Prima lecție în răbdare atunci când creștem bebeluși sau copii mici vine ca un capitol mai dificil de introducere într-un manual de parenting scris din experiență. Răbdarea nu se învață decât prin iubire, încercări, eforturi, reușite și nereușite.  Starea calmă de răbdare ca părinte poate fi mai ușoară pentru unii decât pentru alții, în funcție de metodele puse în practică.

Evoluția de la o stare reactivă de îngrijorare și atenție constantă la o stare calmă de răbdare începe cu educarea copilului într-un sistem care îmbină atât educația emoțională, cât și disciplina, instructajul de a respecta autoritatea părinților.

O prioritate majoră pentru părinți este siguranța emoțională a copiilor – aceștia trebuie să se simtă auziți și respectați încă de la o vârstă fragedă. Părinții doresc să fie disponibili emoțional și copiii lor să-și poată exprima propriile emoții.

În acest context al libertății emoționale absolute, uneori copii nu reușesc să învețe semnificația autorității parentale. În timp ce cresc în ani, copiii își arogă permisiunea de a avea accese emoționale de nervi sau plânset (tantrums) pentru că aceștia învață că este bine să își exprime sentimentele, dar nu învață și contextele când trebuie să înțeleagă cum să își gestioneze emoțiile prea puternice.

Părinții au devenit predispuși să-și roage copiii mai degrabă decât să le spună

Intuitiv, părinții știu că dacă devin coercitivi, vor obține rezistență. Pentru opțiunile obișnuite, cum ar fi culoarea pantalonilor de purtat, aceasta abordare este bună. Dar când un părinte consultă copiii cu privire la chestiunile primare, cum ar fi hrănirea și mâncarea, întrebările despre preferințe conduc la transferarea autorității parentale în mâinile copiilor. Acest lucru declanșează un răspuns psihologic înnăscut, iar instinctele lor de supraviețuire se activează, astfel copii se simt privilegiați și devin autoritari. 

Regimul alimentar dictat la nivel de preferințe de copil poate fi primul pas către transferul subtil al autorității către copil. Astfel, atunci când un părinte roagă frumos un copil să mănânce și mazăre pentru a primi desert, copilul va ajunge să creadă că a făcut părintelui o favoare și că acum acesta îi datorează o favoare în schimb. Multe dintre problemele din cadrul familiilor sunt rezultatul acestui tip de confuzie. Ceea ce se întâmplă la o masă este o metaforă a disconfortului părinților de a deveni și menține o poziție alfa de lideri și decidenți ai familiei, persoanele responsabile. 

Părinții doresc, de asemenea, o gospodărie democratică în care fiecare membru al familiei are un cuvânt de spus despre ce se întâmplă – Vrei să ieșim la joacă acum? Suntem gata să facem baie? Dorești jucăria mai mică sau mai mare? – pentru a cultiva independența și libertatea de gândire la copiii lor. În vremurile părinților din generațiile anterioare, respectul față de autoritate obișnuia să fie lăudat; acum este privit ca fiind depășit și potențial periculos. Conformarea față de autoritate are virtutea de a normaliza așteptările copilului față de realitatea unei societăți care nu acordă în mod special privilegii, ci aduce provocări pentru a obține ceea ce își dorește prin eforturi sau cunoștințe.

Părinții au nevoie de o reprezentare puternică de adulți alfa pentru a inspira un copil să aibă încredere că este pe mâini bune. Dacă părinții nu manifestă suficientă autoritate naturală, atunci cu greu va reuși să impună limite pentru copii sau să acționeze în favoarea lor chiar și când aceștia nu preferă legumele, dar legumele sunt bune pentru o alimentație echilibrată.

Părinții sunt lideri ai gospodăriei și lideri în unitatea familială

Pe termen lung, părinții care au autoritate obțin rezultate mai bune pentru copii, iar la rândul lor, copii ajung să aibă rezultate mai bune în viață pentru că înțeleg ideea de structură ierarhică și faptul că trebuie să depună eforturi pentru a avansa unde își doresc să ajungă.

Există o serie de modalități de a rămâne calm și a oferi răbdare copiilor ca părinte, iar în același timp să imprimi un grad stabil de autoritate.

