[imagebrowser id=739]
Pentru copil, mersul este o cucerire importanta, care ii permite sa ajunga la o anumita autonomie si sa inceapa sa exploreze lumea inconjuratoare. Aceasta rezulta din interactiunea dintre diferite componente.
Scheletul, musculatura si articulatiile sunt coordonate de sistemul nervos si colaboreaza la desfasurarea acestei activitati. Este un fenomen ce se manifesta in mod diferit la fiecare copil, in care se impletesc particularitati personale. Aceste caracteristici sunt legate partial de constitutie, de mediul familial, precum si de rasa din care copilul face parte.
Cum se comporta un copil care incepe sa faca primii pasi?
Copilul incepe sa se ridice in picioare in jurul varstei de 9 sau 10 luni. Treptat el invata sa faca cativa pasi, sustinandu-se mai intai de mobila sau tinut de mana de catre mama. Apoi incepe sa paseasca singur, pe distante mai mici, care, treptat, vor deveni din ce in ce mai lungi. In aceasta perioada si pe tot parcursul celui de-al doilea an de viata, mersul va continua sa fie nesigur: copilul merge pe varfuri, cu burtica inainte si cu funduletul inapoi, accentuand curbura naturala a coloanei vertebrale in zona lombara a acesteia, pentru a-si mentine echilibrul. El merge la inceput cu picioarele departate, pentru a mari suprafata de sprijin. Bebelusul pare ca topaie mai degraba decat merge, cade adesea, dar stie cum sa cada. El nu se loveste si astfel nu se lasa descurajat, continuandu-si imediat incercarile de cercetare. Nesiguranta pe care o demonstreaza micutul cand merge este un fapt normal, datorita unei slabiciuni articulare adecvate varstei si datorita faptului ca mersul este un proces care se invata treptat si presupune timp.
De ce unii copii intarzie sa mearga?
Unul dintre motivele pentru care unii copii intarzie sa mearga ar putea fi lipsa de siguranta. Pentru a-i oferi acestuia siguranta, este suficient sa i se dea un sprijin minor, degetul unui membru al familiei, fusta mamei ori pantalonul tatalui. Mamele mult prea tematoare, care au o atitudine protectoare pot conduce astfel la intarzierea mersului copilului. Un copil ceva mai grasut tinde sa aiba de-a face cu unele dificultati si va fi putin mai lent in dobandirea capacitatii de a merge. Usoarele intarzieri nu trebuie sa reprezinte un motiv de ingrijorare. De multe ori, bebelusul care intarzie sa mearga are un parinte care a mers mai tarziu la randul sau. Daca intarzierea depaseste un an si jumatate, atunci este recomandat sa consultati un medic.
Ce inseamna displazia si luxatia congenitala a soldului?
Displazia si forma cea mai grava, luxatia congenitala a soldului la nou-nascut constituie cea mai frecventa malformatie a oaselor si articulatiilor. Se intalnesc cu precadere la fete: raportul este de 2 baieti la 5 fetite si sapare mai mult la soldul stang decat la cel drept. Este o anomalie transmisibila ereditar, dar nu obligatoriu prin ereditare directa, aceasta insemnand ca parintii care sufera de luxatie congenitala nu vor avea, in mod sigur, copii afectati de aceasta malformatie. Riscul este de aproximativ 12% in cazul fetelor si 4% pentru baietilor, formele usoare fiind ceva mai frecvente decat formele mai grave. Aceasta malformatie are o distributie regionala exacta.
Care sunt efectele acestor anomalii?
Consecinta acestor defecte se afla in concordanta cu importanta articulatiei afectate, care este alcatuita din femurul articulat cu bazinul, articulatie esentiala pentru pozitia dreapta, dar si pentru mers. Anomaliile acestor articulatii se rasfrang, in mod obligatoriu, asupra acestor doua functii. In prezent, luxatia, care este forma cea mai grava, a devenit mai putin intalnita, pe cand formele usoare de displazie sunt mai prezente. Acestea pot duce dupa varsta de 45 de ani la forme dureroase de artroza care, la randul lor, necesita obligatoriu folosirea protezei pentru coapsa.
Ce trebuie facut pentru prevenirea anomaliilor coapsei?
Examenul fundamental este ecografia, care este indicata intotdeauna in maternitati si trebuie efectuata intre 2 si 3 luni. In prezent, medicii reconsidera posibilitatea efectuarii ecografiei la toti copii, sau numai la fetite. Probele ce rezulta in cazul tratarii cu indiferenta a displaziei sau a unei luxatii provoaca o invaliditate foarte grava in timp, astfel ca merita efectuarea unei ecografii.
Care sunt cele mai importante anomalii ale piciorului nou-nascutului?
Prima anomalie a piciorului unui nou-nascut este piciorul rasucit congenital si reprezinta o problema medicala complexa care presupune uneori chiar si interventie chirurgicala. Cea de a doua anomalie este piciorul rasucit talus valgus si este un fenomen parafiziologic. Interventia medicului pediatru este menita sa calmeze nelinistea parintilor si sa ii convinga sa lase copilului timp sa creasca.
Sursa foto: whattoexpect.com si discoveredsecretoflife.blogspot.com
