Acasă Blog Pagina 268

Citim sau nu inainte de clasa pregatitoare?

Redactia Bebelu
-
0
Citim sau nu inainte de clasa pregatitoare?

Micutul tau nu mai este chiar asa de micut. In curand va intra in clasa pregatitoare. Ce de experiente noi il asteapta! Nu doar pe el, ci si pe parinti, care vor incepe sa-si puna intrebari, sa se framante in legatura cu o serie de griji proaspete….

Informatii: Ioana Matei

„Stie sa-si lege sireturile? Isi va pierde penarul, cartea, blocul de desen sau va avea grija de ele? Va manca pachetelul cu mancare? Trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca in clasa pregatitoare? Nu de altceva, dar Ioana, colega de la serviciu, se lauda cu fiica ei care citeste deja de la patru ani…”

Concret, programa scolara nu cere ca un copil care incepe clasa pregatitoare sa stie sa scrie sau sa citeasca, ci spune ca, la sfarsitul clasei pregatitoare, acesta trebuie sa stie sa scrie literele de tipar, sa citeasca cuvinte scrise cu litere de tipar si sa cunoasca cifrele de la 1 la 30. Dar… intotdeauna exista un dar. Daca in clasa pregatitoare invatatoarea va constata ca majoritatea copiilor stiu sa citeasca si sa scrie, ea va depasi usor programa scolara. Pentru a nu tine clasa pe loc, ea poate citi si scrie cuvinte si texte intregi cu copiii, facandu-le astfel mai interesante lectiile celor avansati… Insa acest lucru ii poate face sa se simta prost pe micutii care nu vin pregatiti de acasa.

Ce spun cadrele didactice?
Unele cadre didactice sunt de parere ca este mai degraba rau ca un copil sa stie sa scrie si sa citeasca cand paseste pragul clasei pregatitoare. Aceasta deoarece se poate numara printre cei putini avansati, iar daca programa va fi respectata, el se va plictisi la scoala si nu va mai fi atent.
Avand un prichindel in clasa 1 care a trecut cu bine prin clasa pregatitoare, eu va spun ca nu este nicio tragedie nici daca stie sa scrie sau sa citeasca, nici daca nu stie.
Pustiul meu a invatat de la gradinita atat literele de mana, cat si pe cele de tipar. Stia sa citeasca, nu foarte cursiv, daca intalnea texte scrise cu litere de tipar. Doar recunostea literele de mana, dar nu avea capacitatea sa le lege intr-un cuvant. De scris, la fel. Stia sa-si scrie numele cu litere de tipar, stia de mama si de tata, numele pisicii si inca cinci-sase cuvinte uzuale.
Primul cuvant pe care l-a citit vreodata a fost NUFARUL, iar asta pentru ca aveam o curatatorie de acest gen langa casa. Nu am avut ambitii personale cu el, nu m-a interesat in mod special sa-l invat sa citeasca. Dar nu am vrut nici sa-i inhib curiozitatea si l-am lasat pur si simplu sa descopere singur doar ce il atragea sa invete. Daca ma intreba cum se scrie ceva (de obicei, era vorba despre numele personajelor din desene animate), ii aratam. Cateodata tinea minte, cateodata nu.
Ce s-a intamplat la scoala, in clasa pregatitoare? La scoala, i-au prins foarte bine cunostintele acumulate. Marea majoritate a copiilor cunostea literele, jumatate din clasa stia sa citeasca, toti stiau sa-si scrie numele. Doamna invatatoare, testand copiii, si-a dat seama de nivelul lor de cunostinte si a trecut mai repede peste invatarea literelor. Ea a facut doar o recapitulare a literelor impreuna cu clasa. Iar totul a fost in interesul celor mici – au avut mai mult timp la dispozitie pentru a-si exersa cititul, au stat mai mult la despartirea in silabe si au inceput sa invete si literele de mana.
Este adevarat ca putinii copii care nu cunosteau literele si nu stiau sa citeasca au fost usor frustrati la inceput. Unul a ajuns acasa si a inceput sa planga ca el nu mai merge la scoala, fiindca toti ceilalti colegi sunt mai destepti decat el si ca deja isi noteaza singuri temele pentru acasa, pe cand el nu poate. Tatal lui a trebuit sa ii spuna ca isi poate face si el semne pe o hartie, cu xx-uri, ca sa tina minte, si ca vor invata imediat impreuna ca sa recupereze. Toti, dar absolut toti copiii, s-au ambitionat in egala masura si au invatat repede sa citeasca, astfel ca, la sfarsitul clasei pregatitoare, toata clasa era cam la acelasi nivel in ceea ce priveste scrisul si cititul.

Decizia ii apartine copilului
Ce ii raspund eu unui parinte care ma intreaba daca este bine ca cel mic sa stie sa citeasca cand intra la scoala in clasa pregatitoare? Copilul nu trebuie obligat sa invete sa scrie si sa citeasca. Dar, daca i se citeste zilnic, el va avea o curiozitate naturala si va incepe sa intrebe: „Ce scrie sub poza cu pisica?”, „Ce litere sunt in numarul masinii?”, „Cum se scrie numele lui?”. La intrebarile astea trebuie sa i se raspunda si sa i se arate. Poate nu va invata din asta cum se scrie o scrisoare catre Mos Craciun, dar astfel va ajunge sa recunoasca majoritatea literelor, lucru care ii va fi de folos la scoala. Chiar si simplul fapt ca literele nu vor fi ceva cu totul nou pentru el conteaza – copilul nu se va speria de cat de multe par si nici de ideea de citit si scris.

Isi roade unghiile? Cum il dezveti de asta?

