Acasă Blog Pagina 283

Dezvoltarea prematurului

O mamica a facut preeclampsie in saptamana 31 de sarcina, a doua oara cand a ramas insarcinata. Intital a crezut ca i se vor prescrie medicamente, insa medicul a solicitat o cezariana de urgenta. Mamica nu era pregatita sa nasca!

Asadar, fie ca era sau nu pregatita, mamica l-a nascut pe bebe a doua zi. Incapea in palma sotului si cantarea pana intr-un kilogram. Avea nevoie de oxigen si a fost introdus in incubator – cel care urma sa ii fie casa pentru inca cinci saptamani.

Acele zile au fost pline cu sentimente de diferite nuante si intensitati si parintii s-au obisnuit sa-si traiasca viata la centrul de neonatologie prematura. Cand parintii au plecat acasa insotiti de micut, acesta in continuare cantarea cat jumatate dintr-un nou-nascut. Aceasta este o poveste neobisnuita, deoarece conform studiilor, un bebelus din opt se naste prematur, la varsta de 37 de saptamani.

Nasterea prematura reprezinta o problma serioasa de sanatate, deoarece este cauza principala de moarte a unui nou-nascut, iar premizele de ulterioare probleme de sanatate sunt destul de serioase. In mod normal, cu cat bebe este nascut mai devreme, cu atat sansele de a avea probleme de sanatate mai grave sunt mai mari.

Vestea buna este ca prematurii sunt luptatori adevarati iar tehnologia moderna poate tine in viata aceste fapturi atat de mici si fragile. Rata de supravietuire pentru prematurii nascuti la varsta de 26 de saptamani a sarcinii este de 80%, la 32-33 de saptamani creste la 98%, iar intre 34 si 36 creste la 99%.

Am un prematur – De ce eu, si ce fac acum? Daca intri in travaliu sau ti se propune o nastere prin cezariana, vei fi transferata la un spital care se ocupa de prematuri la cele mai inalte standarde. Aceste sectii de neonatologie sunt mai multe nivele: 1 – pentru bebelusi sanatosi, nascuti la termen, 2 – pentru bebelusii nascuti la 32 de saptamani sau mai mult, si 3 – pentru bebelusii care se nasc la o varsta gestationala mai mica de 32 de saptamani.

Daca vei stii ca micutul tau va sta intr-un incubator de gradul 3, este bine sa fii pregatita pentru a-l vedea conectat la mule fire, tuburi, oxigen si alte monitoare atasate de corpul sau firav. Vizitele sunt limitate, iar atunci cand iti este permis, trebuie sa fii imbracat steril.

Odata ce nasti, nu te teme sa il intrebi pe doctor si pe moase care sunt procedurile si ce inseamna fiecare dintre acele aparate care iti par atat de nefamiliare. Este esential sa te educi in aceasta privinta si nu este nicio problema daca pui prea multe intrebari.

Nu exista o cauza predefinita pentru nasterea prematura. Factorii de risc totusi includ fumatul, obezitatea sau afectiunile cronice precum diabetul sau bolile cardio-vasculare. Atunci cand ai o sarcina multipla exista si mai multe sanse sa nasti inainte de termen. Cu toate acestea, marea majoritate a bebelusilor care se nasc inainte de termen nu au la baza o cauza clara. Poti face totul ca la carte si cu toate acestea sa se intample sa nasti mai devreme si de obicei sa nu aflii niciodata de ce s-a intamplat.

Ajuta-ma… lumea este prea mare!

Daca ne gandim la cat de fascinanta este lumea, ar trebui sa ne miram ca nu toti bebelusii devin prea agitati! Din fericire, cei mai multi dintre ei se pricep foarte bine sa ignore lumea din jur atunci cand simt nevoia sa faca asta.

Totusi, daca bebelusul tau nu are un control prea bun al starilor, chiar si un nivel scazut de activitate, l-ar putea faca sa planga dezlantuit. Ar putea incepe cu cateva scancete, din cauza unei suparari marunte, precum un sughit sau un zgomot, dar apoi va deveni atat de agitat – din cauza propriului plans – incat, nu peste mult timp, lucrurile vor scapa de sub control.

Acesti copii plang pentru ca sunt hiperstimulati si apoi se blocheaza in „modul plans”. Daca le-am putea traduce tipetele, am auzi ceva de genul: „Te rog… ajuta-ma… lumea este prea mare!”

Ajutor! M-am blocat in dulap!

