Acasă Blog Pagina 41

5 cauze frecvente ale scaunului sângeros la bebeluși. Ce trebuie să faci

Scaunul sângeros la bebeluși poate indica o problemă medicală care necesită tratament.

Puteți afla multe despre dezvoltarea micuțului uitându-vă în scutecul lor. În primele luni de viață veți observa că scaunul va avea o culoare diferită. Acest lucru este influențat de consistența sau felul lapteul administrat.

Apariția sângelui nu este însă un lucru bun. Trebuie totuși să aveți în vedere că dacă ați ajuns la etapa de diversificare a alimentației culoarea roșie nu va fi întotdeauna sânge. Aceasta poate fi influențată de alimente precum roșiile, sfecla sau anumite fructe.

Acestea fiind spuse, dacă scaunul micuțului pare sângeros sau dacă devine în mod constant roșu, este important să determinați cauza și să solicitați îngrijirea adecvată.

 

Iată cum să determinați cauza și să găsiți îngrijirea adecvată.

Constipația. Deși este rară la bebeluși, uneori se întâmplă – de obicei din cauza unei alergii la proteinele ​​din lapte sau de la mesele diversificate.

Simptomele  includ o absență prelungită a scaunului, disconfort și o burtică fermă. Constipația poate provoca, de asemenea, mici fisuri anale, care provoacă dungi sângeroase pe suprafața scaunului. Majoritatea fisurilor anale se vindecă singure, dar dacă suspectați constipația, încercați să schimbați dieta bebelușului.

De exemplu, puteți elimina produsele lactate, puteți adăuga mai multe fibre sau vă puteți asigura că primesc suficiente lichide. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru mai multe informații despre combaterea constipației.

Infecțiile. Prezența scaunului sângeros la bebeluși poate semnala anumite infecții bacteriene și parazitare, cum ar fi gastroenterită, salmonella, shigella, stafilococ, C. Difficil sau campylobacter.

Acest lucru se datorează faptului că infecțiile cauzează adesea inflamații intestinale și rupturi minuscule care lasă scurgerea sângelui.

Alergiile alimentare. Observați scaun sângeros după ce ați schimbat dieta bebelușului?

Un alt motiv ar putea fi alergiile alimentare care inflamează colonul, permițând sângelui să se scurgă în scaun. Cele mai frecvente sensibilități alimentare sunt la lapte și soia, dar bebelușul ar putea fi, de asemenea, alergic la grâu, ovăz, secară sau altceva.

Alergiile alimentare prezintă de obicei și alte simptome, inclusiv erupții cutanate, vărsături și diaree. Medicul dumneavoastră vă poate ajuta să diagnosticați alergiile și să ofere un tratament.

 

Leziuni ale mamelonului. Dacă o mamă care alăptează are sfarcurile crăpate, bebelușul ar putea înghiți o parte din sânge, ducând la pete roșii închise sau negre în scaun. De obicei, acest lucru nu este îngrijorător.

 

Când trebuie să sunați doctorul

Medicul pediatru trebuie întotdeauna informat de probelemele bebelușului. Acesta trebuie sunat imediat dacă bebelușul are mai puțin de 12 săptămâni sau în următoarele situații:

O cantitate excesivă de sânge în scaunPlâns inconsolabilScaun negruObosealăDureri de stomacTraumatism analRefuzul de a mânca sau de a beaScaun sângeros cu diareeScaun sângeros cu febră

 

Asigurați-vă că oferiți medicului  o prezentare detaliată a simptomelor copilului. Păstrarea unui jurnal detaliat vă va ajuta medicul să ajungă la un diagnostic.

Învățarea formală, non-formală și informală (Tipuri de educație)

Este necesar să facem o diferențiere între diferite forme și tipuri ale educaţiei, respectiv învățarea formală, non-formală și informală. Pentru că educația reprezintă o parte holistică și semnificativă a vieții oricărui individ.

Educația nu are limite atribuite. Prin urmare, acesta poate fi clasificat în general în trei categorii:

  • Educație formală,
  • Educație informală,
  • Educatie non-formală.

În literatura de specialitate, se consemnează două accepțiuni pentu noțiunea de învatare. Una extinsă prin care se încearcă să se cuprindă toate formele și modurile de învățare și o alta, mai restrânsă, care se refera numai la învățarea școlară.

În același timp, învățarea informală, cu accentul său practic, legătura cu lumea reală și atractivitatea acesteia pentru copii este încă subestimată ca instrument de abordare al activităţilor instructiv-educative.

Învățarea formală

Este învățarea oferită în mod obișnuit de către o instituție de învățământ sau de formare, structurată (în ceea ce privește obiectivele de învățare, timpul de învățare sau sprijinul pentru învățare) și conduce la certificare. Învățarea formală este intenționată din perspectiva elevului.