Redactia Bebelu
-
0
Isi roade unghiile? Cum il dezveti de asta?

Rosul unghiilor este un obicei care apare de regula intre varsta de trei si patru ani, dar care se poate prelungi chiar si pana la adolescenta la unii copii. Stiu o mama care se plange ca pustiul ei, scolar, isi roade inclusiv unghiile de la picioare! Ciudata pasiune, nu-i asa?

INFORMATII: Elena Romin

In nici un caz nu incerca sa iti dai copilul cu ardei iute pe unghii, asa cum recomanda o „traditieˮ locala: in afara de faptul ca este o metoda barbara, capsaicina din ardei este iritanta si creeaza arsuri copiilor sau chiar alergii. Ai deja dovada ca cle mic este predispus ticurilor nervoase, de ce ti-ai dori sa ii mai creezi si altele?

De ce isi rod copiii unghiile?

Exisa o serie de motive potentiale: din curiozitate sau plictiseala, pentru a reduce stresul, sau pentru ca si-au format un obicei care le-a ramas asa. Roaderea unghiilor este cel mai frecvent dintre asa-numitele „obiceiuri nervoaseˮ, care includ suptul degetului, scobitul in nas, rasucirea unei suvite de par sau scrasnirea dintilor. Da, este foarte probabil ca acest obicei sa continue la varsta adulta, daca a fost dezvoltat ca un mecanism de autoaparare in fataunor situatii stresante si are functie calmanta pentru copil.
Rosul unghiilor este adesea un mod de a alina o problema interioara intensa. In perioada copilariei sunt anumite tensiuni pe care cei mici nu le pot descarca sau explica, asa cum ar fi o stare de nerabdare ce le este  inhibata de catre parinte. Sau poate copilul invata ceva nou la gradinita, ori simte pentru prima data o stare de timidate la o petrecere sau se intampla un conflict pe terenul de joaca. Acestea sunt motive declansatoare, de obicei petrecute in perioada prescolara.

Copilul va avea tendinta sa isi roada unghiile in momente similare, in primul rand deoarece a descoperit modul de a face fata stresului. Gestul devine, astfel, reconfortant si este foarte probabil ca la un moment dat sa se opreasca pe cont propriu. Daca insa gestul a continuat si la varsta scolara, adica mediul s-a schimbat, dar rosul unghilor ramane si este activat in situatii variate, atunci este cazul sa-o ajuti pe copil sa depaseasca acest obicei.

Ce poti sa faci tu legat de asta
Este esential sa te ocupi de cauzele care stau la baza comportamentului sau si sa te gandesti daca exista stres (si in ce masura) in viata copilului tau. Vei avea nevoie sa cunosti aceste aspecte pentru a putea aborda subiectul si a „trataˮ nelinistile.
Copilul poate fi anxios, iar tu poti avea idee ce anume i-a provocat asta: o mutare recenta, un divort in familie, sau un nou bebelus pe drum, de exemplu, pot fi motivele stresului. Fa un efort si lasa propriile griji deoparte pentru a vorbi cu copilul despe aceste subiecte si a-l ajuta sa se simta iubit si in siguranta in continuare. Nu est enevoie sa vprbesti despre rosul unghiilor, dar vei vedea ca, daca ii acorzi sentimente de siguranta copilului, gestul va disparea de la sine.

Nu il bate la cap si nu il pedepsi

Cu exceptia cazului in care scolarul vrea si el cu adevarat sa nu isi mai roada unghiile, nu va avea nici un rost sa ii semnalezi obcieiul ca pe unul gresit, care merita pedepsit. Probabil ca daca nu a lasat pana acum obiceiul, nici nu se poate face mai mult legat de asta. In plus, dupa sase-sapte ani, copiii incep sa spuna „nuˮ ceva mai ferm.

Ca si alte obiceiuri nervoase, rosul unghiilor tinde sa fie inconstient. Uneori copilul nici nu isi da seama ca o face, asadar cicalirea si pedepsirea sunt destul de inutile. Chiar si adultilor le ia foarte mult timp sa scape de obiceiurile de acest gen. Iar majoritatea parintilor, atunci cand se gandesc la asta, isi dau seama ca afiseaza in mod regulat un comportament similar. (Fii sincera cu tine: te tragi de ureche, te scarpini pe spate sau invarti o suvita de par in timp ce vorbesti la telefon?)
In general, insa, atata timp cat copilul nu asi roade unghiile la sange si nu pare prea stresat, cel mai bun lucru pe care il ai de facut este sa ii mentii unghiile ei perfect taiate, pentru a reduce tentatia de a musca niste colturi zdrentuite.

Dar ai voie sa il bati la cap cu ceva: cu igiena permanenta a mainilor, care trebuie sa fie curatate frecvent, mai ales afara, pentru a reduce expunerea la germeni. Orice interventie directa, inainte ca pustiul tau sa fie gata sa se opreasca, va fi reismtita ca o pedeapsa. Deci fara ardei iute sau alte solutii mare pe unghii! Cu cat mai putin tam-tam pe tema asta, cu atat mai mari sansele sa renunte pe cont propriu.