Modul in care substimularea poate provoca, si ea, crize de plans

Credem cu tarie in mitul bizar care spune ca un bebelus vrea sa fie lasat singur intr-o camera linistita si intunecoasa. Dar cum pricepe sugarul nemiscarea? Imagineaza-ti ca ai lucrat noua luni la rand intr-un birou zgomotos si agitat. Intr-o dimineata, te duci la serviciu si te trezesti singura – fara discutii cu colegii, fara telefoane care suna neincetat, intr-un cuvant, liniste deplina. Vei incepe sa te foiesti de colo pana colo si sa vorbesti singura, iar pana la urma iti vei pierde rabdarea si vei tipa: „Scoteti-ma de aici!”

Aceasta scena ilustreaza perfect modul in care percep bebelusii lumea atunci cand sunt adusi acasa de la spital. Cu toate ca imaginea noastra idilica despre o camera a copilului este una in care ingerasul doarme intr-o liniste netulburata, pentru un nou-nascut, ea seamana cu inchiderea intr-un dulap.

Oricat de ciudat ar parea, copilul tau nu vrea si nici nu are nevoie de liniste si pace. El tanjeste dupa ritmurile pulsatile care il inconjurau in permanenta in lumea intrauterina. De fapt, un nivel prea scazut al stimularii si linistea din casa il pot irita pe un nou-nascut sensibil tot atat pe cat o poate face suprastimuarea haotica.

Un nivel prea scazut al stimularii inseamna, oare, ca bebelusul plange de plictiseala? Nu. Spre deosebire de copiii mai mari sau de adulti, bebelusilor nu li se pare ca rutina, monotonia sunt plictisitoare. (Iata de ce bebelusul este multumit, chiar daca bea lapte in fiecare zi.) Mai degraba li se pare ca absenta monotoniei este greu de suportat. Tipetele lor cer o intoarcere la stimulii constanti si hipnotici din uter. Adeseori, bebelusii agitati au nevoie de aproape trei luni pentru a deveni indeajuns de maturi ca sa faca fata unei lumi in care nu exista acelasi confort linistitor.

Atat suprastimularea cat si substimularea pot fi extrem de tulburatoare pentru sugari; totusi, mai rau este daca sunt expusi la ambele deodata. Daca un bebelus imatur este confruntat cu haosul, in absenta unor senzatii linistitoare si ritmice, este posibil ca situatia respectiva sa fie peste puterile lui!

Sursa: „Cel mai fericit bebelus din lume”, Harvey Karp

Cum rezolva copilul problemele

Fii atent la modul cum rezolva copilul problemele pe parcursul povestilor sale. Copiii mai mici percep povestile in care sunt rezolvate problemele prin intermediul magiei, astfel incat vor spune si ei tot povesti de acest gen. O zana isi scutura bagheta magica si transforma un bivol in brotac. Un baiat capata puteri deosebite si zbura din padurea plina cu monstri.

Un psihiatru si expert in ajutortarea copiilor prin intermediul limbajului secret al povestilor, crede ca povestile in care copiii se bazeaza exclusiv pe magie pentru a-si rezolva problemele fac mai mult rau decat bine. Cei mici au nevoie de o atitudine realista in rezolvarea problemelor lor si aceasta ar trebui sa se gaseasca in povestile pe care le aud si spun.

De exemplu, un psiholog a scris o poveste despre un baietel si o maimutica ce vizitau un laborator stiintific unde au descoperit o masinarie in care puneai o moneda si primeai o banana. Atat baietelului cat si maimutei le placeau bananele si, pentru ca exista o gramada de monede langa masinarie, scoteau din ce in ce mai multe banane.

Intr-o zi cercetatorul a facut un experiment si nu a mai umplut masinaria cu banane. A venit maimutica si a inceput sa introduca moneda dupa moneda, dar nu iesea nicio banana. In cele din urma, s-a lasat pagubasa si a plecat, chiar daca mai ramasesera destule monede. Apoi a intrat baietelul si a incercat sa obtina banane. Dar in masinarie nu era nicio banana, asa ca nu a primit niciuna. Dar baietelul nu si-a pierdut speranta. Dupa ce a introdus in masina zeci de monede, a inceput sa tipe, sa loveasca masinaria si sa-i vorbeasca urat.

A continuat sa introduca monede in masinarie, sa tipe si sa loveasca pana cand cercetatorul a trebuit sa il tarasca afara din laborator. Lectia este urmatoarea: daca nu reusesti de la inceput, incearca iar si iar. Daca, dupa aceea tot nu reusesti, renunta! Nu te face de ras!

