Hipermetropia este o afecțiune a vederii comună la copii și, de cele mai multe ori, nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Majoritatea bebelușilor se nasc hipermetropi, deoarece globul ocular nu este complet dezvoltat. Pe măsură ce copilul crește, ochiul se alungește, iar această hipermetropie fiziologică se corectează, adesea, de la sine. Cu toate acestea, există și cazuri în care hipermetropia persistă sau este de un grad mai mare, necesitând o atenție specială din partea părinților [1].
O vedere bună ajută copilul să exploreze, să se joace și să învețe eficient. Dacă cel mic menționează că nu vede clar sau se plânge frecvent de dureri de cap, un control oftalmologic este indicat [1][2]. Iată mai multe detalii!
Ce este hipermetropia la copii?
Hipermetropia este un viciu de refracție în care imaginea se formează în spatele retinei, și nu direct pe ea. Acest lucru se întâmplă, de obicei, pentru că ochiul este prea scurt pe axul antero-posterior sau deoarece corneea prezintă o curbură redusă. Ca urmare, copilul nu vede clar obiectele aflate aproape, însă vederea la distanță rămâne, de obicei, bună. De exemplu, un elev de clasa întâi cu hipermetropie poate întâmpina dificultăți atunci când încearcă să citească literele dintr-o carte, însă, poate recunoaște o persoană de la distanță, fără probleme [1][2].
Simptome care pot indica hipermetropia
De multe ori, hipermetropia la copii trece neobservată. Cu toate acestea, în cazul unei hipermetropii mai mari, pot apărea semne care ar trebui să-i alerteze pe părinți:
- dureri de cap frecvente, mai ales după activități care solicită vederea de aproape, cum ar fi cititul sau scrisul;
- oboseală oculară: copilul se plânge că îl dor ochii sau îi freacă des;
- dificultăți la citit sau la scris: apare tendința de a ține cartea sau caietul prea departe de ochi;
- lipsă de concentrare și performanțe școlare scăzute: efortul constant necesar pentru a vedea clar poate afecta semnificativ capacitatea de concentrare;
- vedere neclară: poate apărea atât la distanță, cât și de aproape, în funcție de severitatea afecțiunii [1][2].
Cauze și factori de risc
În afară de cauzele fiziologice, care sunt cele mai frecvente, apariția hipermetropiei poate fi influențată și de alți factori:
- ereditatea: factorii genetici au un rol important. Dacă unul sau ambii părinți sunt hipermetropi, există un risc crescut ca și copilul să dezvolte această afecțiune;
- anomalii structurale: o cornee prea plată sau un cristalin mai subțire decât în mod normal pot contribui la apariția hipermetropiei [1].
Care sunt pașii pentru depistarea și monitorizarea hipermetropiei?
Controlul oftalmologic periodic ajută la identificarea timpurie a oricăror probleme de vedere. Pașii recomandați pentru o depistare eficientă includ:
- programarea primului control oftalmologic în jurul vârstei de 3 ani, când copilul colaborează, mai ales dacă există cazuri de probleme de vedere în familie;
- efectuarea unor măsurători cu aparate speciale, precum autorefractometrul sau PLUSOPTIX, care evaluează rapid dioptriile la copiii cu vârsta mai mare de 6 luni, fără să necesite utilizarea picăturilor;
- respectarea indicațiilor cu privire la controalele regulate, în funcție de vârstă și recomandările specialistului.
Acest proces nu provoacă disconfort copilului și ajută la stabilirea corectă a tratamentului. Dacă medicul recomandă ochelari, sunt necesare verificări de rutină pentru ajustarea sau schimbarea lentilelor, după caz [1][2].
Cum se tratează hipermetropia la copii?
Corecția hipermetropiei se realizează, de obicei, cu ochelari cu lentile convergente (cu plus). Purtarea ochelarilor are un rol esențial nu doar în îmbunătățirea vederii, ci și în prevenirea complicațiilor grave, cum ar fi ambliopia (ochiul leneș) sau strabismul. În cazurile de ambliopie, tratamentul poate include și ocluzia (acoperirea ochiului sănătos) pentru a forța ochiul afectat să lucreze.
Este important ca părinții să nu amâne vizitele la oftalmolog, deoarece diagnosticul și tratamentul precoce sunt vitale pentru o dezvoltare vizuală normală a copilului. Părinții și cadrele didactice pot observa primii orice schimbări în comportament: scăderea atenției la ore, distanțarea de caiet sau dificultăți la citit. O colaborare bună a părinților cu medicul oftalmolog ajută la evaluarea situației și la prescrierea tratamentului corect [1][2].
Surse de informare:
[1] Majumdar, Soumyadeep, and Koushik Tripathy. „Hyperopia.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 25 Aug. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560716/. Accesat în data de 14 Aug. 2025.
[2] „Hyperopia (Farsightedness): Symptoms, Causes & Treatment.” Cleveland Clinic, 15 Aug. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/hyperopia-farsightedness. Accesat în data de 14 Aug. 2025.
