Pot deveni mamica fara uter?

femeie (www.blo.org)Extirparea uterului reprezinta o solutie de maxima urgenta ce se recomanda de catre medici in cazul aparitiei unor fibroame sau a unor tumori maligne. Chiar si asa, unele mamici ne intreaba: „mai pot avea copii daca uterul mi-a fost extirpat?”.

Evident astfel de cazuri pot exista, dorinta de a deveni mamica fiind una destul de mare care ne urmareste pe tot parcursul vietii. Exista si situatia in care femeia ce a suferit de curand o astfel de interventie sa nu fi devenit mamica niciodata, fiind necasatorita. De aceea, atunci cand se va casatori, partenerul nu cunoaste un astfel de detaliu de sanatate, dorind astfel un copil. Cu toate acestea, odata cu extirparea uterului nu s-a renuntat la ovare. Mai exista asadar posibilitatea de a deveni mamica, ulterior?

Recomanda aceasta pagina! Un parinte iti va multumi:

Chiar daca iti doresti destul de mult un astfel de lucru, trebuie sa accepti realitatea pe care o traiesti. Nu mai poti deveni mamica decat in cazul unui implant al uterului, un procedeu destul de scump si dificil.

In lipsa uterului, fatul nu va mai avea unde sa se dezvolte. Cu toate acestea, ovarele inca sunt active, transmitand lunar ovule spre fecundare. Asa ca, nu trebuie sa excludem posibilitatea unei mame purtatoare. Se va putea recolta sperma partenerului de viata, ce se va incrucisa cu ovulele tale, dand astfel nastere unui embrion ce va fi ulterior implantat unei mame surogat pe parcursul celor noua luni, bebelusul dezvoltandu-se asadar in uterul unei alte femei.

Intr-un cuvant, o astfel de situatie presupune o foarte mare sinceritate fata de partener. Va trebui sa existe o comunicare intre voi doi inca de dinainte de casatorie pentru gasirea unei solutii cat mai optime. A incerca sa aveti incredere unul in celalalt inseamna a reusi sa va intelegeti reciproc. Cu toate ca adevarul este destul de dureros, nu trebuie sa uiti ca esti o femeie ca oricare alta!




VEZI AICI TOATE ARTICOLELE SCRISE DE

SPECIALISTI IN DOMENIUL FERTILITATII

19 Responses to “Pot deveni mamica fara uter?”

Read below or add a comment...

  1. Carmen says:

    am avut uter polifibromatos.m-am operat acum 10ani:miomectomie, miometrectomie. s-au refacut in timp.anul trecut am ramas insarcinata dupa mari chinuri:embolizare,tratamente,etc.pe 4martie2010 am facut cezariana si mi-au scos uterul si colul. desi ma asteptam intr-o oarecare masura sa ajung aici tot este dureros…nu pot sa trec peste ! mi-a duc aminte de zeci de ori pe zi si nu ma pot abtine mereu sa nu plang…este o durere constanta in piept!as face transplant si maine daca s-ar putea! de ce este scump? as vrea o sora sau un frate pentru baietelul meu. as vrea sa am menstra…
    as dori sa aflu mai multe despre transplant de uter! cand se va putea face si in Romania? sau acum la ce spitale din lume se face? cat costa? sa nu credeti ca mama purtatoare este ieftina…m-am interesat si nu este deloc ieftin acest procedeu. multumesc!

    • Tatiana says:

      Buna Carmen. Pot spune ca dupa ce am citit experienta total neplacuta prin care treci,am incercat sa ma interesez despre un eventual transplat de uter.Pot spune ca primul transplant de acest gen a avut loc in Marea Britanie, dar a fost un esec, fapt pentru care medicii inca mai incearca sa faca cercetari pentru a reusi in cele din urma. Nu iti pot spune data exacta in care se va putea sau care sunt costurile. Ceea ce pot face este sa te incurajez. In calitate de mama iti recomand sa te bucuri de comoara pe care ti-a dat-o Dumnezeu. Pana la urma,esti deja mamica,iar cel mic va putea intelege de ce anume nu i-ai putut darui un fratior sau o surioara. Si eu am un bebelus de numai 9 luni, o adevarata minune in viata mea,as spune. La numai 3 luni de convietuire intrauterina, am fost operata de ulcer perforat si peritonita, cu micuta Camelia in burtica. Am rezistat amandoua. Chiar daca imi mai doresc un bebelus,in cazul in care va intarzia sa mai apara ma multumesc cu mica mea comoara, cunoscand riscurile prin care am trecut.
      Te pup!
      Craciun Fericit!
      Tatiana Tuta,redactor sef

