Stiai ca 60% dintre meseriile/profesiile pe care le vor avea copiii nostri nici nu au fost inventate inca?
Stiai ca, la 5 ani, 90% dintre copii se incadreaza in categoria „foarte creativi?”
Stiai ca, la 7 ani, 10% dintre copii se incadreaza in categoria „foarte creativi?”
Stiai ca, intre 8 si 45 de ani, doar 2% dintre persoane se incadreaza in categoria „foarte creativi?”
Insusi Mihai Eminescu spunea demult ca „oamenii invatati, dar fara talent propriu, adica purtatorii stiintei moarte, mi-i inchipui ca o sala intunecata, cu o usa de intrare si una de iesire. Ideile straine intra printr-o usa, trec prin intunericul salii si ies prin cealalta, indiferente, singure si reci. Capul unui om cu talent este ca o sala iluminata, cu pereti si oglinzi. Din afara vin ideile, intr-adevar, reci si indiferente, dar ce societate, ce petrecere gasesc!”
Ei, bine, se ridica in mintea noastra anumite intrebari: „Cum facem ca ideile pe care le vor intalni copiii nostri sa gaseasca „o petrecere” pe cinste in mintea acestora?”; ”Daca 60% dintre meseriile si profesiile de maine nici nu au fost inventate inca, cum vor putea face fata copiii nostri, cum se vor adapta ei la acestea si cerintele lor?”; „Daca doar in numai 2 ani procentul copiilor care se incadreaza in categoria „foarte creativi” scade cu 80%, cum putem face ca acest procent sa scada si ce factori determina o crestere atat de mare a acestui procent?
Dar, inainte de toate aceste intrebari, draga parinte, un lucru ramane foarte evident: copiii nostri sunt foarte creativi.
Numitorul comun al raspunsurilor tuturor acestor intrebari este creativitatea! Dar creativitatea este doar un concept foarte larg, greu de conceptualizat si masurat. Manualul de psihologie de clasa a x-a spune ca „creativitatea este o combinatie de insusiri psihice care, in conditii favorabile, poate conduce la generarea unor produse noi si de valoare pentru societate.” Destul de vaga aceasta definitie din care s-ar putea sa nu pricepem mare lucru.
Ce inseamna sa fii creativ? Orice idee noua, creatie – fie ca se manifesta in arta, poezie, muzica sau stiinta- care este pur si simplu ALTFEL, care iese din tiparele cotidianului, care revolutioneaza un domeniu si care duce la progres este considerat creativ. Orice persoana care „produce” astfel de creatii este considerata creativa. Care este atributul creativitatii, atunci? Consider ca doar atributul „ALTFEL” este suficient pentru a putea descrie creativitatea. Dar cum putem gandi „altfel”, cum putem iesi din tiparele cotidianului? Cum ne putem desprinde de barierele impuse zi de zi? Cum putem face „ALTFEL” lucrurile?
Invatand copilul, de mic, sa fie creativ, il vei ajuta sa-si transforme mintea intr-o adevarata „sala de petreceri a ideilor”, unde acestea nu vor mai trece ca printr-un coridor, ci vor intra si vor gasi acolo alte si alte idei, brate, care le vor imbia la dans si „voie buna” (a ideilor, fireste), il vei invata sa gandeasca altfel, sa fie cat mai flexibil, sa se adapteze cat mai usor la cerintele vietii, sa gaseasca solutii care mai de care mai „trasnite”, care-i vor asigura integrarea intr-o lume in perpetua miscare si schimbare.
Si daca evidenta este evidenta, trebuie sa incepem sa-i „antrenam” pe cei mici in acest joc al fanteziei. Altfel spus, te invit sa filosofezi impreuna cu piticul tau de 4-5 ani. Vei fi surprins sa afli cat de trasnita pot fi raspunsurile lui, cat de originale si mature pot fi acestea! Da, copiii spun lucruri trasnite, insa, pe langa partea amuzanta, vei descoperi originalitatea modului de gandire alimentata de curiozitate si imaginatie. Cum si filosofia presupune mult exercitiu, acelasi lucru vi-l propun si eu.
Inca inainte de a verbaliza si tot timpul dupa aceea, te rog sa-i incurajezi orice incercare de a face ceva nou (sub supravegherea adultului, bineinteles, dar nu-i frange aripile), iar incepand din momentul in care verbalizeaza si poate lua un creion/pix in manuta, incurajeaza-i orice tip de creatie.