Învățarea non-formală

Este aceea care nu este furnizată de o instituție de învățământ sau de formare și de obicei nu duce la certificare. Este totuși structurată în ceea ce privește obiectivele de învățare, timpul de învățare sau suportul pentru învățare. Învățarea non-formală este intenționată din perspectiva elevului.

Învățarea informală

Reprezintă învățarea care rezultă din activități cotidiene legate de familie sau de timpul liber. Nu este structurată în ceea ce privește obiectivele de învățare, timpul de învățare sau suportul pentru învățare. De obicei nu conduce la certificare. Învățarea informală poate fi intenționată, dar în cele mai multe cazuri este involuntară sau întâmplătoare.

Totodată, majoritatea măsurilor educaţionale existente, ca parte integrantă, sunt implementate în cadrul sistemului educaţional. Orice fel de măsuri non-formale existente sunt introduse alături de cele formale.

Aproape toate ţările Uniunii Europene oferă atât măsuri educaţionale formale, cât şi non-formale. Un tip de foarte des de măsură întâlnit este cel al predării diferenţiate, practicate ori în cadrul clasei normale în grupurile de copii cu aptitudini mixte, ori în grupuri separate.  O astfel de abordare este în general susţinută şi de cadrul legal. Trebuie menţionat că, în învăţământul primar, diferitele măsuri includ în general repartizarea elevilor pe grupuri în funcţie de aptitudinile lor.

Activităţile non-formale sunt la fel de des întâlnite ca şi predarea diferenţiată. De asemenea, acestea fac mult mai rar obiectul unor prevederi legale, din moment ce sunt dirijate de un organism neguvernamental.

Educația nu înseamnă doar cunoștințele conținute în cărți, ci este un concept mult mai larg care ajută la îmbunătățirea abilităților mentale ale copiilor, școlarilor.

Educația poate fi dobândită în mai multe forme prin școli, experiențe de viață și activități extracurriculare. Procesul de dobândire sau transmitere a cunoștințelor este cel care ajută la construirea unei personalități competente, îmbunătățind în cele din urmă calitatea vieții.

Educația se concentrează pe dezvoltarea capacităților academice, psihologice, spirituale și fizice ale unei persoane.

Educația merge dincolo de săli de clasă, școli și colegii.

Sarcina geriatrica (dupa 35 de ani) – ce riscuri presupune

A ramane insarcinata dupa varsta de 35 de ani nu este de multe ori la fel de usor ca la 25 de ani. Cel mai important lucru de retinut este ca e posibil ca majoritatea femeilor sa aiba copii si mai tarziu.

E important sa ai un stil de viata sanatos si sa mergi la controale medicale.

La varsta de 35 de ani si peste, o femeie este considerata din punct de vedere medical de varsta materna avansata. Asta NU inseamna in niciun caz ca o femeie de 35 de ani sau trecută de această vârstă nu mai poate avea copii sau nu poate duce o sarcină sănătoasă.

Deși fizic ne simțim bine, organele noastre îmbătrânesc, iar factorii de risc sunt crescuți.

În medicină, o sarcina geriatrica este cea care apare la o femeie cu varsta peste 35 de ani. Desi in trecut medicii foloseau notiunea de„sarcina geriatrica”, astazi se foloseste mai mult termenul de „varsta materna avansata”.

Care sunt riscurile unei sarcini geriatrice?

Naşterea prematură

Riscul de naștere prematură crește odată ce ne apropiem de vârsta de 40 de ani și peste.

Acest risc este cauzat de o serie de factori precum

  • placenta praevia (inserţia anormală a placentei, plasată prea jos în uter);
  • diabetul gestaţional;
  • anumite tehnici de asistare reproductivă şi chiar utilizarea unor tratamente puternice sau a unor proceduri invazive pot avea ca efect creşterea riscului de naştere prematură.

Comparativ cu mamele de 30- 34 de ani, femeile în jurul vărstei de 40 de ani au un risc cu 14% mai mare de a avea o naştere înainte de termen.

Defecte cromozomiale la copil

Pe masura inaintarii in varsta, ovulele care sunt prezente inca de la nastere imbatranesc. De asemenea si au o probabilitate mai mare de a dezvolta anomalii cromozomiale.

Anomaliile cromozomiale apar la copii  indiferent de varsta mamei. Totusi, frecventa trisomiilor creste cu varsta, marindu-se exponential dupa 35 de ani.

Cel mai des întâlnit defect cromozomial corelat cu vârsta mamei este, fără doar şi poate, trisomia 21 (apariţia unui cromozom în plus în perechea 21 de cromozomi), cunoscută sub denumirea de sindromul Down.