  2. CRISTINA says:

    Buna Carmen,

    Am citit povestea ta si m-am regasit in ea , acelasi lucru am patit si eu in 2008, am nascut prin cezariuana desi am sperat la o nastere normala, in ultimul moment mi s-a zis ca copilul este foarte sus , iar bazinul meu este foarte ingust si merita sa incercam normal pentru ca riscam viata fatului… nici nu m-am gandit mult m-am lasat pe mana lor fara sa gandesc, fara sa nadarjduiesc in Dumnezeu, in ajutorul Lui, aveam impresia ca doar medicii ma pot ajuta…. am gresit .. Bebe a venit bine , sanatos , a luat 10 la nastere.. eu m-am refacut oarecum greu, nici nu stiam ce trebuie sa simt.. ma durea ..era greu …dar a trecut, peste 3 zile mi-au dat drumul acasa . A doua zi aveam picioarele umflate, am sunat medicul, mi-a dat sa i-au aspetenter 1 pastiluta pe zi, timp de o luna…. La doua saptamani dupa, aveam HEMORAGIE PUTERNICA… CHEAGURI MARI DE SANGE … am ajuns la spital dupa multe lesinari cu salvarea , la acelasi spital la care am nascut ( Titan) , a venit doctorita foiarte speriata, in urgenta tota lumea spunea ca nu trebuia sa iau aspenter ca mi-ar fi fluedificat prea tare sangele… in cele din urma cu mese in interior se opreste sangerarea… toata perioada a fost un chin , spiutalul nu are conditii , bebe era cu mine .. trebuia alaptat.. ii dadeau lapte praf si el mititelul il vomita , eu nu ma puteam ridica deloc..COSMAR…. a doua zi m-au dus la chiretat , credeau ca am ceva neeliminat in uter, totul era spus in soapta ..mie nu se spunea nimic.. cand intrebam se faceau ca ploua si spuneau : totul e bine ce aveti mai copii, ei .. bine nu a fost dupa inca cateva zile hemoragia a pornit din nou … ca la robinet .. pierdeam sange mult .. simteam cum se scurge viata din mine.. era ora 2 noaptea .. noroc ca in salon a ramas si sotul meu cu mine .. si bebe tot in salon… am fost dusa pe o patura … spre sala de operatie .. simteam ca ma duc… a urmat o interventie chirugicala de extirpare a uterului si acolului… mi-au ramas ovarele si trompele, iar in locul colului mi-au zis ca s-a “cusut in fund de sac” … mi-a venit sa plang la gandul ca baietelul meu va fi singur pe lume , ca nu v-a avea frati , surori etc .. imi doream patru copiii… se spulberau visurile mele… nu mai conta cum ma simt sufleteste eram amortita… Explicatia medicilor ” UTER FLASC ” avea tendinta de a creste mereu .. nu vroia sa se contracte… Explicatia adevarata nu o stiu decat ca am uitat de Dumnezeu in momentul naserii… Doi ani de atunci m-am chinuit in continuu psihic, de ce, unde am gresit , unde s-a gresit , ce nu a fost facut bine, etc … cautari zadarnice a unei explicatii care sa ma linisteasca .. CE S-A INTAMPLAT DE FAPT? intreabarea fara raspuns inca ma chinuie… In acele momente sotul meu mi-a spus ca o sa revolutionam toata medicina si mai facem 5 copii, dar se pare ca m-a pacalit… MUltumesc Lui Dumnezeu ca am un baietel sanatos , acum are aproape 3 ani. si Multumesc Lui Dumnezeu ca sunt in viata si pot sa ma bucur de el….

    • Elena says:

      Buna

      Eu am partit ceva asemanator,dar din fericire am doi copii.
      Spune-mi te rog daca ai gasit un raspuns la intrebarile tale,cine crezi ca a fost vinovat?
      Sincer cred ca ai avut noroc ca ti-au pastrat trompele,mie mi-a scos atat trompele cat si uterul.
      Acum incerc sa gasesc un tratament de sunbstituire hormonala,ma lupt cu bufeurile,ameteala.
      Si pana acum ceva timp am considerat ca medicul mi-a salvat viata,iar acum dupa ce am vb cu un alt medic m-am convins ca el a fost de vina.
      Mi s-a spus ca s-a grabit in timpul cezarienei si nu ma curatat cum a trebuit,cred ca la fel a fost si in cazul tau.Si noi acum suferim,iar ei isi vad de ale lor …cred ca trebuia trasi la raspundere.