In timp ce copilul povesteste, fii atent la felul in care rezolva problemele. Pune-ti urmatoarele intrebari:

  • Ce fel de atitudine are personajul principal atunci cand se confrunta cu o problema?
  • Care este punctul de vedere al personajului principal atunci cand povestirea incepe in mod pozitiv?
  • Problema este rezolvata de personajul principal sau de altcineva?
  • Problema este rezolvata intr-o maniera potrivita varstei copilului?
  • Personajul principal are mai multe feluri in care poate rezolva problema sau are numai unul?

Morala sau lectia pe care o da copilul iti va oferi indicii importante despre modul in care rezolva el insusi problemele.

Sursa: Limbajul secret al copiilor, Lawrence E. Shapiro

Copiii si consumul de zahar

Este adevarat ca si copilul tau ar putea ajunge sa se simta putin diferit sau chiar exclus daca nu mananca aceleasi produse ca ceilalti copii. Dar acesta poate fi transformat intr-un avantaj! Vorbeste cu copilul despre asta si vorbeste si de ce faci aceste alegeri in familie. Organizeaza ocazii in care copilul sa primeasca si produsele din comert sau dulciurile rafinate – de exemplu la aniversari sau la ocazii speciale – pentru ca sa nu devina un “fruct oprit” pe care sa il caute cu obstinatie si sa il manance pe ascuns.

Inclusiv asa numitele sucuri de fructe au adaos de zahar, sau sunt facute din concentrat, situatie in care:

– Sunt distruse toate vitaminele (concentratul se produse prin fierberea sucului de fructe la temperaturi mari pana scade si se concentreaza)

– Se concentreaza si zaharul aflat in mod normal in fructe!

Se pot inlocui cu suc de fructe diluat cu apa minerala, sau siropuri facute in casa pe baza de miere. Dar oricum, cea mai buna bautura pentru sete trebuie sa ramana apa, iar sucul de fructe – un echivalent de gustare sau desert.

Evita restaurantele de tip fast-food:

– Dulciuri foarte concentrate

– Produse fierte in ulei (uleiul fiert se degradeaza in compusi daunatori)

– Produse servite la temperaturi extreme (sucuri cu foarte multa gheata si placinte foarte fierbinti – tulbura procesele digestive)

– Alte produse complet lipsite de valoare nutritiva, multi-procesate si cu potentiatori de gust (cu potential adictiv)

Evita, (cat se poate), medicamentele cu adaos de indulcitori artificiali si/ sau coloranti: de ex. prefera un sirop de tuse pe baza de miere decat unul cu adaos de sirop de glucoza/ zahar etc.

Evita produsele “fara zahar”, “zero” etc. Indulcitorii artificiali au fost asociati cu multiple probleme de sanatate (aceleasi probleme ca cele date de zahar – boli cardiovasculare, diabet etc., altereaza flora intestinala).

Orice schimbare pe care o faci in dieta copilului:

– Sa fie facuta pentru toata familia (nu putem manca o prajitura din comert cu mare placere in fata copilului care a primit un mar la desert. Dar toate sunt schimbari sanatoate, asadar benefice la orice varsta. In plus, mergand la cumparaturi cu copiii, alegand si gatind impreuna produsele sanatoase intareste importanta “mancatului sanatos” si ofera si copilului control si responsabilitate asupra dietei proprii.

– Ar trebui facuta treptat, progresiv. (De exemplu, un copil obisnuit sa bea peste 500 ml de suc din comert nu va putea trece la apa simpla de la o zi la alta. Poate fi utila diluarea progresiva a sucului cu apa sau apa minerala, pe parcursul introducerii unui suc de fructe facut in casa, de asemenea diluat).

– Ar trebui respectata de intreaga familie – (Atentie la bunicii iubitori care nu pot rezista cererilor nepotilor)

In locul zaharului exista ALTERNATIVE:

Miere

Atentie la sursa! Mierea care este prea fluida sau care nu se cristalizeaza niciodata este fie falsa fie a fost supusa tratamentului termic.