De exemplu, dimineata, la micul dejun, dupa ce musca de fiecare data din felia de paine, joaca-te de-a „ce-a mai ramas?”, incurajeaza copilul sa spuna cu ce crede el ca se aseamana bucata care a mai ramas. Spune si tu parerea ta.
De asemenea, in plimbarile voastre zilnice, puteti admira norii si puteti spune fiecare dintre voi cu ce credeti ca seamana ei, le puteti da un nume si chiar puteti crea o poveste.
Puteti realiza activitatea „desene fara sfarsit”. Cum faceti asta? Pe o foaie de hartie, incepe tu prin a „mazgali” ceva cu creionul, copilul trebuind sa completeze ceea ce ai facut tu, apoi tu completezi ce a desenat el si tot asa. Cand decideti amandoi sa va opriti, puteti sa spuneti fiecare ce vede in acel desen si sa-i dati un nume. Poti pune intrebari „magice” („Daca ar fi sa ai in camera ta o usa secreta, unde ar duce ea?”, „Ce ai gasi acolo?” etc) sau poti citi o poveste si poti pune intrebari haioase pe marginea acesteia.
Si pentru ca suntem in lumea copilariei, fie ca suntem mici sau mari, cui nu-i plac povestile? In masina, la plimbare in parc sau acasa, pe canapea sau pe covor, puteti construi povesti „A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Intr-un regat fermecat traia un rege pe nume….” Fiecare dintre voi, cei prezenti, va trebui sa compleati povestea, spunand cate o propozitie. Puteti scrie sau inregistra povestea, pentru a o putea modifica ulterior sau sa va amuzati de ceea ce-a iesit.
Tot in lumea povestilor daca ramanem, poti construi povesti inversate „Vulpea pacalita de urs”, „Scufita verde” sau „Regina si cei 8 pitici” sau, plecand de la cateva cuvinte date, sa construiti o poveste: „Uite, hai sa inventam o poveste in care sa avem cuvintele padure, frunze, copil, melc sau cuvintele carte, biblioteca, minunat.
Pentru cei mai marisori, te poti juca cu silabele, le poti suci cum vrei in cuvant: ma-si-na; re-pe-de; ta-va-luc.
Un alt exercitiu poate fi „Imagineaza-ti ca esti…”. Tu poti da copilului diferite roluri (din povestile pe care i le-ai citit sau poate fi chiar personajul lui preferat), poate fi unul dintre cele 4 anotimpuri, poate fi Pamantul sau Universul (in functie de varsta copiilor). Copilul se poate comporta ca si cum ar fi acel personaj, ar putea vorbi exact ca el, si-ar putea imagina conversatii cu alte personaje.
„Gaseste rima” poate fi un exercitiu la fel de distractiv! „Pisicuta mea cuminte/…….”; „Timpul este ca o floare/………”; „Cerul sta sa ploua/……………”; etc.
Creeaza ghicitori (fii tu primul care da tonul); cand copilul creeaza ghicitoarea, prefa-te ca nu stii raspunsul si ofera-i lui satisfactia de a se simti „mai stiutor” decat tine.
„Hai sa vedem ce nume de obiecte, lucruri sau fiinte ne trec prin minte acum. Bine! Hai sa spunem despre el ceva ce nu s-a intamplat, ceva ce nu se poate intampla sau chiar ceva real.”
Creativitatea presupune, pe langa a pune imaginatia „la lucru” sau „la joaca”, dezvoltarea spiritului observatiei, astfec ca jocurile in care copilul trebuie sa gaseasca diferentele sunt excelente in acest sens. Gandirea logico-matematica si perspicacitatea fac parte integranta din procesul creativitatii Probelemele pe care le puteti gasi in culegerile de matematica sau in revistele pentru copii sunt un exercitiu foarte bun. Iata un tip de astfel de problema de perspicacitate: „Imagineaza-ti ca tu esti capitanul unui vas. Pe vas sunt 10 mateloti si 23 de calatori. Ce varsta are capitanul?”.
Lesne se intelege ca fiecare dintre noi avem potential creativ, iar copiii mai cu seama decat adultii. Astfel, creativitatea este pentru cine isi educa aceasta abilitate, nu doar pentru artisti!
Mirela Tiganas
Psiholog clinician specialist/psihoterapeut
0751291115
www.psymind.ro
[email protected]
