Copiii supradotaţi: educația copiilor capabili de performanțe superioare

Copiii supradotaţi: educația copiilor capabili de performanțe superioare

Un nou rol atribuit educatorilor într-un teritoriu necartografiat: Copiii supradotaţi sau despre educația copiilor capabili de performanțe superioare

În prezent, diferența dintre calificarea dobândită de elevi/ studenți în sistemul educațional formal și realizarea lor lumească, socială și profesională devine din ce în ce mai evidentă.

Multe țări din lume, în acest moment al istoriei, lucrează la o reformă a educației și motivul este cât se poate de simplu. De fapt există două motive, interconectate, care conduc mai departe la tot ceea ce înseamnă cadru de referință educațional.

Cadru de referință educațional din punct de vedere cultural, social, economic, legislativ, politic, istoric

  • Economia sau cum (ne) educăm copiii pentru a avea un rol susținut pe piata muncii actuale, avand în vedere faptul că economia acestui secol este destul de imprevizibilă (într-o continuă schimbare)?;
  • Cultura sau cum (ne) educam copiii pentru a avea un simt de identitate culturală, pentru a transmite cultura genetică a comunității din care fac parte, integrând procesul de globalizare?

Răspunsul nu este atât de simplu, precum motivele enunțate anterior, pentru că anumite comunități înceracă să gasească soluții folosind vechile metode de educare. Practic, una dintre dilemele esențiale face referire la un cuvânt extrem de uzitat în generația mea: perioadă de tranziție.

Model intelectual vs. sistem educațional

Actualul sistem de educație a fost proiectat și structurat, creat și conceput pentru a se adresa beneficiarilor (elevilor, studenților) din punct de vedere al vârstei. Mai mult de atât, acest sistem a fost gândit (pe baza unui model intelectual al minții din acele vremuri) în perioada mișcării intelectuale denumită iluminism și în baza circumstanțelor economie ale revoluției industriale.

Înainte de secolul XVIII, nu existau sisteme de educație publică, platită din taxe, accesibile pentru oricine și în acele vremuri accesibilitatea se considera o idee revoluționară.

În prezent, încă operăm după acele moduri de gândire. Organizând sistemul educațional după modelul liniilor de producție din fabrici: săli de clasă separate, materii de studiu separate, clopoțelul.

Și totuși abilitatea academică nu garantează integrarea individului în societate și în cadrul unui loc de muncă, așa cum au fost obișnuiți să gândească, spre exemplu, părinții noștri.

Cum putem înțelege dacă organizarea după criteriul vârstei aduce un plus de valoare pentru vremurile noastre?

Am întâlnit situații în care anumiți copii sunt mai buni decât alți copii (la aceeași vârstă) la diferite discipline, la ore diferite ale zilei (nivel energetic). Unii dintre ei învață mai ușor în grupuri mari sau mici sau alții învață mai ușor individual.

Există numeroase exemple în istoria omenirii despre copiii care au demonstat capacități superioare vârstei reale. Evoluția genetică ne conduce să analizăm aceste exemple ale trecutului care, astăzi, sunt observate a exista ca fiind potențiale în fiecare dintre copiii noștri.

Condiția cheie: copiii supradotați au nevoie de siguranță, predictibilitate în grup și de atașament pozitiv față de facilitator, respectiv de o persoană cu niște abilități deosebite.

Howard Gardner afirma că în majoritatea sistemelor educaționale și culturale se acordă importanță doar inteligenței verbale și celei logico-matematice, neglijandu-se celelalte dimensiuni ale inteligenței multiple.

Teoria sa, Teoria Inteligenţelor Multiple, este apreciată de către profesori în dezvoltarea cadrului conceptual dincolo de limitele tradiționale de competență, curriculum și testare.

Ce înseamnă copii supradotaţi?

În literatura de specialitate şi în manualele de psihologie este folosită o gamă diversă de termeni pentru a caracteriza tinerii cu abilităţi înalte, capabili de excelenţă.

Aceşti termeni acoperă concepte foarte diferite în funcţie de originea lor, contextul lor cultural şi de modul în care se manifestă inteligenţa şi talentul lor deosebit.

În plus, terminologia adoptată pare a fi relaţionată cu politicile educaţionale elaborate în beneficiul acestor tineri.

Conform datelor publicate de cercetări recente, „5-10% din populaţia lumii o reprezintă supradotaţi (Roberta Braverman, Vicepresedinte New Jersey Association for Gifted Children). Dintre aceştia, se diferențiază aceia cu capacităţi extrem de mari (doar 2% din populaţia lumii).

Conform psihologilor români, procentul copiilor supradotaţi aflaţi în topul curbei Gauss se apropie de 4% (versus 2% la nivel mondial) din totalul populaţiei.

Copil supradotat în România

Din punct de vedere legislativ, în România facem referire la Legea Nr. 17 din 9 ianuarie 2007 privind educația tinerilor supradotați, capabili de performanță înaltă.

Copiii supradotaţi: educația copiilor capabili de performanțe superioare

În înţelesul legii, termenii şi expresiile folosite au următoarele semnificaţii:

  1. Supradotare: un grad superior mediei convenţionale de dezvoltare a aptitudinilor generale sau/şi specifice, care necesită experienţe de învăţare diferenţiate prin volum şi profunzime în raport cu experienţele obişnuite furnizate de şcoală;
  2. Tineri capabili de performanţă înaltă: tinerii identificaţi prin metode ştiinţifice ca având realizări şi/sau aptitudini potenţiale în oricare dintre următoarele domenii, izolate sau în combinaţie: capacitatea intelectuală generală, aptitudini academice specifice, gândire productivă şi creativă, abilitate în leadership, talent pentru arte, aptitudini psihomotrice;
  3. Nevoi particulare: nevoile de informare, socializare, integrare în colectivităţi, utilizare a potenţialului nativ şi format, exprimare creativă şi recunoaştere a valorilor personale;
  4. Curriculum specializat: ansamblul coerent de conţinuturi, metode de învăţare şi metode de evaluare a performanţelor şcolare, organizat în vederea îmbogăţirii şi aprofundării competenţelor, exersării abilităţilor înalte şi formării comportamentelor specifice determinării performanţelor în domenii de studiu bine definite;
  5. Trasee curriculare diferenţiate: traseele de instruire individualizată, cu dreptul de selectare a materiilor de studiu din pachete de curricula oferite pe mai multe direcţii de studiu;
  6. Programe de mentoring: programele de direcţionare a eforturilor în relaţia maestru-discipol;
  7. Programe de tutoring: programele de îmbunătăţire a performanţelor personale prin lecţii suplimentare individualizate sub supravegherea şi monitorizarea unei persoane cu competenţă în domeniul selectat.

Copii supradotați dau dovadă încă din primii ani de o creativitate extraordinară

Există un mare risc educațional în sistemele actuale bazate pe expunerea și memorarea informației.

În prezent, sunt create tot mai multe proiecte, programe și strategii menite să ofere reforme ale educației astfel încât să devină adaptate pentru copiii/ tinerii moderni, precum și pentru nevoile societății informaționale.

Majoritatea acestor măsuri nu se referă la cunoștințele fundamentale predate la școală, ci la abilitățile practice, în domeniul TIC, abilitățile sociale, (comunicare, management al timpului. etc).

Multe studii recente arată că tinerii care absolvesc școala și universitatea nu au astfel de abilități practice. Ele arată, de asemenea, importanța lor pentru realizarea profesională și socială a copiilor noștri.