Curmale, stafide, smochine

Nu fructele confiate cu adaos de zahar (ananas, papaya)

Sirop de artar sau agave

De multe ori sursa acestora nu este de incredere si pot fi contrafacute cu sirop de zahar (pe langa pretul inalt)

Si, cel mai important…

Ofera cu preponderenta la desert produse naturale:

  • Fructe,
  • Fructe uscate
  • Shake-uri facute in casa cu fructe naturale (eventual indulcite cu cele de mai sus)
  • Cereale-muesli (fulgi de cereale integrali, nu procesati, fructe uscate, alune) sau facute in casa\
  • Produse de patiserie, biscuiti etc cu faina integrala, facute in casa

Avantajul principal este ca aceste produse nu pervertesc gustul copilului si ii permit sa aprecieze gustul adevarat al alimentelor, in locul unuia artificial! Dar acesta este un moment bun pentru a-i invata pe copiii ca “este ok sa fii diferit”. “Numai pentru ca toata lumea face asa nu inseamna ca si tu trebuie sa faci asa” este o lectie de viata importanta (chiar daca greu de transmis).

Aceeasi regula se aplica si fumatului, bautului de alcool si atator altor obiceiuri primejdioase, despre care veti avea de vorbit cu copiii pe masura ce cresc! Aceasta fraza are un dublu scop – si anume, si de a sublinia faptul ca obiceiurile alimentare gresite au acelasi potential adictogen si acelasi impact asupra sanatatii ca tigarile sau alcoolul!

Sursa: Dr. Ana Cristina Stefanescu, www.doctoritadecopii.ro

 

Distreaza-ti copilul

Ei par prea mici pentru a avea probleme, dar copiii de gradinita pot fi usor de stresat. Atunci cand lucrurile nu merg bine, ei nu sunt fericiti. De obicei subiectele au legatura cu prietenii sau sunt legate de scoala.

Este tentant sa tratezi tristetea copilului cu prajituri sau desene animate, insa exista si cai mai placute prin care ii poti fura celui mic un zambet. Nu iti doresti sa cumperi fericirea celui mic si doresti sa le oferi posibilitatea de-a dobandi abilitatea prin care trece peste stres sau furie.

De aceea nu iti doresti sa ai un copil care atunci cand are o perioada mai grea, fuge la frigider pentru o inghetata care il face sa se simta fericit. In felul acesta va risca sa ajunga la o greutate peste medie si sa se bazeze pe aceasta cale ca sa isi stapaneasca emotiile.

Incearca urmatoarele solutii:

Jucati-va impreuna – Atunci cand copilul este suparat pe un coleg de la scoala care il tachineaza, petrece ceva timp cu el. Copiii tanjesc dupa atentie din partea parintilor – acest lucru ii face sa se simta iubiti si speciali. Una dintre cele mai bune metode de a va juca este a face ceva activ. Plimbati-va sau mergeti pe biciclete impreuna. Invata-l pe cel mic despre sanatate si cat de important este sa faca sport.

Vorbiti despre asta – Copiii la varsta aceasta reusesc cu greu sa isi exprime sentimentele in cuvinte. Este posibil sa nu iti poata spune ca sunt dezamagiti sau frustrati. Pur si simplu stiu ca nu sunt fericiti. Este nevoie sa ii ajuti sa isi exprime sentimentele. Incearca: „Pare ca esti suparat pentru ca Mia nu a stat langa tine la masa de la pranz”. Sau „Pariez ca ti-a ranit sentimentele Marius atunci cand nu te-a ales ca partener de echipa”.

Ca parinte este important sa discuti cu micutul tau despre tot ce il ingrijoreaza. Ii valideaza sentimentele si il face sa simta ca are parte de sprijin din partea ta. Apoi discuta despre ceea ce ar putea face copilul tau mai bine, in aceeasi situatie care se va petrece ulterior. Apoi fa-l sa se simta bine pe moment „Hai sa iesim la o plimbare”. Invata-l ca miscarea il poate face sa se simta mai bine.

Ofera-i spatiu – Copiii sunt atat de obisnuiti cu sunetul pe care il produc aparatele electronice, incat putina liniste s-ar pueta sa le prinda bine la un moment dat. Ii poate relaxa si calma. Dupa ce purtati o discutie, lasa-l singur o vreme. Copiii nu ar trebui sa petreaca mai mult de doua ore pe zi la TV, computer sau jocuri video. Prea mult timp petrecut in fata ecranului ii priveaza pe copii de activitate.

Un timp pe care l-ar putea petrece jucandu-se in liniste il poate ajuta sa se bazeze pe el insusi, astfel incat sa nu mai depinda de altii pentru a se distra sau pentru a se relaxa.