Ajuta-l cand e gata sa se opreasca

Primul pas catre momentul opririi va fi acela an care prietenii de aceeasi varsta (de la scoala) il vor intreba de ce isi roade unghiile sau vor face glume pe seama aspectului unghiilor. In primul rand, sa vorbesc cu copilul despre asta, incurajandu-l sa-ti spuna cum o fac ceilalti copii sa se simta. Reasigura-l  ca il iubesti, indiferent de felul in care ii arata unghiile arata. Apoi treci la a-I propune solutii.
• Vorbeste-i despre intreruperea obiceiurilor. Incepe o discutie cu scolarul tau despre ce sunt obiceiurile nervoase si cum pot fi ele intrerupte. Inainte de avea aceasta discutie, te poti documenta. Daca ai timp si pentru tine, exista o carte pe care o poti citi: „Cum scapam de obiceurile proasteˮ, de la editura Curtea Veche, in colectia The Complete Idiot’s Guide.
• Ajuta-l sa devina constient cand isi roade unghiile. Incurajeaza-ti copilul sa devina mai constient cand si unde face gestul. Spune-i ca il poti ajuta si sa va faceti un cuvant de cod sau un gest – o atingere usoara pe brat, de exemplu – care sa ii semnaleze ca iar face „chestia aceea de care vrea sa scapeˮ. Sugereaza o activitate ca inlocuitor, in functie d emomentul in care are tendinta sa faca cel mai des acest lucru (o jucarie, un puzzle electronic, pentru plimbari auto, de exemplu, sau o piatra neteda pe care sa o tina in mana in timp ce citeste).

Unii copii isi pot da seama mai usor ca iar au inceput sa isi roada uncghiile si li se activeaza atentia la obicei, in momentul in care o fac. Altii nu. Doar cu acordul lui poti incerca sa ii oferi o solutie cu gust amar pentru unghii, care se gaseste in farmacii special pentru acest lucru.

Diferiti copii prefera tehnici diferite, dar, in general, tot ceea ce ocnteaza este ca cel mic sa te simta ca pe un partener alaturi de care lupta pentru a scapa de un obicei care il face de ras. Doar asa vei reusi si vei evita si o lupta pentru putere.

Cand sa iti faceti griji cu privire la rosul unghiilor
In cazuri rare, rosul unghiilor pana la carne poate semnala o anxietate excesiva. Consulta-te cu psihologul de la scoala copilului medicul copilului daca observe ca unghiile sunt roase astfel incat incep uneori sa sangereze. De asemenea, faptul ca rosul unghilor este insotit de alte comportamente ingrijoratoare, cum ar fi ca se ciupeste singur, se trage de genele sau asi smulge fire de par din cap. De asmenea, daca tiparele de somn ii sunt haotice sau modificate, cauta un terapuet specializat in psihologia infantila.

Ciupiturile de insecte – mici, dar tare deranjante

Redactia Bebelu
-
0
Ciupiturile de insecte – mici, dar tare deranjante

Ceva, nu se stie ce, ti-a ciupit copilul. Iar micutul este acum plin de bubite rosii, eventual insirate una langa alta, un fel de Ursa Mica… la scara mica, inscrisa pe piele. Si, evident, il mananca asa de tare, incat ti le arata din zece in zece minute. „Uite, mami…” 

Chiar daca nu ai timp sa il alinti, copilasul vrea sa iti semnaleze cat este de deranjanta mancarimea cu pricina. De regula, ciupiturile de tantari, paianjeni, purici sau furnici creeaza astfel de probleme alergice, deoarece insectele au si un venin pe care il introduc sub piele odata cu muscatura sau intepatura. Muscaturile de paianjen sunt initial mici, apoi se umfla timp de cateva zile, devenind si mai deranjante. Cele de furnici sunt, mai probabil, insirate una langa alta, la distanta mica, in timp ce ciupiturile de purici apar aleator pe piele, la distante mai mari, de regula pe picioare, dar si pe spate sau brate. Dupa intepaturile de furnici, ramane o senzatie de arsura, care se transforma in mancarime insistenta.

Scarpinatul accentueaza iritatia

Daca nu tratezi mancarimea, pentru a o calma, cel mic se va scarpina, accentuand inflamatia si lasand semne adanci in piele, care vor trece mai greu. Tantarii sunt, probabil, cele mai nesuferite insecte, cu care prichindeii se intalnesc uneori noapte de noapte in timpul verii. Se pare ca au un adevarat magnet pentru copiii foarte mici – aceasta deoarece sunt atrasi nu de mirosul (asa cum se credea pana acum), ci de respiratia persoanelor care se hranesc sanatos. Otetul de mere, mierea, gelul de aloe vera sau chiar pasta de dinti au fost remedii populare indelung folosite pentru ciupiturile de tantari, dar, in afara de aloe vera, efectul lor este mai degraba unul placebo. Totusi, poti miza pe ele pentru ca micutul tau sa se simta mai bine ca ii dai atentie si il ingrijesti.

Riscuri si alergii

Daca ciupiturile au ramas ca niste pete rosii cu diametrul mai mare, exista posibilitatea sa fie vorba de muscaturi de albine sau viespi, care au risc procentual mai mare de a crea reactii alergice la copii. In cazul in care remarci umflarea excesiva a zonei, chiar daca nu ai cunostinta de reactii alergice la copilul tau, mergi la prima farmacie pentru a cumpara Claritine sau un produs similar si consulta-te cu farmacistul cu privire la reactia respectiva. Desi intepaturile de insecte sunt, in general, inofensive pentru cei mici, febra, umflarea mainilor, a picioarelor, a limbii, senzatia de ameteala, respiratia dificila sunt semne ale socului anafilactic si necesita interventie de urgenta.

Muscaturile de capuse reprezinta o categorie aparte. Marele pericol este ca aceste insecte sa fie purtatoare ale bacteriei Borrelia Burgdorferi (BB), iar astfel sa transmita boala Lyme, care poate fi fatala. Capusa poate ramane pe piele, hranindu-se in mod repetat cu sange, pana cand este reperata si inlaturata. Atentie, nu extrage capusa singura, intrucat exista riscul sa scoti doar corpul acesteia, iar capul si clestii sa ramana sub piele – cel mai bine este sa apelezi la ajutor medical.

