizele complementare indicate de acestea trebuie discutate întotdeauna împreună cu medicul curant, pentru a alege protocolul de urmărire și testele cele mai utile pentru fiecare caz în parte.




Fara comentarii

Lasa un comentariu