In pat – Uneori copiii sunt iritati si pentru ca sunt obositi nu pot adormi foarte repede. Copiii cu varsta cuprinsa intre 5 si 12 ani au nevoie de 10-11 ore de somn pe noapte. Pentru a te asigura ca se bucura de acest timp, stabileste o rutina de somn. Purtati o discutie despre cum a decurs ziua, fa-i baie si cititi o poveste impreuna. Lumina trebuie sa fie stinsa, iar temepratura sa fie confortabila pentru somn.

Invata-l pe cel mic faptul ca organismul sau are nevoie de somn astfel incat sa aiba energie necesara pentru joaca. Vestea buna este ca la aceasta varsta copiii trec rapid de la o stare la alta. Atata vreme cat te asiguri ca lucrurile pe care le faci sunt normale, ofera-le atentie atunci cand au nevoie de ea, multa dragoste si totul va fi bine!

Despre gusturi

Dieta „vestica” preferata in toata Europa s-a axat pe preferarea gustului dulce (urmat indeaproape de cel sarat) si evitarea celui mai detestat gust – amarul. Dar alimentele amare sunt esentiale pentru o digestie corecta, stimuland secretiile digestive si promovand absorbtia alimentelor.

Copiii pot sa ajunga sa refuze alte gusturi sau arome, pentru ca “excesul de zahar poate impiedica maturarea papilelor gustative” (Dr David Ludwig, consilier parental si director al Programului “Optimal Weight for Life” de la Children’s Hospital din Boston). „Copiii nu isi vor dezvolta capacitatea de a aprecia, cu atat mai putin de a manca, o multime de alimente. ” De exemplu, un copil care mananca o bomboana/ iaurt cu gust de capsuna poate ajunge sa refuze capsuna proaspata pentru ca nu este la fel de dulce!

Nu exista recomandari specifice de consum de zahar pentru copii; o dieta obisnuita pentru adult, de 2000 calorii/ zi, contine maxim 40 g de zahar. Prin contrast, un copil poate ajunge sa manance pana la dublul acestei cantitati la o singura masa!

(Marturisire: Eu insami ma straduiesc in aceasta perioada sa ma dezobisnuiesc de deserturi zilnice, poate dupa fiecare masa chiar, si stiu ca este greu… Descopar insa cu suprindere ca ceea ce am citit pe toate blogurile de viata sanatoasa este adevarat – tot mai putine dulciuri, tot mai putina nevoie!)

Dar cu copiii este greu, mai ales daca se creeaza obiceiuri nesanatoase de alimentatie de la varste mici. Ceea ce a inceput cu un simplu “o bombonica pentru ca si eu am primit cand eram mica/ pentru ca a mancat tot din farfurie/ pentru ca e copil, trebuie sa manance dulce”, devine inceputul unei cascade care iese de sub control.

Si spun acestea fiind perfect constienta ca acesti parinti doresc, ca toti parintii, sa faca ce e mai bun pentru copil – adica sa ii ofere mancare sanatoasa dar si sa ii faca si cate o bucurie. Din fericire, exista alternative pentru a nu frustra copiii foarte tare, dar este important sa se previna instalarea acelei dependente, pentru ca, dupa cum stim, mai usor este sa previi decat sa tratezi.

Ce e de facut?

  1. Nu va lasati pacaliti de etichetele produselor.

Pe eticheta, zaharul este masurat in grame, ceea ce poate fi mai dificil de vizualizat – de retinut ca 1 lingurita de zahar = 5 g zahar.

 

  1. Fiti atenti la indulcitorii “naturali”: piure de capsuni, concentrate de fructe – care este doar zahar procesat, sub alt nume.

 

  1. Micsorati recipientul: de ex. cand oferiti o inghetata, puneti-o intr-o cescuta de cafea, nu intr-un castron de supa (chiar daca serviti aceeasi cantitate, copilul va simti mai acut ca a primit mai putin).
  1. Oferiti copilului senzatia de control asupra alegerilor: Invatati copiii ca POT primi ceva dulce, dar numai O DATA pe zi (de ex. la cina fie prajitura fie suc, nu ambele). De asemenea, incercati sa oferiti doua variante cat mai sanatoase (o prajitura cu miere, nu zahar, sau un biscuit integral etc).
  1. Evitati produsele procesate – Tot ce se cumpara intr-un ambalaj.

Cu cat aveti mai mult control asupra a ceea ce mananca copilul, cu atat mai bine. Cerealele de dimineata din magazin – chiar cele de tip muesli! – Au o cantitate uriasa de zahar per portie; daca faci tu cerealele, poti controla cantitatea si tipul de indulcitor.

