Bebelusii si copiii mici invata cam la fel cum invatam si noi, adultii. Difera doar viteza si cantitatea de cunostinte pe care creierul le poate acumula. Acestea se micsoreaza odata cu varsta. Motiv pentru care copiii si chiar bebelusii invata mai repede decat noi. Poate ca par lucruri de bun simt, insa cei mai multi parinti, sunt din ce in ce mai interesati de felul cum invata copiii lor pentru a le putea oferi cea mai buna eucatie de la cele mai fragede varste.

Bebelusii invata intr-un ritm extrem de rapid in comparatie cu adultii. Un exemplu ar fi felul in care invatam limbajul. Un bebelus invata in jur de noua cuvinte noi pe zi. Un adult de 40-50 de ani care invata o limba straina, nu ar putea niciodata sa acumuleze atat de repede cunostintele.

Bebelusii invata in acelasi mod ca si adultii: imitand ceea ce vad si aud. Observa lucrurile la care sunt expusi si invata prin comentariile si actiunile pozitive sau negative ale parintilor. Sa luam ca exemplu plansul. Bebelusul plange atunci cand ii este foame. Acest plans este o urmare a durerii si disconfortului pe care i le provoaca foamea. Parintii il vor hrani, iar disconfortul va disparea. In curand, bebelusul va asocia plansul cu hrana: plang, deci sunt hranit. Apoi va incepe sa planga imediat ce apare senzatia de foame, pentru a primi laptele. Iata ca bebelusul a invatat ceva. A invatat care este consecinta plansului sau.

In curand isi va da seama ca daca plange mai tare, raspunsul parintilor va fi mai rapid. Acest proces de invatare prin asociere il invata pe bebe nu numai cum sa obtina ceea ce are nevoie ci si felul cum are loc comunicarea prin sunete. La un moment dat, copilul va invata de asemenea ca daca nu este nimeni in jur sa-i auda plansul, nu mai are rost a planga pentru a fi hranit. Totusi, probabil ca va plange ca urmare a durerii.

Copiii invata si prin imitatie. Trebuie sa aiba un spirit al observatiei foarte dezvoltat pentru ca viata lor depinde de asta. De aceea sunt mult mai capabili sa observe lucrurile decat adultii. Trebuie sa invete cum sa-si indeplineasca nevoile, deci trebuie sa fie foarte atenti. Prin observatie vor invata ca unele comportamente ale lor provoaca bucurie, iar altele provoaca manie. Pe masura ce invata experimenteaza, apoi invata si mai multe prin incercari si greseli. Memoria unui bebelus este mai buna decat a unui adult. Multe lucruri sunt invatate pe masura ce memoria se umple de informatii noi.

Daca observi comportamentul bebelusului tau, vei vedea ca ceea ce pare o simpla joaca este de fapt mult mai mult de atat. Jucandu-se cu anumite obiecte, copiii invata sa-si coordoneze manuta cu ochii, sa se orienteze in spatiu, acumuleaza abilitati motorii fine si grosiere. Atata timp cat se joaca ei isi exerseaza o anumita abilitate sau anumite cunostinte. Pe masura ce cresc, joaca devine o munca istovitoare. S-ar putea spune chiar ca joaca este o repetitie pentru viata de adult. Cand are grija de papusica bolnava, cand conduce masinuta de plastic, aceste jocuri vor fi repetate iar si iar pana la varsta cand actiunile vor fi facute cu adevarat.  Pe msura ce viata reala se schimba, la fel se intampal si cu jocul copiilor. Acum 20 de ani n-ai fi vazut o fetita de trei ani impingand un carucior si vorbind la un telefon mobil de plastic. Este o dorinta naturala a copiilor, aceea de a mima comportamentul adultilor.

Invatarea este un lucru natural. Si va ramane asa in ciuda studiilor, cercetarilor si experimentelor facute, in ciuda cartilor si articolelor pe care le-ar putea citi parintii. Mamele au cantat cantece de leagan si au spus povesti copiilor de mii de ani. Probabil ca instinctiv am stiu dintotdeauna cum invata copiii sa vorbeasca. Studiile moderne nu au facut decat sa ne aratae ca am avut dreptate. Copiii nostri nu vor fi mai destepti si nu vor invata mai repede daca noi suntem la curent cu ultimele studii in domeniu. Ajunge sa ne urmam instinctele materne, respectiv paterne si dezvoltarea armonioasa a bebeluslui este asigurata.

Sursa: www.nou-nascuti.ro