Nasterea – cate griji, planuri si stres in jurul acestui eveniment. Cate nopti nedormite, cate ganduri negre, insa toate s-au dovedit a fi fara temei. As vrea sa va povestesc cum a decurs pentru mine, nasterea fetitei mele, cum totul a fost perfect, cu toate ca eu aveam impresia ca sunt multe circumstante negative.
Desi se spune ca fetitele se nasc mai repede si desi inca din saptamana 22 de sarcina am avut avut cerclaj, fetita mea s-a incapatanat sa demonteze acest mit si sa vina pe lume chiar in ziua in care am implinit 40 de saptamani de sarcina.
Pe 08 ianuarie, nimic nu prevestea venirea ei pe lume, pana cand, la ora 21 m-a incercat o senzatie pe care nu o mai simtisem….de 8 ani, atunci cand s-a nascut baietelul meu. Asadar mi-am dat seama ca trebuie sa fiu atenta la ceas pentru a vedea cat de dese sunt contractiile. Intrucat se repetau la 10 minute, am decis sa mergem la spital. Am luat bagajul care era pregatit inca de la 36 de saptamani, pentru ca noi credeam ca printesa noastra va veni in preajma sarbatorilor de Craciun. La 21.30 am pecat la spitalul Universitar, pentru ca acolo urma sa nasc, spital care era la o distanta de 15-20 de minute de casa. Contractiile se simteau din ce in ce mai intense si mai dese, ajungand acum sa se repete la 5 minute, iar drumul spre spital mi s-a parut mult mai lung.
Am sunat-o pe dna doctor care mi-a urmarit sarcina, si care mi-a spus sa ma duc la camera de garda si s-o sun de acolo ca sa vorbeasca cu medicul de serviciu. Vreau sa va spun ca toata sarcina mi-am facut griji ca, atunci cand va veni timpul, doctorita mea nu va putea sa vina la spital si voi naste cu medicul de garda. Am ajuns la camera de garda, unde era un rezident. Acesta, dupa consult mi-a comunicat ca, avand in vedere ca aveam deja dilatatie de 8 cm, urma sa nasc intr-o jumatate de ora. A sunat-o pe dna doctor care bineinteles ca nu avea cum sa ajunga intr-o jumatate de ora, dar m-a asigurat ca voi fi in siguranta si ca vorbeste ea cu seful garzii din seara aceea, pentru a nu naste cu orice rezident :).
M-au dus direct in sala de nasteri unde ma astepta deja medicul de garda cu care vorbise dna doctor. Acolo m-a preluat o moasa care m-a asezat pe un pat si mi-a montat pe burta o centura conectata la un ecran, pentru a-mi monitoriza durata si intensitatea contractiilor. Durerile erau din ce in ce mai mari, asa ca am intrebat-o daca nu poate sa-mi faca o perfuzie pentru a ajuta dilatarea, insa mi-a comunicat ca dilatatia este maxima si sa nu-mi fac griji ca in cateva minute voi naste. M-au asezat pe masa de nastere si dintr-o data camera s-a umplut de rezidenti, gata sa asiste la nastere, fapt care, avand in vedere durerile mele, nu mai avea nicio importanta, si in plus, trebuie sa invete si ei de undeva… :).
Domnul doctor a constatat ca membranele erau fisurate si ca pierdusem ceva lichid asa ca, pana la urma, cu ajutorul moasei, care ma incuraja si imi spunea cand sa imping si cu toate temerile mele, lucrurile au decurs bine si destul de rapid, astfel ca la ora 22:27 a venit pe lume mult asteptata Emma Maria, care a avut 4 kg si 52 de cm si un scor Apgar 10.
Desi si prima nastere s-a produs destul de repede, mitul conform caruia a doua nastere este mai usoara decat prima, in cazul meu, chiar s-a adeverit. Avand in vedere ca bebelina a fost destul de mare, bineinteles ca a fost nevoie ca dl doctor sa efectueze si epiziotomie, asa ca, pot sa spun ca mai mult au durat interventiile de dupa nastere (eliminarea placentei, coaserea ) decat nasterea in sine. Ulterior cand totul s-a terminat, am fost dusa intr-un salon unde mi-a fost adusa fata pentru prima alaptare, iar intalnirea cu ea a fost una foarte emotionanta pentru noi, desi mai simtisem aceste emotii si acum 8 ani cand s-a nascut baiatul nostru.
Va doresc si voua sa aveti o nastere la fel de usoara!