Alti compusi de evitat in alimentele procesate (dulci sau nu!):

– margarina (grasimi hidrogenate)

– potentiatori de gust (glutamat – potential cancerigen si adictogen), conservanti, coloranti (asociati la manifestari de ADHD!)

 

In plus, ambajul de plastic expune la ingestia de BPA (bisfenol A, ceea ce conduce catre tulburari endocrine).

  1. Fa compromisuri! Daca deja s-au creat preferinte puternice, interzicerea unui tip de cereale pot face sa si le doreasca si mai mult. Acceptati-le, dar numai daca le amesteca cu altele, continand cereale integrale fara zahar, alese/facute de tine.
  1. Evitati, cu orice pret, sucurile dulci din comert. Cantitatea de zahar din sucurile din comert este gigantica.

 

Sursa: Dr. Ana Cristina Stefanescu, www.doctoritadecopii.ro

 

Cum sa fii un parinte bun

Sfaturile oferite de catre specialisti parintilor se schimba atat de des incat tu, ca proaspat parinte te simti intotdeauna in urma. Sfaturile de mai jos nu au nicio legatura cu moda in parenting, asadar sunt toate conectate la relatia cu copilul tau.

Conexiune – Rezerva in fiecare zi 10 minute pentru fiecare dintre copiii tai. Denumeste acest timp dupa numele copilului, astfel incat ei sa stie ca acel interval este doar al lor. Intr-o zi ei aleg ce faceti in acele 10 minute, in alta zi alegi tu si tot asa. Este esential ca in acest interval sa te dedici in totalitate, cu toata inima, copilului tau. Asigura-te ca ceilalti copii sunt ocupati cu alte activitati intre timp si intra in camera fara telefon. Concentreaza-te ca 90% din interactiunile cu cel mic sa se bazeze pe conexiune si 10% pe corectie.

Controleaza-ti emotiile personale – Nu conteaza care este subiectul, fie ca vorbim despre note proaste la scoala, crize de furie sau faptul ca refuza sa manance la cina, asigura-te ca inainte de-a interactiona cu cel mic sa te calmezi inainte. De multe ori, o problema cu cel mic poate parea o urgenta, dar nu este asa. Ia o gura de aer si calmeaza-te, apoi fi parintele care vrei sa fii!

Reconecteaza-te – Nu tipa, strange jucariile, este vremea pentru nani. Mergi oriunde dupa copil, aseaza-te in genunchi in fata sa si uita-te la ceea ce face. Intotdeauna grabim copiii sa se tina de un program bine stabilit. Ia-ti un minut de pauza si admira-l! Apoi puteti discuta despre nani. Daca iti setezi limitele cu empatie este posibil sa coopereze mai bine.

Nu pune punct discutiei – Daca cel mic spune ca uraste matematica si ca nu vrea sa mai mearga la scoala, probabil ca ii este greu. Aceste emotii transmit ca ceva este in neregula. Daca spui „Bineinteles ca vei merge la scoala, acum apuca-te de teme”, ai face mai bine sa te asezi langa el si sa discutati despre ceea ce crede cu adevarat. Ii poti spune asa „Se pare ca nu-ti place matematica, imi poti povesti despre asta?” Acest lucru il ajuta pe cel mic sa se deschida in fata ta.

Lacrimi – O parte din meseria de parinte este ajutorul oferit celui mic in a manageria emotiile pe care le traieste si cateodata sustinerea sa atunci cand simte nevoia sa planga. Parintii considera ca atunci cand cei mici incep sa planga, treaba lor este sa-i linisteasca rapid, dar trebuie sa faci exact opusul. Invata-i ca acele emotii precum furia sau faptul ca se simt raniti nu sunt periculoase. Rezerva-ti un minut pentru a constientiza propria ta stare de stres si apoi concentreaza-te pe empatie si compasiune.

Misiunea ta este sa-ti ajuti pe copii sa se simta in stare sa exprime sentimentele acelea de teama si da, ii poti permite sa se aseze la tine in brate. Daca nu poate vorbi despre asta, trebuie sa il ajuti cu o vorba precum: „Ah dragul meu, vad ca esti suparat. Imi pare rau ca este asa de greu. Mami este aici ca sa te ajute!”

