Acasă Blog Pagina 41

Cele mai bune sfaturi de viață de la mama

Redactia Bebelu
-
0
Cele mai bune sfaturi de viață de la mama

Cele mai bune sfaturi de viață de la mama reprezintă o colecție de mesaje și de citate celebre menite să ne aducă zămbetul pe buze.

Pentru că mamele sunt o inspirație și sunt cei mai mari fani ai copiilor lor.

De obicei, până ajungem la vârsta adultă și trecem prin unele dintre provocările vieții, sfaturile bune ale mamei încep să prindă contur.

Iubire necondiționată și înțelepciunea unei mame, punct și de la capăt.

Deși cunoaștem cu toții și acele situații de viață în care mama nu este cel mai bun mentor, acum facem referire într-un mod ideal, inspirațional și ușor plastic, la acele situații idilice, neveridice a ciocnirilor dramatice din realitate.

Aceste cuvinte înglobează mamele din întreaga lume. Unii copii pot spun că mamele au un „al șaselea simț” atunci când vine vorba de copiii lor, deoarece sunt atât de în ton cu nevoile lor.

Sfaturile lor de viață rezonează în mintea copiilor lor și sunt adesea transmise de-a lungul generațiilor. Tocmai de aceea sfaturile lor nu trebuie ignorate.

Cele mai bune sfaturi de viață de la mama:

Nu există nicio îndoială că viața este grea. Din fericire, mămicile își ghidează și își protejează copiii, înarmându-i cu o înțelepciune profundă și testată în timp.

Citește (și zâmbește) o compilație de sfaturi de viață:

1. Râsul este cu adevărat cel mai bun medicament.
2. Orice ai face, fă-o bine și încearcă din răsputeri.
3. Acceptă-ți limitele.
4. Fii recunoscător pentru ceea ce ai.
5. Nu cheltui mai mult decât câștigi.
6. Exersează zilnic.
7. Recunoaște frumusețea în lucrurile mici.
8. Tratează-i pe ceilalți așa cum vrei să fii tratat.
9. Trăiește viața din plin, chiar și în vremuri grele.
10. Iartă și uită. Viața este prea scurtă pentru a ține ranchiună.

PS: Ai grijă de dinți.
PPS: Indiferent cine intră în viața ta, nu pierde niciodată din vedere cine ești.

Cum să protejezi pielea bebelușului în timpul iernii

Redactia Bebelu
-
0
Cum să protejezi pielea bebelușului în timpul iernii

Vremea rece poate fi dură cu pielea sensibilă a bebelușilor. În următorul articol regăsiți o serie de recomandări despre cum să aveți grijă de afecțiunile obișnuite ale pielii bebelușilor în timpul iernii, cum ar fi degerături, buze crăpate, eczeme, obraji roșii și multe altele.

Ce probleme pot apărea la nivelul pielii bebelușului în timpul iernii și cum le poți trata sau evita:

Forma ușoară de degerături

Face pielea roșie și foarte sensibilă. Pielea, degetele de la mâini și picioare expuse în frig sunt deosebit de sensibile. Când bebelușul tău se răcește, este o reacție naturală pentru corpul său să trimită mai puțin sânge la extremități pentru a-și menține organele vitale calde.

Soluția ne stă la îndemână tuturor nu uitați să acoperiți extremitățile cu mânuși, căciuliță/glugă. În cazul în care pielea va rămâne mult timp roșie încercați și o baie călduță. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă culoarea pielii nu revine la normal în câteva ore.

Buze crăpate

Buzele bebelușilor sunt întotdeauna umede, iar acest lucru poate descompune stratul protector superior al pielii. Acest lucru lasă urmele vulnerabile, iar la impactul cu aerul rece sau cu vântul.

Pentru a le proteja buzele, aplicați un strat subțire de vaselină sau balsam de buze pentru a crea o barieră pentru a preveni crăparea ori pentru a hidrata buzele deja crăpate.

Erupții cutanate

Erupția cutanată cauzată de căldură nu apare doar vara. Dacă bebelușul tău îmbrăcat prea mult, el se poate supraîncălzi și în timpul iernii. Umflături roșii și senzații de mâncărime apar atunci când glandele sudoripare mici se înfundă.

Pentru a evita apariția acestora îmbracă-ți bebelușul cu hainuțe din bumbac suprapuse în straturi respirabile și îndepărtează unul dacă micuțul începe să transpire.

