Radacinile genetice ale autismului ar putea fi mult mai adanci decat si-au imaginat initial oamenii de stiinta. 
Un studiu publicat in “Jurnalului Psihiatric Translational” al Universitatii din Cambrdige, a aratat ca activitatea cerebrala a fratilor copiilor autisti este diferita de cea a subiectilor obisnuiti.
Cercetarile au fost conduse de psihiatrul pediatru Michael Spencer. Acesta a studiat 120 de copii, aratandu-le imagini cu oameni care aveau diverse expresii faciale.
Patruzeci din acesti copii fusesera diagnosticati cu o tulburare din spectrul autist. Alti 40 reprezentau fratii neafectati ai acestor copii. Ultimul grup il reprezentau copiii din familii neuro-tipice.
In timp ce micutii se uitau la imagini, medicii le monitorizau activitatea cerebrala utilizand un RMN special.
Medicii au folosit rezultatele copiilor care proveneau din familii obisnuite drept etalon.
Cand acestiau vedeau poze cu chipuri vesele, in creier se activau 11 regiuni conectate cu procesarea emotiilor de natura sociala. Atunci cand micutii cu autism priveau aceleasi fotografii, creierul lor arata o activitate limitata in aceste regiuni.
Aceasta descoperire nu este surprinzatoare deoarece se stie de multa vreme ca autistii au probleme cu intelegerea semnalelor emotionale transmise de semenii lor pe calea expresiilor faciale, a limbajului non-verbal si a intonatiei.
Ceea ce i-a frapat pe cercetatori a fost faptul ca si fratii neafectati de tulburare ai copiilor autisti prezentau o activitate mai scazuta decat cea a grupului etalon, in aceste zone. Creierele lor aveau tipare de functionare similare cu cele ale copiilor autisti.
S-a descoperit ca fratii copiilor autisti sunt de 20 de ori mai predispusi sa faca tulburarea decat cei ai prichindeilor neafectati. Din pricina faptului ca autismul nu se manifesta in cazul fratilor, gena responsabila cu declansarea lui nu a fost identificata.
Descoperirea este importanta deoarece parintii ar putea apela la serviciile de screening terapeutic al dezvoltarii si functionarii anumitor zone din creier responsabile cu intelegerea interactiunii sociale, limbajul si abilitatile motrice.
Oamenii de stiinta avertizeaza insa ca aceasta activitate cerebrala mai scazuta trebuie inteleasa mai bine si cercetata in profunzime, inainte de a o invinovati pentru problemele care apar in autism.
