Pagina 849 – Bebelu.ro

Singur acasa…

Comportament

-

11 august 2010

Fiind mult prea ocupati cu serviciul, parintii par sa nu gaseasca o alternativa pentru micul lor scolar. Neavand bunici in apropiere, fiind nevoiti sa se descurce singur, cel mic va trebui intruit despre cum anume va trebui sa procedeze atunci cand va trebui sa parcurga singur ruta scoala-casa sau atunci cand va fi nevoit sa stea singur in casa, in absenta parintilor.

O mare grija si multa responsabilitate pentru un micut de numai cativa anisori. Ce poate fi mai temator decat sa te gandesti ca cel mic nu va reactiona la ceea ce i-ai comunicat tu in lectiile de mai devreme, facand exact contrariul. Teama ca li s-ar putea intampla ceva, ca si-ar rataci drumul spre casa sau ca ar cadea prada unor infractori ii inspaimanta pe parinti si nu stiu cum sa reactioneze. Cu toate acestea, daca simti ca micutul tau este pregatit sa inteleaga ceea ce ii vei comunica poti face pasul, dar numai atunci cand ai incredere in capacitatea sa de intelegere.

Iata ce ii poti comunica pentru a fi ferit de pericole:

imediat dupa scoala sa se indrepte spre casa si sa nu schimbe niciodata ruta stabilita de parinti;
intotdeauna sa ii comunici ca il vei suna sa verifici daca a ajuns in siguranta acasa, la o anumita ora stabilita, dupa iesirea de la cursuri;
sa nu intre in casa daca observa usa deschisa sau fortata ori daca are ceva suspiciuni – sa apeleze la ajutorul unui vecin cunoscut;
imediat ce a intrat in casa sa incuie usa si sa nu lase pe nimeni sa il viziteze decat cu incuviintarea parintilor;
in lipsa parintilor vizitele colegilor sau prietenilor sunt interzise;
niciodata, daca este intrebat, sa nu spuna ca este singur acasa;
sa nu tina cheia la vederea rau-facatorilor;
imediat dupa ce a ajuns acasa sa respecte urmatorul program: sa manance, sa se culce, apoi va avea parte de o ora de joaca, dupa care isi va face temele;
sa nu umble niciodata la aragaz sau la prize si nici sa nu foloseasca alte obiecte periculoase, precum cutitul sau chibritul;
sa verifice intotdeauna robinetele si aragazul inainte de plecarea spre scoala.

Cum il ferim de canicula pe bebelus?

Protectie solara

Redactia Bebelu

-

9 august 2010

0

Deseori, tinerele mamici par sa fie ingrijorate si sa nu stie cum trebuie sa se comporte cu cel mic pe vreme de canicula. Un aspect aparent normal, mai ales daca ne raportam la nivelul ridicat al temperaturilor din ultimele zile. Radiatii UV destul de periculoase, eruptii solare sau chiar tsunami solar, par sa puna in incurcatura parintii celor mici.

Iata cateva sfaturi pentru a-l ajuta pe cel mic sa scape de canicula mai usor:

hidratati-l cu multa apa – chiar daca este inca bebelus si nu cunoaste inca bine senzatia de sete, este indicat sa ii administrati zilnic minim 10 ml de apa;
incercati sa asterneti in geamurile incaperii cearceafuri pentru ca razele solare sa nu poata patrunde;
faceti-i dus copilului sau bebelusului de minim 2-3 ori pe zi;
nu uitati sa ii completati portia de apa, cu suc de fructe natural sau ceai;
laptele nu trebuie sa lipseasca din alimentatia zilnica;
nu il lasati sa consume inghetata – pericolul de a raci este destul de mare;
nu iesiti la plimbare decat in intervalul 07.00-10.30 si 18.30-21.30;
intotdeauna feriti-l de razele soarelui si de expunerea directa la soare;
nu il imbracati cu lucruri inchise la culoare sau din material sintetic;
nu uitati de crema de protectie solara cu factorul de protectie minim 50;
in casa imbracati-l cat mai sumar sau mergeti pe alternativa “in pielea goala”;
schimbati-i mai des scutecelul intrucat riscul de eritem fesier este destul de mare;
nu ii administrati dintr-o data o cantitate prea mare de apa intrucat pot aparea scaune diareice;
nu folositi aerul conditionat indiferent de temperature camerei intrucat riscul imbolnavirii este destul de crescut;
alegeti vacantele la munte intrucat este mai racoare, comparative cu cele de la mare unde riscul imbolnavirii si al insolatiilor este destul de crescut, producandu-se chiar fenomenul de “prajire” a pielii, fie si la adapostul umbrelei.