Obraji roșii aspri

Pielea crăpată – care devine roșiatică și chiar crăpată apare de obicei pe față sau în care pielea se freacă, precum pliurile de la încheieturi. Pielea crăpată este practic o piele uscată care s-a inflamat. Cauzele iritației pot fi multiple precum: vânt, frecare hainuțelor pe piele, salivare pe bărbie sau scutec umed.

Încercați să evitați pe cât posibil expunerea pielii bebelușului în aceste medii. Totodată este recomandată aplicarea unei creme hidratante cu textură grasă special create pentru micuți precum Aquaphor sau Eucerin . Utilizarea acesteia va contribui la protejarea barierei naturale a epidermei, cât și la tratarea pielii deja afectate.

Pielea uscată

Pielea roșie, care are ușoare descuamări, poate apărea oriunde pe corpul bebelușului, mai ales pe fața acestuia.

Pielea uscată este deseori întâlnită pe timpul iernii, deoarece aerul rece nu transportă la fel de multă umiditate ca aerul cald.

În ciuda pielii uscate a bebelușului, este în regulă să îi faceți băiță zilnic, însă este recomandat să nu folosiți apă fierbinte. De asemenea, evitați săpunul sau șamponul care conțin parfum sau alcool.  Imediat după băiță aplicați pe pielea bebelușului o cremă hidratantă neparfumată.

Eczemele

Bebelușii cu eczeme au o barieră insuficientă pe piele pentru a menține umezeala. La fel ca pielea uscată, eczema tinde să se declanșeze în timpul iernii.

Expunerea pielii bebelușului la apă de două ori pe zi va ajuta la menținerea acesteia hidratată. Când îi faceți baie, foloseșiți un produs de curățare fără săpun numai pe axile, partea din spate, inghinală și picioare și folosește apă pentru a-i spăla restul corpului.

Din nou este recomandat să  evitați produsele care au culoare sau parfum. În termen de două minute de la scoaterea din cadă, aplicați pe tot corpul cremă hidratantă sau unguent.

Arsuri solare

Pot apărea chiar și în timpul iernii. Radiațiile UV ne afectează pielea atât nouă, cât și pe cea a bebelușilor, indiferent de anotimp. Astfel este extrem de important să nu uitați aplicarea unei creme cu protecție solară pe întreg parcursul anului, iar iarna în special pe față, fiind cea mai expusă parte a corpului.

Alegeți o protecție solară cu spectru larg cu SPF 30 sau mai mare. În primele șase luni de viață a copilului, utilizați unul care conține oxidul de zinc și dioxidul de titan.

Plânsul și colicii: Ce trebuie să știi

Redactia Bebelu
-
0
Plânsul și colicii: Ce trebuie să știi

Majoritatea nou-născuților se agită și plâng aproximativ o oră și jumătate în fiecare zi – de obicei pentru că sunt obosiți sau flămânzi.

Cu toate acestea, unii sugari plâng mai mult de trei ore pe zi și sunt mult mai greu de calmat. Plânsul persistent a fost adesea numit colica, deși medicii s-au îndepărtat de utilizarea acestui termen.

Colica pentru sugari nu este o condiție specifică. Aceasta se descrie ca fiind „perioade excesiv de lungi de plâns inconsolabil la un copil sănătos”. Cu alte cuvinte, “colica infantilă” descrie modul în care mai degrabă se comportă un copil.

Perioade lungi de plâns inconsolabile apar în mod obișnuit la micuți cu vârste cuprinse între 2 și 16 săptămâni. Perioada de vârf a iritabilității fiind în jur de 6 până la 8 săptămâni.

 

Trecerea prin perioada intermediară necesită o schimbare

 

– Ceaiul din plante: Există unele dovezi că în special ceaiul de fenicul poate ajuta. Așadar oferiții micuțului câteva porții de ceai pe zi.

– Sunetul: Sunetele de fond ale uterului pot fi simulate folosind un zgomot alb de la un uscător de păr, un aspirator, un uscător de rufe, un aparat radio sau o vibrație.

– Muzică: Cântecele înregistrate sau doar cântând copilului dvs. pot funcționa cel puțin prin distragerea atenției copilului de la disconfort.

– Plimbarea: O mișcare blândă, sau un dans lent poate calma un copil supărat.