Tratamente

Foloseste un unguent care trateaza mancarimile si repeta tratamentul dupa cateva ore. Desi mai putin eficiente decat un produs dedicat, spirtul sau o alifie cu galbenele ori propolis pot calma zona.

Pentru muscaturile de paianjeni, poti inmuia un tampon de vata sau un pansament in tinctura de echinaceea si sa ungi zona. Muscaturile de purici ar trebui tratate mai intai prin identificarea (si executarea) vinovatului, iar apoi prin aplicarea unei creme cu hidrocortizon de doua ori pe zi, pe zonele iritate. O alta metoda buna de alungare a mancarimilor de tot felul este sa ii faci copilului un dus cald, cu sapun.

Cum sa mentii curat aerul din casa

Redactia Bebelu
-
0
Cum sa mentii curat aerul din casa

De cat de curat este aerul din casa ta depinde cat de sanatos esti. Iata 4 pasi simpli pentru a mentine curat aerul din casa ta.

  1. Aeriseste si ventileaza

O casa aerisita inseamna un nivel mai mic de umezeala, deci sanse scazute sa se dezvolte igrasie, mucegai etc. Acestea cauzeaza wheezing (respiratie suieratoare), tuse si alte simptome ale oamenilor care sufera de astm sau alergii. Activitati casnice precum gatitul, spalatul si chiar respiratia, produc vapori de apa, care cresc umiditatea in incapere.

Cum poti sa-ti aerisesti cat mai bine locuinta? Deschide geamurile zilnic si instaleaza-ti ventilatoare in zonele in care exista umiditate sporita (bai, bucatarii, pivnite etc.).

Gazul de la aragaz diminueaza calitatea aerului din casa. De aceea este indicat sa ai fereastra deschisa atunci cand gatesti. Hota este si ea benefica pentru a diminua nivelul de umiditate.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO

7 lectii periculoase pe care le dam copiilor

Redactia Bebelu
-
0
7 lectii periculoase pe care le dam copiilor

Fara sa vrem, ca parinti, le dam copiilor niste lectii foarte periculoase. Ei nu sunt foarte atenti la “morala” pe care le-o tinem, ci la cum ne comportam noi. Parintii sunt un model foarte important pentru copii, iar daca vrem ca cei mici sa fie “model”, noi la randul nostru trebuie sa ne comportam ca atare.

Iata 7 lectii periculoase pe care le dam copiilor, fara sa ne dam seama de asta.

  1. Lipsa de respect pentru propriul corp

Iti abuzezi corpul? Mananci in exces sau dimpotriva nu mananci deloc? Bei mult alcool? Iti spui lucruri urate cand te uiti in oglinda? Copilul tau invata de la tine cat de mult sa-si valoreze corpul. Ce lectie vrei sa-i transmiti mai departe?

  1. Petreci mai mult timp cu electronicele decat cu oamenii

Dormi cu telefonul sub perna? Trimiti mesaje in timp ce sotul/sotia iti povesteste ceva la masa de seara? Daca raspunsul este DA, atunci afla ca i-ai transmis copilului lectia unei relatii mai aproapiate cu ecranul telefonului/calculatorului decat cu familia.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO

Marele salt… din patut, in pat

Redactia Bebelu
-
0
Marele salt… din patut, in pat

De fapt, nu exista propriu zis un moment potrivit, stabilit cu exactitate, in care sa iti poti muta copilul din patut in pat. Totusi majoritatea parintilor fac aceasta trecere in perioada dintre un an jumatate si trei ani si jumatate. De ce? Si, mai ales, cum? 
Unii parinti ii cumpara copilului un pat (sau il duc in el, daca a fost deja instalat) atunci cand copilul pare deja sa se simta inghesuit in patutul lui, din punct de vedere fizic. Altii incearca sa-l mute doar atunci cand asteapta sosirea unui alt copil, iar acesta este de fapt unul dintre cele mai frecvente motive pentru a face mutarea. Pentru copii este bine sa inceapa sa doarma singuri intr-un pat, dar pentru inceput lasa-le o lumina de veghe peste noapte. De asemenea, nu refuza sa dormi cu ei daca au momente in care sunt speriati (in schimb, nu transforma asta intr-un obicei). In ambele cazuri, pentru a il face pe copilul tau sa inregistreze pozitiv, ca pe o evolutie personala, trecerea, tine cont de alte cateva lucruri. Sa luam fiecare situatie in parte:

Deja e prea mare pentru patut

Si nu, nu e vorba de patutul care „i-a ramas micˮ, rareori se intampla ca unui copil sa nu-i mai incapa picioarele din cauza grilajului sau sa fie mai mare decat paturica lui preferata inainte ca noi sa remarcam alte „simptomeˮ. Cum ar fi: se da singur jos din patut, facand un fel de acrobatii in timpul carora chiar risca sa cada in cap. Sau poate trage salteaua si coboara pe dedesubtul acestuia. Se cocoata din patut pe o noptiera, apoi coboara pe un scaun asezat langa pat. Orice metoda ar fi gasit sa evadeze din spatiul cu grija asigurat pe timpul noptii, este evident ca nu mai are nevoie de bariere. Daca este destul de sigur pe miscarile lui pentru a cauta iesiri, cu siguranta nici nu va mai pica din pat pe timpul noptii.

Daca nu a manifestat vreun interes sa iasa din perimetrul restrans al patului, iti poti incuraja copilasul sa se mute intr-un pat mai mare daca a inceput sa faca la olita singur si te cheama noaptea sa-l pui pe olita. De asemenea, atunci cand devine interesat sa se uite peste umarul tau, la imagini, atunci cand ii citesti. Cititul este oricum ocazie foarte buna sa petreci timp in patul lui inainte de culcare, ca ritual de adormire, dar si de comunicare.

