Putem face baie împreună cu copilul?

Putem face baie împreună cu copilul?

Pentru unii copii, spălatul este o veritabilă corvoadă. Să-şi întrerupă joaca, să se dezbrace, să se ude, să se săpunească, ricând să-i usture ochii… mulţi au oroare de toate acestea.

Dacă este şi cazul copilului tău, trebuie să eviţi în primul rând să transformi refuzul său într-o obsesie şi să te cerţi cu el în fiecare seară. Nu este chiar atât de grav dacă trece o seară fără să fie spălat. O baie spumantă, în care copilul se poate juca un sfert de oră fără a mai fi săpunit, este suficientă din când în când. Asadar, evită confictele atunci când poţi!

Încearcă un mod de abordare mai subtil. Poţi „recompensa” curăţenia cu un premiu, sau poţi să-l laşi să spele el o jucarie (astfel copilul se joacă şi se spală totodată pe mâini).

Flexibilitatea oferă rezultate bune şi în prinvinţa igienei corporale. Un copil se spală totdeauna cu mai multă plăcere dacă dispune în aceste scop de propriile sale accesorii amuzante, pe care le va fi ales împreună cu tine.

Dat fiind că igiena zilnică i se pare o corvoadă, copilul trebuie „momit”: spălaţi-vă împreună pe mâini, pe faţă şi pe dinţi dimineaţa sau înainte de masă: vei vedea că exemplul personal este hotărâtor.

Obişnuinţele înrădăcinate la o vârstă fragedă au cele mai multe şanse de a se transforma în automatisme şi a suscita o opoziţie redusă. Dacă imediat după naştere baia devine un obicei şi o plăcere de fiecare seară, există mai puţine riscuri ca, la vârsta de opt ani, urmaşul tău să decidă brusc că nu mai vrea să se spele.

Unii părinţi se îmbăiază cu copilul lor chiar şi după ce acesta a crescut. Un asemenea moment de destindere şi de intimitate constituie o plăcere. Totuşi, începând cu vârsta de trei ani, copilul se poate simti ruşinat vazându-şi părinţii goi. Pe de altă parte, curiozitatea sa firească poate fi jenată pentru un adult.

De aceea, vine o vreme în care fiecare trebuie să se spele singur. Totuşi, aceasta nu înseamnă că de acum înainte trebuie să te fereşti cu orice preţ de nuditate; fiecare familie trebuie să-şi găsească echilibrul propriu în acest sens.