Arta ca dar

Indruma-l pe copilul tau sa ofere opera sa ca pe un dar. Tuturor le plac creatiile copiilor, iar o fotografie inramata poate constitui o achizitie deosebita pe peretele oricui. Exista si truse care pot transforma arta in orice, de la cravate la seturi de masa, si programe pe calculator care pot face nasturi, si altele.

Organizeaza o expozitie de arta – Poti face aceasta prin intermediul scolii sau acasa. Poti organiza expozitia unui singur copil sau poti implica intreaga familie. Pentru a transmite valorile, foloseste o tema creativa, cum ar fi „poze ale pacii” sau „desene ale modalitatilor prin care sa fim responsabili”.

Copiii se bucura sa li se dea „teme de arta”, iar cand sa le dai de facut un proiect care-i incurajeaza sa se gandeasca la valorile importante, fa din aceasta o parte importanta a gandurilor si a conversatiilor lor.

Indruma-l pe copilul tau sa-i invete pe copiii mai mici cum sa creeze

Una dintre cele mai bune modalitati pe care cunosc medicii pentru a-i ajuta pe copiii cu probleme afective este sa li se ofere ocazii in care sa aiba grija de copiii cu doi-trei ani mai mici decat ei. Ingrijirea celorlalti le ofera copiilor agresivi ocazia de a educa si de a se gandi la nevoile celorlalti.

Ingrijirea celorlalti ofera copiilor timizi si anxiosi sansa de a fi mai deschisi si mai directi. Orice fel de ingrijire este de ajutor atat celui care ingrijeste cat si celui care este ingrijit, dar predarea artei estre extrem de eficienta in dezvoltarea afectiva si sociala a copiilor.

Atunci cand copiii ii ajuta pe ceilalti copii sa creeze, nu exista nicio presiune pentru aceasta si nici criterii stricte dupa care sa fie evaluati, asa cum se intampla la scoala. Atat cel care ingrijeste, cat si cel ingrijit se pot concentra asupra dezvoltarii unei relatii de ajutor, fara a se mai gandi ca vor fi judecati.

Ai grija ca proiectele sa fie cat mai simple (de exemplu: pictarea cu degetele, cu buretele, folosirea tiparelor pentru modelarea cu plastilina) si limiteaza activitatile la cincisprezece-douazeci de minute. Celui care se ocupa de copii da-i intructiuni cum sa-i invete pe cei mici, asa incat sa aiba succes.

Exista multe moduri de a comunica cu copilul tau prin intermediul artei atunci cand iti faci timp sa iti exploreze creativitatea. Nu exista dubiu ca vei beneficia in urma acestei activitati atat voi, cat si copiii vostri.

Sursa: Limbajul secret al copiilor, Lawrence E. Shapiro

ADHD si relatia dintre parinti

In general, viata de cuplu poate fi greu de intretinut, iar acest lucru se intareste si mai mult daca ai un copil care sufera de sindromul ADHD.

Psihoterapeutii sustin ca de fiecare data cand ai un copil care sufera de ADHD, poate reprezenta o adevarata provocare sa poti sustine relatia de cuplu. Relatia este una dintre cele mai importante unelte pe care le ai la indemana pentru a depasi momentele grele dar si pentru a te bucura de clipele frumoase care apar in viata ta, asadar este bine sa o pretuiesti.

Este important sa lucrati amandoi la aceasta parte si sa cautati metode prin care sa va concentrati pe nevoile copilului.

Rabdarea este esentiala

De multe ori, doi parinti par atat de diferiti in abordare cand vine vorba despre copilul lor cu ADHD in ceea ce priveste modul in care acesta ar trebui sa fie tratat. Poate dura un timp pana cand diagnosticul este pus. Este important sa oferi spatiu partenerului tau si sa te gandesti la varianta de a primi si o a doua parere; deoarece daca sunteti pe aceeasi linie in privinta diagnosticului copilului, lucrati in echipa si va decideti mai usor asupra tratamentului.

Daca ai un copil care sufera de ADHD, acest fapt iti poate afecta casatoria intr-un fel sau altul si este bine de stiut ca fiecare dintre voi are rolul de a face relatia sa mearga bine.

Este esential sa discutati despre relatia voastra, deoarece in genral parintii cu copii care au ADHD tind sa puna nevoile celui mic pe primul plan (ceea ce este de inteles). Dar este esential sa va pastrati timp si pentru voi si sa va nu uitati de comunicare.