Schema nationala de vaccinare pentru copii

Vaccin copii

Redactia Bebelu

-

9 august 2010

0

Schema nationala de vaccinare pentru copii

Avand in compozitie anumiti factori antigeni sau mai-bine spus anumiti factori microbieni ce fac parte din structura unor agenti patogeni de natura infectioasa, vaccinurile au abilitatea de a ajuta organismul sa lupte cu boala, de al-l face rezistent la anumiti virusi cu larga raspandire sau de a transforma organismul intr-un factor imun.

Desi la nivel national, numarul de vaccinari obligatorii si gratuite nu este foarte ridicat, fiind in numar de sapte, totusi parintii par sa fei destul de interesati de administrarea acestora, dar si a altora care nu sunt obligatorii, copilului lor.

BCG sau anti-tuberculoza, anti-hepatita B, anti-poliomielita, DTP sau anti-difteric, anti-pertusis, anti-tetanos si cel anti-rujeolic, sunt cele mai importante, dar si cele mai uzuale tipuri de vaccinare.

Ca urmare a necunoasterii, nu toti parintii sunt informati de momentul in care va trebui sa mearga la medic pentru a i se administra celui mic vaccinul obligatoriu. De aceea, noi va enuntam schema nationala de vaccinare obligatorie:

24 ore – vaccinare anti-hepatita B (se efectueaza in maternitate);

4-7 zile – vaccinare antituberculoasa sau BCG (se efectueaza in maternitate);

2 luni – vaccinare antidifterica/antitetanica/antipertusis, vaccinare antipoliomielitica, vaccinare anti-hepatita B (se administreaza simultan);

4 luni – vaccinare antidifterica/antitetanica/antipertusis, vaccinare antipoliomielitica (se administreaza simultan);

6 luni – vaccinare antidifterica/antitetanica/antipertusis, vaccinare antipoliomielitica, vaccinare anti-hepatita B (se administreaza simultan);

13-15 luni – vaccinare antidifterica/antitetanica/antipertusis, vaccinare antirujeolica, antirubeolica, antiurlian, vaccinare antipoliomielitica (se administreaza simultan);

4 ani – vaccinare antidifterica/antitetanica/antipertusis;

7 ani – vaccinare antirujeolica, antirubeolica, antiurlian (in campania scolara);

9 ani – vaccinare antipoliomielitica (in campania scolara);

14 ani – vaccinare antidifterica, antitetanica, rubeolic doar pentru fete (in campania scolara);

24 ani – vaccinare antidifterica/antitetanica.

Prezenta animalului in viata celui mic

Comportament

Redactia Bebelu

-

8 august 2010

0

Poate veti fi luata prin surprindere atunci cand va veti auzi copilul ca va cere aducerea in casa a unui mic animalut, fie el pisica, catelus, hamster, papagal. Uneori veti fi tentata sa negati dorinta celui mic, gandindu-va la marile responsabilitati pe care le impune cresterea unui astfel de animal in locuinta dumneavoastra. Si mai ales, atunci cand va veti gandi la parul lasat in casa de catre acesta sau la murdaria de zi cu zi, cu siguranta veti capata o atitudine foarte ferma.

Cu toate acestea, nu ezitati sa spuneti nu si priviti cateva din avantajele unui astfel de „prieten”pentru cel mic. Iata-le:

intotdeauna animalul iubit de cel mic il va ajita sa se linisteasca si sa treaca peste cele mai dificile momente. Prezenta animalului are un rol terapeutic, ajutand copilul sa isi pastreze echilibrul. Fiind unul dintre „prietenii” care nu cer nimic in schimb, doar putina dragoste, animalul asculta copilul neconditionat, se bucura impreuna cu el sau il ajuta prin istetimea sa sa treaca peste episoade grele ale vietii;
prezenta animalului in apropierea copilului il determina pe cel mic sa isi dezvolte abilitatea de a comunica nonverbal – acesta va intelege fiecare tonalitate a latratului sau a mieunatului unei pisicute. Va sti atunci cand este suparata, cand ii este foame sau sete sau cand vrea sa se joace. Tot astfel si aceste necuvantatoare ii vor intelege mimica celui mic;
nu uita ca prezenta animalului in mediul familial implica multe responsabilitati – asa cel mic va fi mult mai responsabil, avand capacitatea de a se considera asemenea unui adevarat „parinte” pentru animalul indragit. Va face curat dupa acesta, il va scoate afara la joaca, il va hrani, se va juca cu acesta. Si totul in schimbul unei portii de dragoste sincere si neconditionate;
prezenta animalului va sensibiliza copilul si il va determina sa se obisnuiasca cu ciclurile vietii – il va vedea astfel nascandu-se, crescand, reproducandu-se, imbatranind si apoi, mai tragic, murind – etape asemanatoare dezvoltarii umane. Asa ca, daca va hotarati sa ii luati un mic animal, nu ezitati si, inainte de a i-l darui, explicati-i ca acesta intr-o zi va trebui sa il parasesca, avand durata vietii mult mai redusa decat a omului. Va fi destul de dureros pentru cel mic ca o asemenea veste sa il ia prin surpindere, fara a avea o explicatie din partea parintilor;
prezenta unui animal ajuta la recuperarea echilibrului copiilor sensibili, dar si cei care au trecut printr-o experienta tragica a mortii unui parinte, a divortului acestora sau care are un anumit handicap ori o boala care il va insoti pentru mult timp de aici incolo. Asa, copilul i se va destainui, ii va spune fiecare amanunt al traumei prin care trece, ce simte in momentele cele mai dificile. Va fi ascultat cu siguranta, acordandu-i-se atentia si iubirea de care are atata nevoie.

Asa ca, inainte de a lua o decizie, ganditi-va ce beneficii poate aduce relatia copil-animal. Si nu uitati, prietenii nostri „necuvantatori” ne sunt cei mai buni aliati, dandu-ne adesea exemplu despre ceea ce inseamna cu adevarat iubirea.

Lipsa poftei de mancare la cel mic

Alimentatie

Redactia Bebelu

-

8 august 2010

0

Exista in realitate o situatie care framanta intru totul gandurile mamicilor, aceea ca bebelusul lor nu mananca suficient la fiecare masa sau pe parcursul unei zile sau ca nu mananca mai deloc.

Cu toate acestea, opiniile mamei par a fi contrazise. De foarte multe ori acestea simt ca ar trebui sa alimenteze mai mult bebelusul sau copilul de numai cativa anisori. De aceea, ii vor umple acestuia farfurioara cu mancare sau castronelul bebelusului ori il vor alimenta la san din doua in doua ore, fortandu-l sa inghita ceea ce i se da.

Inapetenta sau lipsa poftei de mancare poate fi diagnosticata de catre medicul pediatru atunci cand se constata si o scadere sau o stagnare a cresterii in greutate a copilului. Iar daca luam in calcul baremele de greutate conform normelor medicale, acestea pot fi contrazise. Ca regula generala, un copil cu o greutate mai mica la nastere, va avea la varsta de un anisor sau doi o greutate mai mica decat unul cu o greutate mai mare in momentul nasterii. Asa este si cazul copiilor nascuti prematur, care vor recupera diferenta de greutate pe parcursul a doi ani de viata.

Inapetenta copilului odata constatata apare ca urmare a unor afectiuni severe ale bebelusului sau copilului putin mai mare in varsta. Poate fi semnul unor boli infectioase grave, a unei anemii destul de serioase, o carenta destul de mare de fier in organism, boli cronice grave, amigdalita, stomatita, dar si un surplus de vitamina A si D in corp ca urmare a unei administrari in exces de catre parinti.

Perioada pubertatii poate aparea cu asemenea deficiente caracterizate de scaderea poftei de mancare ca urmare a unor modificari hormonale ce cauzeaza anumite stari emotionale tinerei. Aceasta va pierde in greutate ca urmare a scaderii poftei de mancare, trecand printr-o serie de stari de tulburare emotionala si hormonala.

In mediul familial, cel mic poate dezvolta o forma de anorexie nervoasa ca urmare a fortarii acestuia de catre parinti sa consume toate alimentele din farfurie, chiar daca nu ii plac. Asa ca, va refuza categoric sa mai manance.

Iata ce pot face parintii pentru ca cel mic sa nu manifeste astfel de stari:

nu fortati copilul daca refuza categoric un anumit fel de mancare;
apetitul acestuia difera de la o zi la alta, asa ca, astazi poate manca mai mult, maine mai putin;
nu faceti comparatii cu copiii de aceeasi varsta intrucat fiecare copil are un anumit apetit alimentar, total diferit de al celuilalt;
apetitul bebelusului este mai mare in primele sase luni de viata fiind curios de fiecare gust aparte, dupa sase luni acesta va trece printr-o perioada de refuz a mancarii, avand alte preocupari;
nu ii faceti o portie asemanatoare cu cea a dumneavoastra – nu uitati, copilul mananca mult mai putin decat un adult;
nu il supraalimentati la micile gustari intrucat va va refuza masa principala;
sub recomandarea medicului incercati suplimente de vitamine care redau pofta de mancare.