– Probioticele: Un tip special de probiotic oral disponibil pentru sugari poate fi o altă soluție potrivită.

– Masajul: Un masaj blând pe stomac a fost de ajutor pentru unii copii, ușurându-le disconfortul digestiv asociat cu colicile și pentru a îmbunătăți mobilitatea gazului prins.

– Ţinutul în brațe şi îmbrățișările: Îngrijirea copilului în brațe, înfășurat într-o pătură sau marsupiu poate ajuta la calmarea copilului agitat. Acest lucru creează un mediu cald și confortabil asemănător uterului.

– O baie caldă: Ppoate relaxa bebelușul mai ales dacă este combinată cu aromoterapia (cum ar fi cu săpun parfumat sau ulei de baie).

– Suzetele: Pot ajuta copilul sa se calmeze prin declanșarea reflexului de supt.

– Creșterea frecvenței alimentării: O hrană mai scurtă și mai frecventă poate ajuta la alinarea copilului dacă foamea este un factor problematic. Dacă alăptați, goliți complet un sân înaintea schimbării cu celălalt sân, deoarece laptele matern are o cantitate mai mică de lactoză, ceea ce ar putea declanșa o senzație de înnec.

5 cauze frecvente ale scaunului sângeros la bebeluși. Ce trebuie să faci

Redactia Bebelu
-
0
5 cauze frecvente ale scaunului sângeros la bebeluși. Ce trebuie să faci

Scaunul sângeros la bebeluși poate indica o problemă medicală care necesită tratament.

Puteți afla multe despre dezvoltarea micuțului uitându-vă în scutecul lor. În primele luni de viață veți observa că scaunul va avea o culoare diferită. Acest lucru este influențat de consistența sau felul lapteul administrat.

Apariția sângelui nu este însă un lucru bun. Trebuie totuși să aveți în vedere că dacă ați ajuns la etapa de diversificare a alimentației culoarea roșie nu va fi întotdeauna sânge. Aceasta poate fi influențată de alimente precum roșiile, sfecla sau anumite fructe.

Acestea fiind spuse, dacă scaunul micuțului pare sângeros sau dacă devine în mod constant roșu, este important să determinați cauza și să solicitați îngrijirea adecvată.

 

Iată cum să determinați cauza și să găsiți îngrijirea adecvată.

Constipația. Deși este rară la bebeluși, uneori se întâmplă – de obicei din cauza unei alergii la proteinele ​​din lapte sau de la mesele diversificate.

Simptomele  includ o absență prelungită a scaunului, disconfort și o burtică fermă. Constipația poate provoca, de asemenea, mici fisuri anale, care provoacă dungi sângeroase pe suprafața scaunului. Majoritatea fisurilor anale se vindecă singure, dar dacă suspectați constipația, încercați să schimbați dieta bebelușului.

De exemplu, puteți elimina produsele lactate, puteți adăuga mai multe fibre sau vă puteți asigura că primesc suficiente lichide. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru mai multe informații despre combaterea constipației.

Infecțiile. Prezența scaunului sângeros la bebeluși poate semnala anumite infecții bacteriene și parazitare, cum ar fi gastroenterită, salmonella, shigella, stafilococ, C. Difficil sau campylobacter.

Acest lucru se datorează faptului că infecțiile cauzează adesea inflamații intestinale și rupturi minuscule care lasă scurgerea sângelui.

Alergiile alimentare. Observați scaun sângeros după ce ați schimbat dieta bebelușului?

Un alt motiv ar putea fi alergiile alimentare care inflamează colonul, permițând sângelui să se scurgă în scaun. Cele mai frecvente sensibilități alimentare sunt la lapte și soia, dar bebelușul ar putea fi, de asemenea, alergic la grâu, ovăz, secară sau altceva.

Alergiile alimentare prezintă de obicei și alte simptome, inclusiv erupții cutanate, vărsături și diaree. Medicul dumneavoastră vă poate ajuta să diagnosticați alergiile și să ofere un tratament.

 

Leziuni ale mamelonului. Dacă o mamă care alăptează are sfarcurile crăpate, bebelușul ar putea înghiți o parte din sânge, ducând la pete roșii închise sau negre în scaun. De obicei, acest lucru nu este îngrijorător.