Este pe drum un fratior sau o surioara

In acest caz, trecerea se face cu cel putin sase-opt saptamani inainte de termenul la care va fi adus acasa noul nascut. Chiar iti vei dori ca cel mai mare dintre copiii tai sa fie bine adaptat la noul sau pat inainte de a vedea ca noul-venit in familie ii preia patutul, altfel se vor dezvolta rivalitati si gelozii inca din start.

Daca cei doi copii vor dormi in aceeasi camera si nu ai facut mutarea in timp util, nu face trecerea imediat ce bebelusul mic a fost adus acasa. Poti sa il culci pe noul venit intr-un landou sau un carucior special pina cand face trei-patru luni.

Fiecare copil este diferit
Unii copii se vor adapta cu usurinta la schimbare, in timp ce altora le va lua ceva timp. Fiecare copil este diferit. Cativa micuti pot fi chiar foarte rezistenti la incercarea de a-i muta, deoarece sunt foarte atasati de patutul lor si adesea vor fi fortati doar de apropierea momentului unui nou fratior.

Exista si parinti care vor sa faca trecerea prematur, inainte ca cel mic sa fie gata de mutare. Daca a fost doar dorinta ta de autonomie (si pe tine te-ar scapa de niste griji si ar marca, intr-un fel, o trecere la un statut mai liber) vei sesiza imediat din faptul ca micutul tau nu mai doarme bine, se trezeste des, plange si te cheama. Daca este asa, adu-i patutul inapoi. Dar incepe sa ii prezinti ca interesante schimbarile care il asteapta. Nu ii spune ca aducerea patutului este un pas inapoi in dezvoltarea lui si nici nu il face sa considere asta ca o pedeapsa.

Nu uita, mutarea in pat este doar una dintre multele schimbari carea vor avea loc in viata lui. Daca trecerea va coincide cu incercarile voastre de a-i formarea obiceiul de a face la olita sau la toaleta, s-ar putea sa resimta toate acestea ca pe niste presiuni sa „creascaˮ. Copiii care au frati mai mari se descurca mai usor cu toate acestea, deoarece ei adesea isi doresc sa fie la fel ca fratele sau sora mai mare. Pentru un mezin, patutul va fi chiar o chestie „pentru copii miciˮ, pe care vor fi bucurosi sa il lase in urma.
Pentru cei din urma nici nu va trebui sa faci un mare efort. Ei sunt gata sa se mute si vor savura aceasta schimbare de statut.

Patuturi si paturi

Unii producatori vand concepte de patuturi flexibile, modulare, cu durabilitatea garantata pe zeci de ani, pe care le poti adapta la nevoiele copiilor tai. In mod ideal, ar fi bine sa ai cate o camera pentru fiecare copil din familie si practic sa nu existe o mutare fizica din locul lui, ci doar sa modifici patutul, care va fi transofrmat in pat in momentul in care cel mic incepe sa depaseasca granitele. Cu toate acestea, nu uita ca pentru inceput va trebui sa aiba un paravan care sa ii opreasca alunecarea „la valeˮ in primele saptamani dupa mutare.

Copilul poate gasi linistitor sa continuie sa doarma cu patura de pe patul lui vechi, chiar daca aceasta este prea mica, sau cu o juacrie, cu o lenjerie similara. Daca trebuie sa luati alt pat, ia copilul cu voi la magazin pentru a-si alege singur noul pat. Vorbeste despre eveniment cu o saptamana in avans. In ziua cea mare, poti programa chiar o petrecere la care sa inviti prietenii si bunicii. Copilul tau poate fi atat de entuziasmat de obtinerea un pat adevarat, incat totul sa mearga bine.

Cum il faci sa te asculte la doi-trei ani?

Redactia Bebelu
-
0
Cum il faci sa te asculte la doi-trei ani?

Face crize temperamentale, raspunsul la orice solicitare este NU, se joaca singur si nu vrea sa imparta jucariile cu nimeni? Nu te ingrijora, este comportamentul tipic copilului ajuns la prima „varsta dificila”, adica cea de doi-trei anisori.

Inainte de a invata cum poti raspunde in fata unui asemenea comportament, trebuie sa intelegi de ce se poarta astfel piciul tau. In clipa in care implinesc doi ani, copilasii incep sa-si exercite independenta, vor sa experimenteze, sa testeze si sa observe reactiile celorlalti la diverse atitudini ale lor. Este varsta la care le este greu sa inteleaga multe lucruri de a caror existenta devin constienti, iar pe de alta parte nu stiu cum sa isi exprime sentimentele pe care le au in raport cu ceea ce li se intampla. De asemenea, desi acum este momentul cand incep sa vorbeasca, nu pot articula corect cuvintele, fiind destul de greu de inteles de cei din jur atunci cand vor sa explice un lucru mai complicat sau un concept.

Pentru a putea trece cu brio peste aceasta etapa, oarecum asemanatoare cu cea a adolescentei in ceea ce priveste comportamentul, psihologii le recomanda parintilor sa vorbeasca cat mai mult cu cei mici, sa ii asculte cand vor sa spuna ceva, sa fie toleranti cu ei, sa le inteleaga starile prin care trec si sa-i incurajeze in permanenta.