Otita la cei mici

Sanatate copii

Redactia Bebelu

-

8 august 2010

0

Fiind unul dintre cazurile cu o frecventa de raspandire destul de mare in randurile celor mici, fiecare copil trecand peste o astfel de problema macar o data in viata, durerea de ureche este una destul de suparatoare pentru cei mici. Conform unor statistici efectuate in Statele Unite, mai mult de 20 de milioane de copii pe an se prezinta la medic cu simptome asimilate otitei.

Cauzele aparitiei otitelor la copil sunt determinate de o serie de bacterii, cele mai frecvente fiind Streptococus Pneumoniae si Haemophillus influentae sau ca urmare a unor virusuri.

Durerea de ureche este destul de violenta si brusca, cel mic manifestandu-si durerea cel mai adesea prin plans la atingere. Ce anume genereaza aceasta durere? Ei bine, ca urmare a imbolnavirii urechii, timpanul este intins foarte mult, generand senzatii destul de dureroase. Daca copilul va sta culcat pe o parte, acesta nu va suporta durerea provocata de otita. Si daca va intrebati care sunt semnele prevestitoare ale acesteia, nu sunt prea multe. De regula, debutul este destul de brusc si violent, cel mic trezindu-se cel mai adesea din somn, plangand.

Febra, mersul dezechilibrat, curgerea nasului, surditatea temporara pot fi semne ingrijoratoare si prevestitoare a aparitiei unei astfel de afectiuni la nivelul urechii. Atunci cand va suspectati copilul de otita, apasati-l pe urechea exterioara, acesta manifestandu-si supararea produsa de durere imediat. Daca observati o scurgere purulenta sau apoasa, nu ezitati sa consultati de urgenta un medic O.R.L.-ist.

Pentru tratarea acesteia se va recomanda antibiotic, doar dupa consultul medical. La nevoie, se poate administra Nurofen, Paracetamol. Se poate apela, de asemenea si la metodele traditionale, acelea de a pune pe urechea dureroasa o batista cu sare incalzita pentru a se mentine caldura la nivelul acesteia.

Nu uitati, ca fumatul in mediul in care traieste copilul, alergiile, colectivitatea sau chiar folosirea biberonului in pozitia culcat sunt factori declansatori ai otitei.

Ce mancam pentru a stabili sexul bebelusului inainte de sarcina?

Sexul copilului

Redactia Bebelu

-

8 august 2010

0

Ce mancam pentru a stabili sexul bebelusului inainte de sarcina?

Legile naturii par sa nu poata fi contrazise nici macar atunci cand va doriti un bebelus. Asa ca, visand la o fetita, puteti avea un baietel sau invers.

Cu toate acestea, parintii par sa isi controleze supararea si sa se apere in fata destinului spunand ca „nu conteaza, sanatos sa fie”. Dar atunci cand vine vorba de un al doilea copil, ambii parteneri par sa isi expuna mai pe larg dorintele si sa afirme ca vor un baiat sau o fetita. Cu toate acestea, tehnicile moderne sunt inca in cautarea secretului pentru a se stabili inca de dinainte de a ramane insarcinata sexul viitorului copil. Alte cupluri apeleaza la metoda calendarului chinezesc, uneori functionand, alteori nu. Exista totusi si cateva strategii stabilite cu ajutorul medicilor pentru a putea ajuta macar putin la formarea sexului copilului pe care vi-l doriti cu atata ardoare. Se cunoaste probabil ca, cel responsabil cu sexul bebelusului este chiar tatal prin transmiterea genei sale acestuia. Asa ca, incercati si alte alternative, si cine stie, poate veti reusi.

Se spune adesea ca un regim alimentar adecvat poate influenta sexul viitorului copil. O alimentatie bogata in anumite minerale sau saraca in altele poate favoriza patrunderea mai usoara a spermatozoizilor X si Y, putand influent astfel ca membrana ovulului sa fie receptiv la anumiti spermatozoizi.