– Un părinte trebuie să fie șeful propriului Nu. Sunt momente în care un părinte trebuie să știe să refuze copilului anumite privilegii sau să răspundă negativ la solicitări preferențiale. Există o putere autentică atunci când spunem Nu, cât și Da. Încercați să nu grăbiți să spuneți Da copilului doar dacă acesta începe să plângă sau să intre într-o criză de temperament.

– Un părinte trebuie să fie deschis pentru Da. Răspunsurile afirmative conștiente sunt transformatoare, ajută familiei să dezvolte atitudini pozitive față de viață și așteptările pe care le pot avea de la alți oameni.

– Un părinte trebuie să fie un model demn de urmat. Dacă doriți autoritate asupra copilului, aceasta trebuie să fie aspirațională și motivantă. A fi calm, liniștit, răbdător, dar totuși puternic este un exemplu de atitudine sănătoasă care va inspira copilul să devină o individualitate distinctă.

– Un părinte stabilește regulile. Cu cât vă stabiliți cât mai curând regulile familiale în relația cu copiii, cu atât mai buni veți fi ca părinți. Puteți pune un set de reguli de bun simț pe frigider, de exemplu, astfel încât atunci când o regulă este încălcată, o putem indica direct și o putem corecta. Când aveți încredere în regulile din casă, sunteți încrezători în aplicarea acestor reguli.

– Nu stabiliți prea multe reguli.Copiii încă învață și experimentează. Nu ne putem aștepta ca ei să nu facă niciodată greșeli. Pentru a menține liniștea și armonia, nu stabiliți mai mult decât cinci reguli la un moment dat, iar acestea cele importante. Permiteți încălcărilor mici de reguli să fie iertate cu momente de învățare și nu cu disciplinare.

– Un părinte cu autoritate intră în dialog egalitar. Stabiliți reguli și structuri de discuție, dar permiteți improvizație și exprimarea liberă a sentimentelor și ideilor. În casă trebuie să se vorbească despre probleme cu cuvinte politicoase și pozitive, nicidecum cu agresiune sau în maniere mai mult decât imperative.

– Un părinte știe să se distreze. Spune glume bune și învață să fii amuzant. Umorul și comedia sunt modalități excelente de a transforma o situație tristă într-un fericită. Poți cânta, râde, dansa și juca cu bebe sau copilul mic. Odată cu o faptă necuminte, acesta poate învață consecințele un pic mai târziu, este important să se simtă bine și protejat pentru că acesta va învăța mai ușor lecțiile importante.

– Un părinte este calm și integru. Dacă sunteți agitat de cel mic, respirați profund. Nu pedepsiți niciodată un copil atunci când sunteți supărați. Țineți seama de acest sfat și veți fi întotdeauna un părinte calm. Este bine să vă retrageți subtil din scenă pentru o perioadă până când sunteți liniștiți. Înainte să reacționați, respirați profund și acționați la momentul potrivit cu calm și răbdare.

A fi părinte vine cu o miză foarte înaltă, este atât o misiune în viață, cât și o serie de eforturi concentrate pentru care viitori părinți trebuie să fie pregătiți. Există anumite obstacole în stabilirea unui echilibru între a respecta un copil și a-i face pe plac și a menține statutul de decident al familiei.

O parte a provocării constă în faptul că părinții nu doresc să eșueze – în cultivarea educației emoționale și în guvernarea de disciplină – și cu siguranță nu vor ca copiii lor să nu reușească în dezvoltarea lor personală, în școală și în rețelele sociale. Aceste îngrijorări se alimentează reciproc în mintea părinților; de aceea părinții aleg să fie doar reactivi atunci când vorbesc cu copiii lor, când îi hrănesc, sau când se joacă sau învață. În misiunea de a deveni părinți model, secretul constă în a oferi impulsuri pozitive copiilor, nu doar reacții la nevoile acestora.

***

BabyNeeds.ro este o resursă majoră de articole pentru bebe, fiind una dintre destinațiile preferate ale părinților pentru shopping de produse pentru copii. Blogul BabyNeeds.ro prezintă articole periodice despre parenting și îngrijirea bebelușilor și copiilor mici.

– [email protected]

– 0726.817.023