 

Când trebuie să sunați doctorul

Medicul pediatru trebuie întotdeauna informat de probelemele bebelușului. Acesta trebuie sunat imediat dacă bebelușul are mai puțin de 12 săptămâni sau în următoarele situații:

O cantitate excesivă de sânge în scaunPlâns inconsolabilScaun negruObosealăDureri de stomacTraumatism analRefuzul de a mânca sau de a beaScaun sângeros cu diareeScaun sângeros cu febră

 

Asigurați-vă că oferiți medicului  o prezentare detaliată a simptomelor copilului. Păstrarea unui jurnal detaliat vă va ajuta medicul să ajungă la un diagnostic.

Învățarea formală, non-formală și informală (Tipuri de educație)

Redactia Bebelu
-
0
Învățarea formală, non-formală și informală (Tipuri de educație)

Este necesar să facem o diferențiere între diferite forme și tipuri ale educaţiei, respectiv învățarea formală, non-formală și informală. Pentru că educația reprezintă o parte holistică și semnificativă a vieții oricărui individ.

Educația nu are limite atribuite. Prin urmare, acesta poate fi clasificat în general în trei categorii:

  • Educație formală,
  • Educație informală,
  • Educatie non-formală.

În literatura de specialitate, se consemnează două accepțiuni pentu noțiunea de învatare. Una extinsă prin care se încearcă să se cuprindă toate formele și modurile de învățare și o alta, mai restrânsă, care se refera numai la învățarea școlară.

În același timp, învățarea informală, cu accentul său practic, legătura cu lumea reală și atractivitatea acesteia pentru copii este încă subestimată ca instrument de abordare al activităţilor instructiv-educative.

Învățarea formală

Este învățarea oferită în mod obișnuit de către o instituție de învățământ sau de formare, structurată (în ceea ce privește obiectivele de învățare, timpul de învățare sau sprijinul pentru învățare) și conduce la certificare. Învățarea formală este intenționată din perspectiva elevului.

Învățarea non-formală

Este aceea care nu este furnizată de o instituție de învățământ sau de formare și de obicei nu duce la certificare. Este totuși structurată în ceea ce privește obiectivele de învățare, timpul de învățare sau suportul pentru învățare. Învățarea non-formală este intenționată din perspectiva elevului.

Învățarea informală

Reprezintă învățarea care rezultă din activități cotidiene legate de familie sau de timpul liber. Nu este structurată în ceea ce privește obiectivele de învățare, timpul de învățare sau suportul pentru învățare. De obicei nu conduce la certificare. Învățarea informală poate fi intenționată, dar în cele mai multe cazuri este involuntară sau întâmplătoare.

Totodată, majoritatea măsurilor educaţionale existente, ca parte integrantă, sunt implementate în cadrul sistemului educaţional. Orice fel de măsuri non-formale existente sunt introduse alături de cele formale.

Aproape toate ţările Uniunii Europene oferă atât măsuri educaţionale formale, cât şi non-formale. Un tip de foarte des de măsură întâlnit este cel al predării diferenţiate, practicate ori în cadrul clasei normale în grupurile de copii cu aptitudini mixte, ori în grupuri separate.  O astfel de abordare este în general susţinută şi de cadrul legal. Trebuie menţionat că, în învăţământul primar, diferitele măsuri includ în general repartizarea elevilor pe grupuri în funcţie de aptitudinile lor.

Activităţile non-formale sunt la fel de des întâlnite ca şi predarea diferenţiată. De asemenea, acestea fac mult mai rar obiectul unor prevederi legale, din moment ce sunt dirijate de un organism neguvernamental.

Educația nu înseamnă doar cunoștințele conținute în cărți, ci este un concept mult mai larg care ajută la îmbunătățirea abilităților mentale ale copiilor, școlarilor.

Educația poate fi dobândită în mai multe forme prin școli, experiențe de viață și activități extracurriculare. Procesul de dobândire sau transmitere a cunoștințelor este cel care ajută la construirea unei personalități competente, îmbunătățind în cele din urmă calitatea vieții.

Educația se concentrează pe dezvoltarea capacităților academice, psihologice, spirituale și fizice ale unei persoane.

Educația merge dincolo de săli de clasă, școli și colegii.