Pentru a vi se implini visul si a avea in cele din urma o fetita, urmati un regim alimentar bogat in calciu. Consumul zilnic de lapte, dar si a branzei albe si iaurtul pot deveni factori favorizatori ai aducerii pe lume a unei fetite. Asa ca, evitati afumaturile, sarea, cascavalul, dar si alte alimente conservate.

Se pare ca, pentru a avea un baietel, regimul alimentar al mamicii trebuie sa contina multa sare si potasiu. Incearca sa bei zilnic o jumatate de litru de apa sarata si o jumatate de litru de suc de fructe bogate in potasiu. De asemenea, se recomanda consumul de fructe, peste, afumaturi si mezeluri. Produsele lactate recomandate pentru fetite sunt interzise.

Pentru a fi eficiente, aceste recomandari trebuie sa fie folosite doar cu supraveghere medicaa si inainte cu trei luni de conceptie. Dupa conceptie, regimul alimentar ales din cele de mai sus va trebui intrerupt pentru a nu produce efecte negative dezvoltarii normale a bebelusului din mediul intrauterin.

Iar daca dupa ce ati urmat unul dintre cele doua regimuri, minunea nu s-a intamplat, nu fiti dezamagit, mai pot exista inca multe alte sanse …

Ce vei face cu serviciul dupa nastere?

Dupa nastere

Redactia Bebelu

-

7 august 2010

0

Poate te-ai gandit deja la ce vei face dupa ce sarcina se va incheia si vei aduce pe lume un bebelus. Perioada sarcinii reprezinta o perioada destul de benefica pentru buna informare atat cu privire la ceea ce vei face dup ace vei deveni mamica cu noul membru al familiei, dar si cu privire la ceea ce vei face cu serviciul. Vei sta cu bebelusul acasa pentru a-l ingriji sau te vei duce la serviciu? Tu decizi, dar dupa o scurta descriere legislative a unor asemenea situatii.

Imediat dupa nastere te poti adresa printr-o cerere oficiala societatii angajatoare pentru aprobarea concediului de cresterea copilului pentru o perioada de maxim doi ani. Asa ca, in functie de decizia ta, poti sta maximul prevazut de lege acasa, alaturi de cel mic sau te poti intoarce mai devreme la serviciu. In functie de vechimea in munca si de stagiul de cotizare lunara la Casa de Asigurari Sociale (ce va trebuie sa fie de minim 12 luni), vei putea avea doua optiuni: fie pentru indemnizatia fixa de 600 de lei, fie pentru indemnizatia procentuala, de 70% (conform noilor reglementari) din media salariilor tale din ultimul an, dar nu mai mult de 3.000 de lei.

In cazul in care optiunea ta este sa te intorci la serviciu, poti beneficia de alte variante, la fel de incantatoare. Poti opta pentru intrarea tatalui in concediul de cresterea copilului, acesta beneficiind de aceleasi drepturi salariale ca si tine.

In cazul in care te vei intoarce la serviciu, fara ca proaspatul tatic sa intre in concediul de cresterea copilului, legea iti ofera un stimulant lunar de 100 de lei. Pe langa aceasta optiune vei putea beneficia de o pauza pentru alaptare, care include atat timpul necesar alaptarii copilului, cat si durata drumului pana acasa si inapoi. In cazul in care nu doresti o astfel de pauza, vei putea beneficia de o reducere a programului de lucru de la 8 ore la 6 ore. Asadar, daca-ti alaptezi bebelusul, vei putea beneficia de o reducere a duratei de lucru de doua ore.

Sper ca ti-am oferit datele necesare pentru a lua cea mai buna decizie atat pentru tine, cat si pentru bebelus.

Cum comunicam cu bebelusul?

Primul an

Redactia Bebelu

-

7 august 2010

0

Chiar daca este inca un bebelus, avand numai cateva zile sau chiar cateva luni, cel mic nu este de neglijat. Asa ca, nu uitati sa va bagati copilul in seama, sa ii comunicati cele mai frumoase ganduri. Poate vi se pare ca o comunicare cu bebelusul nu isi are sensul intrucat acesta nu poate intelege ceea ce i se spune.

O decizie complet eronata daca ne gandim la studiile medicale realizate cu privire la studierea mediului intrauterin. S-a demonstrat asadar stiintific faptul ca cei mici invata inca din burtica mamicii sa comunice, avand reactii la anumiti stimuli comunicationali transmisi de catre mama, mai ales dupa saptamana 32. Fatul din acest mediu va simti apropierea de mama si va avea anumite trairi la auzul glasului acesteia.