Primul pas, dezvoltarea vocabularului

De altfel, la doi-trei ani, dezvoltarea vorbirii este foarte importanta, motiv pentru care parintii trebuie sa interactioneze verbal cat mai mult cu cel mic, in ciuda iesirilor nervoase si, aparent, greu de controlat ale acestuia. Pentru ca orice activitate poate fi transformata in jocuri de stimulare a vocabularului, cartile ilustrative sunt de un real ajutor, la fel si explicatiile oferite in legatura cu obiectele necunoscute cu care intra in contact.
Pentru ca este si perioada la care nivelul centrarii pe sine (unii il numesc egoism) este destul de ridicat, prichindelul trebuie sa interactioneze cat mai mult cu alti micuti (la locul de joaca, la activitati dezvoltate special pentru varsta lui, in vizita la verisori etc.). De altfel, implicandu-l in activitati in afara casei, il determini sa intre in contact cu alti copii, sa lege prietenii si sa aiba sentimentul de apartenenta la un grup. Este cea mai buna metoda prin care poate sa invete sa imparta jucariile, sa descopere ce nu ii este permis sa faca ce il deranjeaza la ceilalti etc., ajungand astfel sa-si construiasca propria imagine despre sine.

Cum te asculta, fara sa devina totusi un copil fara personalitate?
– Petrece cat mai mult timp cu el in locuri noi, pe care sa le descopere si care sa-i stimuleze curiozitatea. Acest lucru il va face sa fie atent la ce se intampla in jur si mai putin la sine insusi.
– Cartile cu ilustratii sunt de un real ajutor in dezvoltarea vocabularului copilului, prin urmare foloseste-le mereu!
– Mergi cu el in mod constant la locurile de joaca, pentru a-si face prieteni si a invata diverse jocuri.
– Mai putin timp petrecut in fata televizorului, la desene animate, inseamna mai multa prezenta in realitate si o interactiune mai mare intre voi. Pe de alta parte, atunci cand se uita la televizor, ar fi bine sa stai si sa privesti impreuna cu el.
– Oricat de greu iti este in momentele tensionate provocate de comportamentul lui, incearca sa nu te enervezi. Stim cu totii clasica secventa cu cel mic aflat in supermarket impreuna cu tatal lui, cand incepe sa se tavaleasca pe jos doar pentru ca nu i se cumpara jucaria dorita. In ciuda nervilor intinsi la maximum de ambele parti, nu este momentul sa creezi o scena si mai mare decat cea care se desfasoara deja in fata ochilor tai. Printr-o criza nervoasa din partea ta, nu il inveti nimic. Dimpotriva, copilul va reactiona si mai urat, fiind dominat de emotii. Metodele punitive trebuie aplicate doar dupa ce incalca regulile pe care i le repeti in mod constant si i le formulezi intr-un limbaj adaptat nivelului sau de intelegere.
– Inainte de a lua o decizie in legatura cu ce ar trebui sa faci, incearca sa iti dai seama de emotiile care se afla in spatele comportamentului negativ al juniorului tau: teama, frustrarea, anxietatea, tristetea, plictiseala etc. In acest fel, il ajuti si pe el sa isi dea seama ca nu are o reactie potrivita si, pe viitor, e foarte posibil sa nu mai actioneze la fel. Cel mai simplu, cand are un comportament enervant sau spune NU la tot, intreaba-l ce simte si de ce reactioneaza in acest mod. Vorbeste calm cu el pe seama acestor emotii si a felului corect prin care trebuie sa-si exprime nemultumirile.
– Comunicarea este esentiala, iar el trebuie sa inteleaga acest lucru, chiar daca nu stapaneste prea bine arta vorbirii. Altfel spus, desi are un vocabular limitat, poate invata sa spuna ce-l supara, fiind cel mai simplu mod prin care poti atenua si combate crizele de isterie si alte comportamente negative specifice varstei la care se afla.
– Cel mai bun exemplu de comportament pentru el este chiar al tau. Daca reactionezi violent la comportamentul lui refractar, fii sigura ca nu va inceta, dimpotriva. Mai mult, este ca o „sugativa”, iar tot ce aude sau vede in jur va pune in practica cu prima ocazie. Daca observa ca esti calma in situatiile tensionate, ca ii explici de ce este deranjant pentru tine, dar si pentru ceilalti, felul in care se poarta, dupa o perioada de timp, iti va urma exemplul si va fi mai receptiv. In plus, daca ii vorbesti despre starile prin care treci, pusa in fata unui asemenea comportament, copilul va asocia mai usor cuvintele specifice cu asemenea emotii si va sti sa le foloseasca in contextele potrivite.

Cu bebe la drum lung: bagaje si planuri

Redactia Bebelu
-
0
Cu bebe la drum lung: bagaje si planuri

Ti-ai propus sa pleci in vacanta cu bebelusul tau? Felicitari, esti unul dintre parinti curajosi! Nu multi se incumeta sa plece in primul an de viata al copilului, chiar daca au masina, la un drum mai lung de doua ore. Iata cu ce trebuie sa te inarmezi… in afara de multa rabdare. 

Inainte de toate, poate te intrebi cat de devreme este sigur sa faci primele drumuri lungi impreuna cu bebelusul tau. Se pare ca nu exista o varsta minima admisa. Atata timp cat ii poti asigura temperatura potrivita, scutecele, odihna, mancarea, o pozitie sigura (in scaun special) si confortabila, cu pauze de „dezmortitˮ, bebelusul poate face fata destul de bine unui drum lung. Oboseala si stimularea excesiva se va traduce insa prin tipete si plansete, iar singura solutie este somnul (sau un popas de urgenta, eventual la un hotel). Multi parinti isi disputa pe forumuri intaietatea varstei la care au pornit sa faca drumuri de sute de kilometri: unii chiar la 3 luni de la nasterea copilului. Cu cat este bebe mai mic, cu atat mai bine pentru voi, spun specialistii, pentru ca astfel nou-nascutul se va adapta mai usor la mijlocul de transport, ritm si miscare, va fi mai sociabil ulterior si mai putin sensibil. Dar faceti pauze mai dese, ca cel mic sa poata sa isi schimbe pozitia, nu sariti orele de masa si creati un program normal, chiar daca sunteti in masina, adica bebe trebuie sa isi faca orele de somn si sa se joace in ritmul lui.