Sarcina geriatrica (dupa 35 de ani) – ce riscuri presupune

Redactia Bebelu
-
0
Sarcina geriatrica (dupa 35 de ani) – ce riscuri presupune

A ramane insarcinata dupa varsta de 35 de ani nu este de multe ori la fel de usor ca la 25 de ani. Cel mai important lucru de retinut este ca e posibil ca majoritatea femeilor sa aiba copii si mai tarziu.

E important sa ai un stil de viata sanatos si sa mergi la controale medicale.

La varsta de 35 de ani si peste, o femeie este considerata din punct de vedere medical de varsta materna avansata. Asta NU inseamna in niciun caz ca o femeie de 35 de ani sau trecută de această vârstă nu mai poate avea copii sau nu poate duce o sarcină sănătoasă.

Deși fizic ne simțim bine, organele noastre îmbătrânesc, iar factorii de risc sunt crescuți.

În medicină, o sarcina geriatrica este cea care apare la o femeie cu varsta peste 35 de ani. Desi in trecut medicii foloseau notiunea de„sarcina geriatrica”, astazi se foloseste mai mult termenul de „varsta materna avansata”.

Care sunt riscurile unei sarcini geriatrice?

Naşterea prematură

Riscul de naștere prematură crește odată ce ne apropiem de vârsta de 40 de ani și peste.

Acest risc este cauzat de o serie de factori precum

  • placenta praevia (inserţia anormală a placentei, plasată prea jos în uter);
  • diabetul gestaţional;
  • anumite tehnici de asistare reproductivă şi chiar utilizarea unor tratamente puternice sau a unor proceduri invazive pot avea ca efect creşterea riscului de naştere prematură.

Comparativ cu mamele de 30- 34 de ani, femeile în jurul vărstei de 40 de ani au un risc cu 14% mai mare de a avea o naştere înainte de termen.

Defecte cromozomiale la copil

Pe masura inaintarii in varsta, ovulele care sunt prezente inca de la nastere imbatranesc. De asemenea si au o probabilitate mai mare de a dezvolta anomalii cromozomiale.

Anomaliile cromozomiale apar la copii  indiferent de varsta mamei. Totusi, frecventa trisomiilor creste cu varsta, marindu-se exponential dupa 35 de ani.

Cel mai des întâlnit defect cromozomial corelat cu vârsta mamei este, fără doar şi poate, trisomia 21 (apariţia unui cromozom în plus în perechea 21 de cromozomi), cunoscută sub denumirea de sindromul Down.

Pe lăngă această maladie, pot să apară şi alte anomalii cromozomiale, caracteristice unor boli precum

  • sindromul Edwards, o condiţie ameninţătoare de viaţă chiar înainte de naştere;
  • sindromul Patau, care provoacă anomalii cardiace, ale creierului şi ale coloanei vertebrale;
  • sindromul Klinefelter, care afectează copiii de sex masculin, provocănd o serie de tulburări la pubertate, din cauza existenţei unui cromozom X în plus, etc.

Pentru a preveni acestea este necesar să vă faceți toate analizele înainte de a decide să rămâneți însărcinată și să țineți sarcina sub control pe parcursul celor 9 luni.

Probabilitate crescută a naşterii prin cezariană

Problemele de travaliu sunt mai frecvente la femeia peste 35 ani, in special daca este pentru prima oara gravida; de asemenea, creste riscul de placenta praevia (conditie in care placenta acopera colul uterin).

Decizia de a naşte prin cezariană este accentuată de o serie de factori: naştere anterioară tot prin cezariană, primiparitate, concepţie dificilă, presupunând asistare reproductivă, hipertensiune cronică, diabet gestţional, preeclampsie, placenta previa, etc.

Apelul „Profesionalizarea carierei didactice”

Redactia Bebelu
-
0
Apelul „Profesionalizarea carierei didactice”

Ministerul Fondurilor Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, a lansat apelul non-competitiv „Profesionalizarea carierei didactice”, AP 6/ PI 10.i/ OS 6.5 și 6.6, aferent Programului Operațional Capital Uman 2014-2020.

Vorbim despre Axa prioritară nr. 6 – Educație și competențe: Prioritatea de investiții – 10.i. Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, nonformale și informale pentru reintegrarea în educație și formare.

Obiective Specifice ale Apelului „Profesionalizarea carierei didactice” sunt următoarele:

O.S.6.5. – Creșterea numărului de oferte educaționale orientate pe formarea de competențe și pe utilizarea de soluții digitale/de tip TIC în procesul de predare;

O.S.6.6. – Îmbunătățirea competențelor personalului didactic din învățământul preuniversitar în vederea promovării unor servicii educaționale de calitate orientate pe nevoile elevilor și a unei școli incluzive.

