Chiar daca ne gandim ca dupa un divort lucrurile vor ramane aproape la fel in ceea ce priveste relatia cu copilul, in realitate acesta ajunge sa experimenteze o serie de stari interioare ce devin adeseori frustrante pentru el.

Evenimentele de natura sa aduca o stare de tensiune in sanul familiei sperie de cele mai multe ori copilul. Cu atat mai mult cu cat acesta ajunge sa participe efectiv la certurile parintilor lui. Oricat de mica si nevinovata ar fi o cearta intre parinti, in realitate copilul o resimte in mod diferit si destul de tragic, creandu-i o stare de anxietate si teama din care uneori simte ca nu mai are scapare. Asa ca, atunci cand copilul te roaga sa nu mai plangi sau pur si simplu te intreaba de ce esti suparata inseamna ca acesta a perceput destul de bine disensiunile ce au aparut intre parinti.

Iata o parte dintre starile prin care trece copilul cu parintii divortati:

• Starea de vinovatie – cu toate ca certurile dintre parinti poate au avut un alt fundament, in realitate copilul ajunge sa creada ca el este cauza discutiilor si separarii dintre parinti. In plus, atunci cand in cadrul procesului de divort, copilul ajunge sa aleaga parintele cu care va dori sa ramana, pe acesta il va insoti un sentiment de vinovatie intrucat va considera ca si-a abandonat celalalt parinte si a fost destul de nedrept.
• Starea de furie – in cadrul unui divort, copilul se simte foarte suparat. Si de aceea, aflandu-se in imposibilitatea de a-si exprima supararea, ajunge sa isi descarce sentimentele de suparare pe ambii parinti sau asupra aceluia pe care el il considera vinovat;
• Starea de incertitudine – odata cu separarea parintilor, copilul simte o stare de incertitudine. Familia, garantul stabilitatii, cea in care acesta a crescut cativa ani si in care s-a simtit iubit, s-a spulberat. Asa ca, nu stie incotro se va indrepta, fiindu-i teama sa nu fie abandonat.
• Starea de parasire – odata cu divortul parintilor, copilul se simte parasit, abandonat de catre parinti. Chiar daca divortul nu inseamna separarea parintilor de copii, in realitate acestia percep divortul ca pe o amenintare de acest gen.
• Starea de suparare si tristete – imediat ce afla ca va trebui sa ramana cu unul dintre parinti, acestia fiind hotarati sa divorteze, copilul se va retrage in propria lui „carapace”. De cele mai multe ori starea de tristete se manifesta prin plans, stare de apatie, absenteism scolar, imbolnaviri frecvente, iritabilitate, imposibilitatea de a se concentra.

Asa ca, mai inainte de a lua o astfel de decizie este indicat sa luati in calcul o parte din starile prin care trece copilul in pragul unui divort…