Ce sa ai la tine

Daca mergeti cu masina, scaunul pentru masina este indispensabil. Copilul nu trebuie sa stea altfel decat prins bine in acesta si asigurat. In nici un caz nu-l lasa in bratele mamei, chiar daca aceasta are centra pusa, nici pe bancheta din spate, nici pe scaunul din fata. Pentru orice alaptare sau popas de hranit bebelusul ori de schimbat scutece, va veti opri si veti avea astfel ocazia sa luati si o gura de aer.

Ce veti mai pune in portbagaj:

  • carucior, accesorii pentru carucior, genti pentru carucior
  • premergator
  • portbebe, hamuri
  • daca stati mai multe zile, cadita si jucariile pentru baita
  • o paturica pentru bebe si cateva pernute
  • scutece, hainute
  • servetele umede si uscate
  • prosoape

Pentru hranit:

  • incalzitor pentru biberoane
  • mixer pentru pasat mancarea
  • aparatura si produse pentru alaptare
  • lapte praf cu dozator, iar pentru cei care au trecut deja la diversificare borcanase, biscuiti, fructe, din care poti sa ii dai usor sa manance pe drum
  • apa plata speciala pentru copii, pentru a evita riscul deshidratarii. Daca bebe e alaptat la san, sansele de deshidratare sunt reduse, dar tot exista, daca aerul e cald si uscat
  • scaun de masa, plus setul special de masa cu castronele, lingurite si accesorii

Altele:
• un sistem de monitorizare a bebelusului

  • jucarii, atat cele cu care obisnuieste sa doarma, cat si cele preferate
  • un album audio cu muzica pentru copii

Trusa de prim ajutor

Cere si parerea pediatrului, mai ales daca bebelusul tau are anumite sensibilitati sau are anumite recomandari medicale. Trebuie sa fiti pregatiti si daca bebelusul nu se simte prea bine. Din cauza curentului este probabil sa raceasca, poate avea rau de masina sau poate sa faca diaree. Din trusa de medicamente nu trebuie sa lipseasca

  • supozitoare cu glicerina
  • solutie hidro-electrolitica (daca face diaree)
  • sirop de tuse, paracetamol (trebuie sa cunosti din timp dozele necesare pentru greutatea si varsta copilului tau)
  • nurofen sau ibuprofen sub forma de sirop
  • un antibiotic (de asemenea, dozate special pentru copil)
  • pansamente sterile, unguent antibacterian (cumpara special pentru varsta copilului tau si asigura-te ca nu contine neomicina, periculoasa pentru bebelusi)
  • crema pentru iritatie de scutec sau o lotiune cu calamina (asigura-te ca ea contine doar calamina. Aceasta poate trata o serie de iritatii ale pielii). Sau in locul acestora ia un tub mic de crema cu hidrocortizon (cu 0,5% concentratie), care ajuta la atenuarea iritatiilor minore ale pielii, inclusiv cele produse de scutec, si la calmarea mancarimilor produse de intepaturile insectelor.
  • Mai ai nevoie de: termometru, pompita pentru nas, picaturi pentru ochi, plus spirt medicinal, pentru a dezinfecta termometrul sau vreo jucarie scapata pe jos, plasturi, penseta,

Orice medicament este important, nu lasa acasa nimic din ceea ce ai deja in dulapiorul cu medicamente: daca in mod normal poti da fuga la farmacie, pentru cumparaturi de ultim moment, pe un drum cu masina poti merge mult si bine pana sa gasesti o farmacie, si nu intotdeauna bine aprovizionata.

Cu avionul

Exista multe avantaje pentru zborul cu avionul impreuna cu un bebelus: copiii sub 2 ani nu platesc bilet, iar carutul este transportat gratuit si se aduce direct la poarta de imbarcare, in schimb copilul are si el dreptul la bagaj, deci puteti lua un troler cu aproape tot ce are nevoie.  Unii parinti zboara cu avionul cu copilul mic chiar pe distante transatlantice. Avantajul este ca faceti in cateva ore un drum pe care cu masina l-ati face intr-o zi intreaga. In schimb, un dezavantaj ar fi disconfortul fizic al copilului pe durata decolarii si aterizarii. Dupa cum bine stii, presiunea atmosferica ne infunda urechile inclusiv noua, adultilor. Iar cu copiii nu se intampla diferit. Cei mici au aceleasi senzatii de urechi infundate, doar ca ei nu stiu sa caste pentru a scapa de presiunea din urechi, iar pentru ei este mai dureros decat pentru noi. Adesea bebelusii plang in avion din acest motiv. O solutie este sa fie alaptati sau sa bea ceva, pentru a putea inghiti. Un decongestionant nazal sub forma de spray poate fi si el de folos in acelasi scop.

Trusa de prim ajutor: sectorul vanatai si julituri

Redactia Bebelu
-
0
Trusa de prim ajutor: sectorul vanatai si julituri

Toti parintii din lumea asta au vazut la vremea lor vanatai, cucuie si julituri destule cat sa invete ca: 1. „Lasa ca trece pana te faci mareˮ, 2. „Copiii uita repede (si se lovesc din nou)ˮ, 3. „Avem nevoie in casa de o trusa de prim ajutorˮ (pe care s-o putem lua cu noi oriunde). 