Scopul principal al apelului constă în acordarea unei finanțări nerambursabile, dedicată exclusiv implementării la nivel național a măsurilor destinate realizării unui cadru normativ coerent și a unui cadru instituțional fiabil de profesionalizare a carierei didactice, care să reglementeze, deopotrivă, debutul și evoluția în cariera didactică în sistemul educațional preuniversitar și prin înființarea sau restructurarea unor organisme sau instituții capabile să autoreglementeze, evalueze și certifice în domeniul carierei didactice.

CONTEXT
În România, formarea inițială a cadrelor didactice include și experiența practică de predare (practica pedagogică), dar aceasta cuprinde un număr relativ mic de ore.

În conformitate cu Legea educației naționale nr. 1 din 2011, cadrele didactice debutante trebuie să efectueze un stagiu de practică de predare de un an, înainte de a se putea înscrie la examenul de definitivat, pentru a deveni cadre didactice cu drept de practică. Mai multe detalii aici: https://mfe.gov.ro/pocu-lanseaza-ghidul-profesionalizarea-carierei-didactice/

Grupul țintă eligibil este format din următoarele categorii:

  • Personal didactic din învățământul preuniversitar;
  • Experți în dezvoltarea curriculară, autori de manuale școlare sau alte materiale didactice (inclusiv în format digital) relevante pentru implementarea curriculumului revizuit;
  • Personal de sprijin și auxiliar din școli;
  • Echipa managerială la nivelul școlii;
  • Manager școlar.

Ghidul solicitantului poate fi accesat aici:

Învățărea virtuală sau la domiciliu

Redactia Bebelu
-
0
Învățărea virtuală sau la domiciliu

Învățarea virtuală sau la domiciliu (virtual learning / at-home learning) poate fi o alegere sau, în această perioadă, este parte din programul de educație.

Am notat expresia și în engleză pentru că este deja un termen de sine stătător și pentru că ne poate ajuta să căutăm mai ușor informații din întreaga lume. Totodată, pentru a nu se confunda cu “homeschooling” care însemnă cu totul altceva.


Momentan, trăm într-un model hibrid iar procesul de învățare are loc sub forma de învățare virtuală sau, altfel spus, de la domiciliu.

Pentru cei mici, suportul părinților în utilizarea calculatorului sau a tabletei este necesar. Pentru copiii care stiu deja să scrie și să citească, rolul parintelui este în mod clar diminuat.

Însă, întoarcerea la școală poate reprezenta provocări suplimentare dacă doriți ca copilul dvs. să rămână conectat la colegi.

Nevoia socială, de apartenență

Preșcolarii și elevii pot avea interacțiuni mai puțin frecvente sau, acum, trăiesc chiar fără interacțiuni între ei.

Doamna educatoare nu poate sau nu are timp să organizeze întâlniri ONLINE cu scopul de a socializa.

În acest sens, puteți să discutați cu personalul școlii pentru a afla mai multe despre ceea ce fac pentru a sprijini conexiunea dintre elevi, pentru a susține învățarea interactivă cu feedback, consolidarea rezistenței și bunăstarea social-emoțională pentru copiii care acum sunt în proces de învățărea virtuală sau la domiciliu.

Cu toții simțim nevoia socială, de apartenență, ceea ce Abraham Maslow numește ierarhia nevoilor sau, așa cum este ea cunoscută, respectiv piramida lui Maslow.

Vorbim concret de al treilea nivel al piramidei care este dedicat nevoilor sociale. Acest nivel, include nevoia de familie, apartenență la un grup, de implicare într-o relație intimă non-sexuală, de prietenie.

Indiferent de vârstă, toată lumea simte acest imbold de a intra în relații cu ceilalți, de a se încadra în grupuri sociale extinse, iar copiii chiar resimt mult mai accentuat în această perioadă.

Învățărea virtuală sau la domiciliu, haos sau rutină

Practic suntem cu toții într-un proces continuu de adaptare, însă pentru unii dintre noi schimbările din această perioadă sunt un pic haotice.