Asa ca, comunicarea continua si imediat dupa nastere. Felul in care cel mic iti poate transmite o parte dintre dorintele sale este transmis mamei prin plans, acesta fiind unica modalitate de a vorbi in primii doi ani ai vietii.

Se considera, din punct de vedere medical, faptul ca in primii ani de viata ai copilului se pot dezvolta cele mai ample abilitati comunicationale si de limbaj. Cu toate ca atunci cand aducem in discutie necesitatea comunicarii cu cel mic ne gandim doar la aceea verbala, exista si un alt tip de comunicare, cea non-verbala, la fel de importanta in relatia copil-parinte. Mimica, expresia faciala, dar si zambetul oferit de mama puiului sau ii vor da acestuia senzatia de liniste si siguranta, dar si de foarte multa dragoste. Acelasi lucru se poate spune si despre cei mici. Si acestia apeleaza la aceasta tehnica de comunicare non-verbala. Va zambi, isi va schimba expesia faciala atunci cand e vesel sau suparat, isi va intinde mainile, folosindu-se de gestica, pentru a fi luat in brate.

Inca din primele luni de viata cel mic isi va dezvolta abilitatile comunicationale. Te va asculta, va fi atent si, apoi, va incerca sa te imite. Iata ce trebuie sa faca mama, atunci cand incearca sa comunice cu un bebelus:

intotdeauna isi va privi copilul in ochi inainte de a-i vorbi;
incercati sa va folositi de cuvinte scurte si simple, folosindu-va de o pronuntie clara;
mentineti o distanta mica intre voi si copil;
mangaiati copilul in timpul comunicarii si faceti-l atent la ceea ce ii spuneti;
zambiti-i pe tot parcursul conversatiei si folositi-va de gestica si mimica;
daca va zambeste, raspundeti-i cu un zambet;
imitati-l pana si in micile sale balbaieli;
nu uitati sa ii spuneti poezii, scurte si cu rima accentuata;
inainte de culcare cititi-i o poveste;
cantati-i mai tot timpul – cei mici sunt atrasi de sunetele muzicale.

Sportul in functie de personalitatea celui mic

Activitati educative

Redactia Bebelu

-

5 august 2010

0

Sportul in functie de personalitatea celui mic

Fiecare dintre noi avem propriul nostru stil de viata. Unii suntem mai timizi, mai introvertiti, altii suntem mai visatori, sau unii sunt mai curajosi si extrovertiti. Formarea personalitatii noastre apare inca de la cele mai fragede varste, din copilarie. Asadar, asa sunt si cei mici, conduita acestora tinzand sa ii urmeze mult mai tarziu, ca adult.

Cu toate acestea, exista cateva remedii pentru a-l ajuta pe cel mic sa nu mai fie timid. Practicarea unui sport il va ajuta sa isi recapete increderea in fortele proprii, sa se autocunoasca. Cu toate acestea, sportul va trebui ales cu multa grija de catre parinti in asa fel inca acesta sa se poata potrivi personalitatii copilului.

Iata ce i s-ar potrivi copilului timid:

scrima – ajuta la dezvoltarea reflexelor si a simtului de analiza. De aceea, va favoriza concentrarea, determinand o mai buna stapanire de sine;
judo-ul – restabileste relatia minte-corp, dar il va ajuta pe cel mic sa aiba mai multa incredere in propriile lui puteri, putandu-se autocontrola;
echitatia – va reusi sa domine calul si astfel, increderea in sine va fi mai mare.

Copiii neastamparati, extrovertiti au nevoie de:

baschet – isi va consuma toate energiile;
hochei – va sti ce inseamna autocontrolul;
innotul – va ajuta la relaxarea acestuia, dar si la dezoltarea armonioasa a musculaturii celui mic;
karate – vor cunoaste ce inseamna respectul fata de adversar;
forbalul – isi va pune in valoare energia de care da dovada;

Inainte de a-i alege sportul care credeti ca i s-ar potrivi nu uitati sa il intrebati si pe cel mic si chiar, in multe cazuri, lasati-l pe acesta sa decida pentru ca practicarea sportului sa devina un succes competitional pentru cel mic.

Exista in realitate o situatie care framanta intru totul gandurile mamicilor, aceea ca bebelusul lor nu mananca suficient la fiecare masa sau pe parcursul unei zile sau ca nu mananca mai deloc.

Legile naturii par sa nu poata fi contrazise nici macar atunci cand va doriti un bebelus. Asa ca, visand la o fetita, puteti avea un baietel sau invers.

Articole Populare

Categorii Populare

Newsletter