Indiferent ca e vorba de stangaciile copilasilor care abia invata sa mearga si sa se catere sau de indrazneala celor trecuti de patru ani, care se suprestimeaza si au prea multa incredere in fortele lor, atitudinea fiecarui pusti este urmata de cazaturi. Si, desigur, mai apoi de semne „de buna purtareˮ.

Solutii naturale

Noi am spune ca vanataile si juliturile sunt marci ale evolutiei, dar cu toate acestea se cer tratate pe loc, macar pentru a atenua disconfortul copilului si a-i sustine tendintele de explorator pe mai departe.  Pe piata sunt o multime de produse, dar probabil vei dori sa stii mai ales ce sa alegi sanatos, mai putin chimic, pentru copilul tau. In plus, ai nevoie de o lista organizata de lucruri care trebuie luate de la farmacie.  In primul rand, partea buna este ca, fiind vorba de aplicatii externe

In al doilea rand, orice trusa de prim ajutor va contine un sector dedicat contuziilor, vanatailor si accidentelor minore. In aceasta trebuie sa intre unguente, creme, pansamente (tampoane de tifon si bandaj sub forma de fese), dezinfectant (spirt, apa oxigenata), plasturi si foarfece. Trusa mai poate contine: bandaj elastic, unguent cu antibiotic, sapun, servetele antiseptice, penseta, manusi de unica folosinta. Un antiinflamator, precum paracetamol sau nurofen pentru copii, se dovedeste eficient in cazul contuziilor dureroase, actionand din interior. Ai grija sa fie doze pentru copii.

Vanatai si cucuie

Majoritatea vanatailor trec de la sine, in cateva zile, dar aceasta dupa c etrec prin diverse culori, devenind de la rosii la albasturi si aratand, spre final, chiar mai urat decat in prima instanta. Acesta este doar un semn ca se vindeca: pielea a fost zdrobita, iar sub ea a existat o hemoragie.

Solutii homeopate.  Pe baza de plante, remediile homeopate sunt cele mai sigure si mai bune pentru copii. Se pot gasi inclusiv unguente homeopatice pentru vanatai si echimoze, care calmeaza durerea gratie principiilor active si grabesc retragerea contuziei.

Remedii naturiste. In primele 15-20 de minute de la lovitura pune pe zona afectata un pansament din bumbac sau o carpa curata si aplica ceva rece, de preferat gheata, deasupra. Frunzele de varza au si ele un efect miraculos: aplica pe zona afectata una-doua frunze de varza, zdrobite bine cu ajutorul unui facalet sau al unei sticle (pentru ca fibrele frunzei sa se sparga si sa evapore substantele active), Leaga usor cu pansament si schimba frunzele o data la 2-3 ore.

Taieturi si julituri

Cand sangerarea este exterioara, vorbim despre rani deschise. Pentru a curata si trata corect aceste rani ai nevoie de apa oxigenata ser fiziologic sau rivanol, pentru a opri sangerarea si a indeparta resturile si bacteriile. Dupa dezinfectare, foloseste un unguent cu antibiotic si abia apoi poti pansa rana, pentru a impiedica sangerarea excesiva. Nu strange bandajul, pentru a nu bloca circulatia sangelui. Daca rana sangereaza abundent si nu se opreste sau taietura este foarte adanca suna la ambulanta sau mergi la urgente, s-ar putea sa fie nevoie de niste copci.

Salata calda, cu conopida la cuptor

Redactia Bebelu
-
0
Salata calda, cu conopida la cuptor

Ingrediente:

– 1 conopida medie

– 1 lingurita turmeric

– 2 linguri pesmet

– 1/2 lingurita sare de Himalaya (sau 1/4 lingurita sare de mare)

– 1 legatura patrunjel verde

– 500 g spanac proaspat

– 1 catel de usturoi (optional)

– fulgi de migdale sau alte nuci

– ulei de masline

– 1/2 lamaie, zeama

Mod de preprare:

  1. Conopida se desface in buchetele. Se pregateste o tava pentru cuptor, care se tapeteaza cu hartie de copt. Se pregateste un bol cu ulei de masline in care se pun tumericul si sarea se amesteca. Se dau buchetele de conopida prin uleiul condimentat apoi prin pesmetul pus de asemenea intr-un bol. Se pun buchetelele de conopida pe tava tapetata cu hartie. Se dau la cuptorul preincalzit, unde se lasa cca 30 de minute sau pana cand conopida s-a rumenit la suprafata.
  2. Se spala bine spanacul si se lasa la scurs intr-o sita. Intr-o tigaie non aderenta se incalzeste un pic de ulei de masline. Se taie marunt catelul de usturoi. Se pune spanacul in tigaia incinsa, impreuna cu usturoiul, unde se lasa maxim 2 minute, amestecand incontinuu. Se scoate spanacul cu un cleste si se pune intr-un castron mare. Se adauga conopida cand e gata. Se stropesc cu zeama de lamaie si se mai condimenteaza dupa gust. Se presara cu fulgi de midale sau se adauga alte miezuri de fructe tari (caju, nuci etc.)
1...267268269...897Pagina 268 din 897

Bebelu.ro s-a născut din plăcerea autorilor ei de a realiza cel mai complex proiect în segmentul de creştere şi îngrijire a copilulului. Fie că sunteţi animaţi de dorinţa de a avea un copil, fie deja aţi împărtăşit bucuria aceasta, veți găsi aici interviuri, articole şi recomandări avizate.

Articole Populare

Categorii Populare

Newsletter

Copyright © 2023 Bebelu.ro | Toate drepturile rezervate.