Multi dintre noi lucrăm de acasă iar copiii nostri sunt alături de noi într-un proces de învățărea virtuală. Nu intrăm acum în probleme legate de accesul la educaţie al copiilor provenind din medii socioeconomice defavorizate şi reducerea inegalităţilor de şanse în educaţie pentru că este subiectul unei dezbateri mult mai ample.

bebelus la calculator (www.creativebeginnings.org)

Avem cu toții un lifestyle diferit care implică zilnic componente virtuale de muncă, de învățare și de socializare

Atât adulții precum și copiii au nevoie de rutină pentru a face față acestei perioade în care aproape stăm în casă toată ziua.

De aceea, chiar dacă nu plecăm din casă, trebuie să realizăm un program de trezire, de mese, de joacă și activitate fizică, etc.

Indiferent de situație, acest program sau anumite liste de verificare sunt destinate să ajute părinții, tutorii și îngrijitorii, să planifice și să se pregătească pentru anul școlar viitor și, în general, pentru viață.

Înghețarea ovulelor: 3 lucruri esențiale pe care trebuie să le știți

Redactia Bebelu
-
0
Înghețarea ovulelor: 3 lucruri esențiale pe care trebuie să le știți

Fertilitatea sporită a unei femei scade odată cu vârsta și, există situații în care femei ajunse la vârsta de 40 de ani nu mai pot concepe copii.

Înghețarea ovulelor (ovicitelor) sau crioconservarea este modalitatea prin care putem opri timpul în loc și folosită pentru a menține șansele de a rămâne însărcinate în viitor.

Crioconservarea ovocitelor, este un tratament de fertilitate în care ouăle mature ale unei femei sunt recoltate din ovarele sale, congelate nefertilizate și ulterior păstrate pentru utilizare ulterioară atunci când femeia este gata să rămână gravidă.

Începutul procesului este similar cu fertilizarea in vitro (FIV) prin faptul că pacientul va face patru până la șase săptămâni de injecții hormonale înainte de recoltarea ouălor.

În general, aceasta implică două până la patru săptămâni de injecții hormonale autoadministrate și pilule contraceptive pentru „opirea” temporară a hormonilor naturali care produc un ou în timpul ciclului menstrual, urmat de 10 până la 14 zile de injecții hormonale pentru a stimula ovarele și a produce mai multe ouă.

Odată ce ouăle s-au maturizat, acestea sunt îndepărtate. Medicul introduce un ac subțire ghidat cu ultrasunete prin deschiderea vaginală și până la ovare. Procedura se face sub sedare intravenoasă moderată și nu este dureroasă.

Dacă luați în considerare crioconservarea ovocitelor, ar trebui să aveți în vedere următoarele:

 

Ai nevoie să faci mult research.

Deoarece performanțele clinicilor variază considerabil, femeile trebuie să fie educate cu privire la modul de a pune întrebările corecte.

Nu este vorba doar de găsirea unei clinici specializate în acest domeniu. Ci și despre găsirea unui centru care să înghețe ouă și ulterior să le și dezghețe și mai ales să aibă date despre ratele sale de succes. Din punct de vedere tehnic, oricine poate spune că poate îngheța ouăle, dar întrebarea este: sunt acestea  crioconservate corect?

Deoarece ouăle sunt fragile și sensibile la procesul de îngheț puneți întrebări specifice despre dezghețarea ouălor și ratele de succes. De exemplu, câte proceduri au fost realizate? Care au fost ratele de succes cu acele ouă decongelate? Câte ouă decongelate au supraviețuit? Care este rata de fertilizare a acelor ouă decongelate? Care sunt ratele de sarcină pe dezgheț de ou?

 

Aceste întrebări sunt vitale pentru că cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla  este ca o femeie să trăiască cu acea liniște sufletească [că ouăle ei sunt sigure], dar între timp s-ar putea să nu fie înghețate bine și, ca urmare, s-ar putea să nu supraviețuiască dezghețului.

 

O sarcină reușită nu este garantată

Una dintre părțile devastatoare ale acestui fapt este că această procedură nu garantează sarcina. Rata sarcinii pentru înghețarea ovocitelor la 30 de ani este de 30%, în timp ce ratele pentru 20 de ani sunt de 40%. În consecință, femeile care apelează la crioconservare trebuie să-și ajusteze așteptările, indiferent cât de greu ar fi acestea. Este cu siguranță o investiție într-un viitor incert, dar mulți consideră că merită.