      • Maria says:

        Buna,

        Fraza cu salvatul vietii mi-a atras atentia. Eu am nascut in urma cu cateva luni prin cezariana, iar in timpul operatiei au aparut complicatii si medicul mi-a spus ca trebuie sa recurga la scoaterea uterului. Atunci nu vroiam sa concep asa ceva, dar mi-au facut anestezie totala si cand m-am trezit mi s-a explicat ca asa mi s-a salvat viata. Diagnosticul a fost de atonie uterina. De atunci ma tot intreb cum e posibil sa apara complicatii in timpul operatiei, fara ca inainte sa fi avut nici cea mai mica problema. Ma intreb ca si voi daca nu cumva a fost o culpa medicala bine acoperita. Oare cum putem afla asta?

  3. Raisa says:

    Buna ma numesc Aisia, am ramas cu lacrimi in ochi citind intimplarile voastre, voua va sterg lacrimile odorasii care ii aveti, dar ale mele ramin toata viata pe obraz, in 2006 am avut si eu astfel de complicatii, eram insarcinata in termenul de nastere, s-a intimplat totul, fara ca sa-mi dau seama nu mai simteam copilul,explicatii multe nu am doar atit ca a murit in mine UN INGERAS SANATOS, MARE SI FRUMOS,care numai ca s-a suparat pe mama si nu vroia deschidea gura sa-mi zica MAMA…..Dupa durearea acesta trei luni nu mi se uscau lacrimile intruna de pe obraz si imi intrebam sotul intruna cind venea acasa DE CE EU, de ce anume asa, de ce nu am murit eu….Sotul nu rezista sa ma vada asa si se relaxa departe de mine undeva unde sa nu vada lacrimile mele. Problemele zilnice si durerea care o aveam in suflet, cred ca ati inteles ca nu mai pot sa ramin insarcinata, ma faceau sa-mi pierd mintile incet cu incet. Dar abea anul acesta am vazut putina lumina din intunericul care ma aflam.Am aflat ca este posibil pentru cei care doresc tare sa aiba copilasul lor, purtind copilul o mama surogata, dar cine ma poate ajuta MULTUMESC ii spun dar vreau sa stiu costurile aproximative!!! Sunt optimista si cind inchid ochi vad chipul scumpului meu copilas! Cred in acea zi cind voi simti aceasta BUCURIE!!!

  4. mona says:

    buna.imi pare f rau pt cele intamplate tuturor mamicilor.eu am doar 23 de ani si in urma cu 2 ani si jumatate am dat nastere unui baietel minunat dar exact in ultima luna de sarcina sa ivit o problema si a trebuit sami faca cezariana extirpandumi uterul .pe moment nu am realizat ce inseamna asta pt ca ma multumeam ca sa nascut in vata puiul meu,daracum cand il vad ca e singur si ca ma plange sal duc mereu la copii sa se joace nu e zi noapte sa nu ma gandesc ce mult as vrea sa am si eu o fetita si asa aiba si el cu cine sa se joace
    .m-am tot gandit unde am gresit caci am fost cu un singur baiat in viata si ca ni lam dorit acest copil de ce nu n-ea mai dat dumnezeu ,macar unul.oricum lupt si eu si sotu cu toata fiinta noastra sa fie sanatos baietelul pe care il avem si sa ne ajute sa ne bucuram de nepoti:(nu avea nici macar jumatate de an si sotul ii soptea ca sai aduca multi nepoti cand creste . mare daca pe noi mamicile ne chinuie gandul ca VREM SA AVEM copii alea care ii avorteaza cum se simt oare ?? sunt multe posibilitati si de a adopta un copil DAR exista cv acolo ce nu te leaga suficient,sau de a cauta o mamica purtatoare….eu sincer nu prea ma incanta aceste posibilitati am o retinere nu sth de ce .dar daca sunt femei care pot sa incerce cu mare drag va doresc multa sanatate la toate mamicile si bebelusii

