Atunci cand hrana este mancata de catre bebelus, o parte din ea este digerata si alta parte este distribuita in corpul sau si utilizata pentru crestere. Aceasta este perspectiva corporala de a privi un bebelus. Daca ne uitam la acelasi bebelus fiind interesati de persoana din el, putem vedea cu usurinta ca exista o experienta de hranire imaginara, la fel de valida precum cea corporala.
Tot ceea ce faci, faci din dragoste pentru bebelusul tau si patrunde in corpul acestuia ca mancarea. Bebelusul le foloseste pe toate, si mai mult decat atat, el are etape in care te utilizeaza si mai apoi te uita, exact asa cum face si cu mancarea.
Ca exemplu, avem un bebelus de zece luni care sta pe genunchii mamei sale in timp ce aceasta sta de vorba cu cineva. El este vioi si atent si arata un interes natural pentru lucruri. In loc sa lasi sa se creeze confuzie, alegi un lucru interesant si il plasezi pe coltul biroului intre tine si mama. Astfel, discutia poate continua si, cu coltul ochiului, puteti urmari si bebelusul.
Poti fi sigura ca daca un bebelus obisnuit va observa imediat obiectul atragator va intinde mana catre el. De indata ce va intinde mana, va avea brusc o retinere ca si cum si-ar spune: „Ar fi bine sa ma gandesc inca o data, oare ce parere are mama despre asta? Mai bine mai stau putin si aflu parerea ei”. Si se va intoarce de la obiect ca si cum nici nu i-ar fi trecut vreodata prin cap sa il ia de pe masa.
Totusi peste cateva momente va reveni la interesul sau pentru acest obiect si chiar il va arata cu degetul. Poate chiar il va lua de pe masa si se va uita la mama lui pentru a-i vedea expresia. In acest moment mama va avea tedinta de a-l ajuta prea mult pe cel mic sau de a-l impiedica sa faca ceea ce doreste, asa ca poate juca un mic rol in ceea ce se poate intampla.
Bebelusul primeste acordul mamei din privirea acesteia, asa ca apuca obiectul si incepe sa il manevreze. Este destul de incordat pentru ca inca nu stie clar ce se va intampla daca va folosi obiectul asa cum isi doreste. In scurta vreme va descoperi ce isi doreste sa faca cu obiectul respectiv, pentru ca incep sa se vada semne de excitatie in jurul gurii.
Este insa tacut si ganditor, dar incepe sa-i curga saliva din gura. Limba ii atarna, gura incepe sa doreasca obiectul respectiv, gingiile doresc sa il muste. Si peste foarte putin timp, bebelusul baga obiectul in gurita. Moment in care incepe sa aiba fata de ea sentimente in felul agresiv, propriu leilor si bebelusilor atunci cand au pus mana pe ceva bun. Micutul se poarta de parca ar avea de gand sa manance obiectul respectiv.
Putem afirma ca, in acest moment, bebelusul si-a insusit obiectul. Si-a pierdut acea stare de liniste care tine de concentrare, curiozitate, indoiala. In schimb el este acum plin de incredere si mult mai bogat, datorita proaspetei achizitii. La nivelul imaginatiei, bebe deja a mancat obiectul.
Sursa: Copilul, familia si lumea exterioara, D. W. Winnicott