E recomandat să te gândești la înghețarea ouălor înainte de vârsta de 35 de ani.

Specialiștii în domeniu recomandă ca această procedură să fie efectuată între sfârșitul vârstei 20 și începutul anilor 30.  Rata de succes este mai mare cu cât sunteți mai tânăr, dar vă sugerăm să nu vă supuneți la acest lucru în primii ani ai vârstei de 20

Școala părinților sau meseria de părinte

Redactia Bebelu
-
0
Școala părinților sau meseria de părinte

De câțiva ani, aud constant expresia “Școala părinților”. Fie că vorbim despre cărți care te ghidează în „meseria de părinte” sau efectiv de o școala a părinților care să ofere suport relaţiei părinte – copil, acest tip de educație nu vizează a fi un părinte perfect, ci vizează realitatea de a clădi relații pozitive.

Îmi aduc aminte și am și intrebat-o recent pe mama: ce anume ai citit? Râspunsul a fost unul general pentru că atunci nu aveam internet iar ideea unui computer personal era revoluționară (anii ‘90).

Subiectele vizează în mod clar alăptarea, dezvoltarea bebelușului, diversificarea alimentației la bebeluși și rețete bebeluși, grafice de creștere, psihologia copilului (J. Piaget) sau problemele de somn.

Însă există, atât în mod gratuit prin Direcţia generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sau a școlilor, precum și contra cost, întâlniri destinate părinţilor şi ateliere de lucru.

Școala părinților, activități destinate cuplului părinte – copil

Vorbim concret despre relația părinte – copil și nu despre relația părinte – părinte pentru că “meseria de părinte” nu reprezintă o relație unidirecțională.

Spre exemplu, susținerea unor workshopuri sau seminaii pe grupe mici, poate funcționa ca și un ghid de sine stătător pentru părinți.

Întâlniri pot să vizeze obiective diferite precum:

  • explorarea relaţiei părinte copil,
  • dezvoltare abilităţilor de comunicare,
  • competenţe de ascultare activă,
  • stimularea capacităţii de a fi un ”bun” părinte,
  • motivația intrinsecă (directă),
  • roluri și responsabilități în familie, etc.

Creșterea implicării părinților în activitățile școlii, parte a sistemului şcoală – familie – comunitate

Implicarea părinților în activități educaționale nu vizează doar sponsorizarea școlii. Există exemple de bune practici în școlile din România prin care se realizează implicărea părinților în activitățile școlii.

Acest tip de “Școala părinților” va arăta diferit în acest an decât în anii precedenți. Însă, indiferent de situație, un părinte își poate dona din timpul său pentru a organiza și/ sau a coorganiza:

  • activități extracurriculare și extrașcolare precum activităţi de educaţie intelectuală, activităţi culturale, activităţi sportive, activități artistice, activități de educație morală, desfășurate în afara instituţiilor de învăţământ,
  • activităţi academice, sportive şi artistice care se organizează la nivelul unităţii de învăţământ, dar în afara clasei şi a lecţiei,
  • activităţi extracurriculare desfăşurate în afara instituţiilor de învăţământ, dar sub incidenţa școlilor;
  • activităţi extracurriculare desfăşurate în instituţiile de învăţământ, de alte instituţii cu funcţii educative.

Activităţile de tip “Școala părinților” oferă oportunităţi pentru dezvoltarea unor competenţe, în raport cu anumite obiective ce inspiră şi provoacă copilul, atât pentru „succesul educaţional„, precum şi pentru cel din viaţa de zi cu zi.

Educaţia extracurrriculară joacă un rol bine stabilit în formarea personalităţii copiilor pentru că a te juca, a învăța într-un mod practic (Learning by Doing) și a fi mereu în mişcare reprezintă activităţi pe care le întreprindem pe tot parcursul vieții.

1...404142...898Pagina 41 din 898

Bebelu.ro s-a născut din plăcerea autorilor ei de a realiza cel mai complex proiect în segmentul de creştere şi îngrijire a copilulului. Fie că sunteţi animaţi de dorinţa de a avea un copil, fie deja aţi împărtăşit bucuria aceasta, veți găsi aici interviuri, articole şi recomandări avizate.

Articole Populare

Categorii Populare

Newsletter

Copyright © 2023 Bebelu.ro | Toate drepturile rezervate.