  5. Oana says:

    Buna ziua,i-mi pare foarte rau pentru toate femeile care sufera,care nu pot avea copii doriti,eu sunt mama de baietel,are 10 ani,sunt divortata de 6 ani,3 ani am fost purtata prin tribunal pentru custodia copilului,tatal lui are o afacere,masina,apartament,casa… eu nu am m-ai nimic,,doar un serviciu cat sa ma intretin eu si copilul..stau cu chirie,dar am cel m-ai de pret lucru din lumea asta.am copilul langa mine..as face orice pentru el,pentru fericirea lui..de ce scriu toate astea???m-am hotarat sa devin mama purtatoare pentru o familie ,doar sa pot cumpara o casa,cat de mica pt noi..insa nu stiu daca este o idee prea buna..doar femeile care trec prin aceste greutati i-mi pot spune daca fac bine sau nu..va rog sa-mi spuneti parerile d-voastra.adresa mea de mess este oanaalinap@yahoo.com multumesc si Doamne ajuta la toata lumea.

  6. Maria says:

    Buna ziua

    la sfarsitul lunii octombrie am fost diagnosticata si am urmat interventia de embolizare pt fibrom uterin, la Spitalul Universitar din Bucuresti. La o luna de la interventie (saptamana trecuta 25-26 noi.) am fost la control, toate bune, mi-au zis ca fibromul care era de 4.3 cm s-a microsat cu 2 mm ceea ce e bine pt prima luna.
    Pana sa aflu de fibroame am avut contacte neprotejate si nu ramaneam insarcinata, asta m-a pus pe ganduri si am fost la control afland vestea ca am fibrom.

    Vreau sa va intreb, acum dupa embolizare, am avut din nou contact neprotejat (ieri 2 dec.). Exista riscul sa fiu insarcinata? Nu inteleg ceea ce scrie pe site-urile de specialitate, cum ca la 6 luni “poti incerca” sa ramai insarcinata. Adica in cele 6 luni poti incerca dar tot nu ramai? sau exista ceva sanse sa ramai?

    Sunt tare speriata…m-am lasat dusa de val si s-a intamplat.

    va multumesc si astept daca se poate un raspuns

    Maria

  7. margareta says:

    9 ani in urma mi sa extirpat uterul am divortat iar acum am o persoana care ma iubeste si eu as dori sa stiu daca voi putea sai indeplinesc cea mai mare dorinta aceea de a avea un copil un rost in viata imi doresc foarte mult sa fim fericiti

  8. britney13 says:

    buna. am si eu o intrebare.am suferit de cancer de col uterin faza 2b,si am fost operata scotand tot din mine(sper ca intelegeti ce vreau sa zic)imi e destul de greu sa vb despre asta. as vrea sa stiu si eu daca in cazul me acest transplant de uter ar de rezultat??imi doresc ft mult un copil…si vreau sa stiu daca aceasta operatie imi da vreo speranta.multumesc

  9. anamaria says:

    nu stiu cum sa incep dar sunt complect distrusa.m-am maritat la o varsta foarte frageta debia implinisem 18 ani ,la varsta de aproximativ 20 de ani trebuia sa dau nastere unui baietel dar in timpul sarcini a aparut dificultati sa intors copilu cu fundu dar era sanatos mi sa zis ca nu pot naste normal trebuie sa fac cezariana la data in care trebuia sa ma operez mam prezentat in spital la dorohoi jud bt comportanduse acei doctoti urat mam decis sa ma mut intrun alt spital mai de calitate si mai bine dotat si unde aveam si respect.zis si facut am mers acolo exact la data presupusa pentru operatie ajungand acolo am fost tinuta in spital inca 2 saptamani zicand cas bine si mi se va face operatia doar cand o sa inceapa sa am contracti fiind un copil nu miam dat seama am stat foarte ascultatoare dupa aproape 2 sapt. de stat la spital intorcanduma de la baie mi sa facut rau si a inceput sa imi curga sange peste tot si pe gura si pe nas si pe jos si am intrat in coma atunci am fost operata si mi sa scos copilu dar era prea tarziu copilu murise se necajise o saptamana sa supravetuiasca si el si eu si cand na mai putut a cedat si el si corpu meu mau operat miau scos tot din mine fara sa semneze nimeni am stat 3 zile in coma zikand ca nu mai am sanse la viata imi pierdusem mai mult de jumatate din sangele din organism imi bagase ei sange dupa 3 zile ca printro minune cand au vrut sa ma deconecteze de la aparate miam reveni pur si simplu am inviat.dupa ce mam mai refacut si am aflat ce am patit am zis ca mor din nou dar doctori si directoru spitalului care ma operat el insusi imi zicea sa nu imi fac griji sa multumesc caci inka mai am sansa la o noua viata.au trecut aproximativ 5 ani intre timp nu mam mai inteles cu sotu meu neam despartit aveam eu in jur de 22 de ani si dupa o perioada de vreo 2 ani de stat singura si suferind dupa cele intamplate am cunoscut si baiatu care ma face sa fiu fericita si sa ma simt eu insumi el stie caci am fost maritata si atat inka nu am avut curaju sa ai povestesc ce am patit si de ce sunt suferinda am acum 25 de ani si sunt dispusa sa intru si in pamant doar sa ai fac un copil caci cred caci asta e dorinta orcarui om sa devina parinte nu stiu ce sa fac am sa mai caut poate exista vreo posibilitate sa raman insarcinata imi dau si viata mea doar ca sa am un bebe si mi frica de suferinta actualului meu sot sa afle ca e posibil sa nu pot avea niciodata copii si nici eu nas putea cred sa rezist in stilu asta.imi doresc un copil ca pe aeru pe care il inspir nu stiu ajutatima daca stiti voi mai multe cai acces sau daca ar mai fi vreo posibiliate nu vreau sa mor nici eu dar nici sa nui distru viata actualului meu sot nu vreau sa ai distrug viata cu acest lucru sa ai iau dreptu de a deveni tatic asta e cea mai mare dorinta si a lui cred.,.. :(

  10. ionela says:

    Ufff nu stiu de cum am intrat aici cautam ceva asemănător pentru ca ms pregătesc si eu sa devin mămică si chiar imi pare foarte rau de întâmplările voastre triste neplăcute care au lăsat cicatrici adânci in sufletul vostru.ana Maria mai ales tu ca locuiesc si eu la 20 km de dorohoi su imi dau seama ca sistemul medical din botosani e praf.

  11. cocoCOCO says:

    buna,sunt disperata va rog sa mi raspunda cineva??????????? dupa multe incercari si consultatii cu o mie de medici au ajuns la concluzia ca trebuie a mi scoata uterul,ok cu ideea ca nu ppot copii m am ” impacat” sa zicem,dar nu stiu daca voi mai fi femeie vreodata sau daca o sa mai am functiile normale???????????? toaata lumea vorbeste numai de rau gura lumii e rea.operatia oricum o fac ca mereu fibromul imi provoaca anemie severa si metroragii deci am de alea traies fara uter sau morcu uter..si,mplu.VA ROG CINEVA SA MI EXPLICE CUM ESTE FARA AFECTEAZA SI LA RELATII SEXULE SI LA ALTELE?????????

  12. Elena says:

    Mi-au dat lacrimile cand am citit intamplarile voastre.
    Eu am trecut prin acelasi lucru,dar din fericire am doi copii frumosi si sanatosi.Dupa operatia de cezariana sau complicat lucrurile si a trebuit sa ma opereze din nou.Mi-a scos atat uterul cat si trompele.O saptamana am fost terminata,acum ma confrunt cu bufeurile,ameteli,etc…
    Sunt in cautarea unui tratament de subtituire hormonala,am doar 25 de ani si este f greu.
    Nu am vazut pe nici una din voi sa spuna ca stie motivul sau ca a tras medicul la raspundere pt cele intamplate.Eu pana acum o saptamana l-am vazut ca fiind omul care mi-a salvat viata,dar acum dupa ce un alt medic mi-a zis ca sigur el a fost vinovat de cele intamplate,nu stiu ce sa mai cred. Mi-a spus ca cezariana fiind programata,fara complicati sigur s-a grabit si nu m-a curatat bine.
    Oricum fapul este consumat,noi suferim…

    • Claudi says:

      Buna ! Si mie este foarte posibil sa mi se scoata uterul la cezariana care va avea loc este 6 luni. Este polifibromatos si a fost o minune ca am ramas insarcinata inca de la primele incercari. As vrea sa va intreb pe cele care ati trecut prin asa ceva cum s-a schimbat viata voastra, am auzit ca poti lua mult in greutate si mult alte complicatii. Este adevarat? Va rog , un raspuns , multumesc!

Lasa un Comentariu la acest articol...

*