Ascultati-va unul pe celalalt – De fiecare data cand partenerul tau vorbeste, incearca sa nu te gandesti la raspuns ci sa te concentrezi pe ceea ce are el de spus. Aceasta atitudine te va ajuta sa depasesti conflictul, fie ca este vorba despre afectiunea copilului sau despre orice altceva.

Impartiti activitatile – Este foarte important sa va impartiti responsabilitatile deoarece va face ca totul sa para mai usor pentru amandoi si va scadea sansele de resentimente sau conflicte care pot aparea si care va pot afecta relatia.

Adaptati-va si prioritizati – Trebuie sa inveti sa traiesti cu ideea ca cel mic are ADHD si sa inveti sa te adaptezi nevoilor sale. Este important pentru tine si pentru partenerul tau sa petreceti timp de calitate, doar voi doi.

Structura, rutina si reguli – Este de ajutor sa stabilesti o rutina, atat pentru copil cat si pentru voi doi, deoarece va pastrati timp si pentru a interactiona.

 

Sase griji inutile in legatura cu infasatul

De-a lungul anilor, medicii pediatri au rugat parintii sa le spuna care sunt prejudecatile lor secrete in privinta infasatului. Iata mai jos sase dintre cele mai des intalnite obiectii.

 Infasatul pare primitiv si de moda veche – Este adevarat, este, insa si sexul si mancatul sunt de moda veche, dar cine ar vrea sa renunte la ele? In plus, infasatul este o practica primitiva, dar este uneori cu adevarat eficienta.

Bebeluslul s-ar putea simti incomod cu bratele stranse pe langa corp – Multi proaspeti parinti cred ca bebelusii care plang vor sa-si ridice mainile. Daca acesta ar fi motivul pentru care plang, sa-i linistesti ar fi floare la ureche: nu-i infasa deloc! Dar cum probabil ai observat, faptul ca sta cu mainile libere nu aduce decat si mai mult plans din partea copilului, deoarece acesta se sperie.

Este adevarat ca, spre sfarsitul sarcinii, bratele bebelusului tau au ajuns in pozitie indoita. Si, prin urmare, daca ii lipesti bratele pe langa corp, el are tendinta de a le indoi la loc. Cu toate acestea pozitia cu bratele pe langa corp nu este deloc inconfortabila, motiv pentru care bebelusii dorm foarte mult atunci cand sunt infasati astfel.

Infasatul l-ar putea face pe bebelus sa se simta prins ca intr-o capcana – Nimanui nu i-ar placea sa traiasca intr-un uter. Totusi, este gresit sa ne imaginam ca bebelusii nostri doresc acelasi lucru cu noi. Un bebelus nu se zbate cand il infesi pentru ca nu i-ar placea. Pare ca vrea sa aiba mainile libere, insa lucrurile stau exact invers. Nou-nascutilor le place sa le fie limitate miscarile, iar atunci cand sunt extrem de agitati au nevoie de ajutorul tau ca sa-si stapaneasca si picioarele.

Bebelusii vor deveni rasfatati sau dependenti de infasat – Din fericire, aceasta ingrijorare este absolut nefondata. Sa iti tii bebelusul in brate 12 ore pe zi nu inseamna rasfat. Cand bebelusul tau va implini patru luni, va fi in stare sa se ridice de pe burtica, sa se rostogoleasca, sa apuce cu manuta diferite obiecte si nu va trebui sa fie infasat. Pana atunci insa, infasatul poate fi de mare folos.

Infasatul limiteaza incercarile sugarului de a-si suge degetele – Inainte de nastere, bebelusului ii era usor sa-si suga degetele: datorita peretilor uterini, mainile ii ajungeau usor langa fata. Totusi, dupa nastere, pentru el este mult mai greu sa ajunga cu degetele la aceasta pozitie. Bebelusul tau va avea nevoie de cateva luni pentru a invata cum sa isi coordoneze buzele, limba, umerii si bratele.

Infasatul strans ar putea afecta capacitatea copilului de a cunoaste lumea – Bineinteles ca bebelusul trebuie sa stea uneori cu mainile libere, ca sa poata exersa putin cum sa le foloseasca. Cu toate acestea, atunci cand plange, sarcina ta nu este sa il inveti, ci sa il linistesti. De fapt, chiar si atunci cand sugarul tau este linistit, infasatul l-ar putea ajuta sa invete ceva despre lume, pentru ca s-ar putea sa fie mai atent daca mainile nu i s-ar misca intruna.

Sursa: Cel mai fericit bebelus din lume, Dr. Harvey Karp