Pe lăngă această maladie, pot să apară şi alte anomalii cromozomiale, caracteristice unor boli precum

  • sindromul Edwards, o condiţie ameninţătoare de viaţă chiar înainte de naştere;
  • sindromul Patau, care provoacă anomalii cardiace, ale creierului şi ale coloanei vertebrale;
  • sindromul Klinefelter, care afectează copiii de sex masculin, provocănd o serie de tulburări la pubertate, din cauza existenţei unui cromozom X în plus, etc.

Pentru a preveni acestea este necesar să vă faceți toate analizele înainte de a decide să rămâneți însărcinată și să țineți sarcina sub control pe parcursul celor 9 luni.

Probabilitate crescută a naşterii prin cezariană

Problemele de travaliu sunt mai frecvente la femeia peste 35 ani, in special daca este pentru prima oara gravida; de asemenea, creste riscul de placenta praevia (conditie in care placenta acopera colul uterin).

Decizia de a naşte prin cezariană este accentuată de o serie de factori: naştere anterioară tot prin cezariană, primiparitate, concepţie dificilă, presupunând asistare reproductivă, hipertensiune cronică, diabet gestţional, preeclampsie, placenta previa, etc.

Apelul „Profesionalizarea carierei didactice”

Ministerul Fondurilor Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, a lansat apelul non-competitiv „Profesionalizarea carierei didactice”, AP 6/ PI 10.i/ OS 6.5 și 6.6, aferent Programului Operațional Capital Uman 2014-2020.

Vorbim despre Axa prioritară nr. 6 – Educație și competențe: Prioritatea de investiții – 10.i. Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, nonformale și informale pentru reintegrarea în educație și formare.

Obiective Specifice ale Apelului „Profesionalizarea carierei didactice” sunt următoarele:

O.S.6.5. – Creșterea numărului de oferte educaționale orientate pe formarea de competențe și pe utilizarea de soluții digitale/de tip TIC în procesul de predare;

O.S.6.6. – Îmbunătățirea competențelor personalului didactic din învățământul preuniversitar în vederea promovării unor servicii educaționale de calitate orientate pe nevoile elevilor și a unei școli incluzive.

Scopul principal al apelului constă în acordarea unei finanțări nerambursabile, dedicată exclusiv implementării la nivel național a măsurilor destinate realizării unui cadru normativ coerent și a unui cadru instituțional fiabil de profesionalizare a carierei didactice, care să reglementeze, deopotrivă, debutul și evoluția în cariera didactică în sistemul educațional preuniversitar și prin înființarea sau restructurarea unor organisme sau instituții capabile să autoreglementeze, evalueze și certifice în domeniul carierei didactice.

CONTEXT
În România, formarea inițială a cadrelor didactice include și experiența practică de predare (practica pedagogică), dar aceasta cuprinde un număr relativ mic de ore.

În conformitate cu Legea educației naționale nr. 1 din 2011, cadrele didactice debutante trebuie să efectueze un stagiu de practică de predare de un an, înainte de a se putea înscrie la examenul de definitivat, pentru a deveni cadre didactice cu drept de practică. Mai multe detalii aici: https://mfe.gov.ro/pocu-lanseaza-ghidul-profesionalizarea-carierei-didactice/

Grupul țintă eligibil este format din următoarele categorii:

  • Personal didactic din învățământul preuniversitar;
  • Experți în dezvoltarea curriculară, autori de manuale școlare sau alte materiale didactice (inclusiv în format digital) relevante pentru implementarea curriculumului revizuit;
  • Personal de sprijin și auxiliar din școli;
  • Echipa managerială la nivelul școlii;
  • Manager școlar.

Ghidul solicitantului poate fi accesat aici:

Învățărea virtuală sau la domiciliu

Învățarea virtuală sau la domiciliu (virtual learning / at-home learning) poate fi o alegere sau, în această perioadă, este parte din programul de educație.

Am notat expresia și în engleză pentru că este deja un termen de sine stătător și pentru că ne poate ajuta să căutăm mai ușor informații din întreaga lume. Totodată, pentru a nu se confunda cu “homeschooling” care însemnă cu totul altceva.


Momentan, trăm într-un model hibrid iar procesul de învățare are loc sub forma de învățare virtuală sau, altfel spus, de la domiciliu.

Pentru cei mici, suportul părinților în utilizarea calculatorului sau a tabletei este necesar. Pentru copiii care stiu deja să scrie și să citească, rolul parintelui este în mod clar diminuat.

Însă, întoarcerea la școală poate reprezenta provocări suplimentare dacă doriți ca copilul dvs. să rămână conectat la colegi.

Nevoia socială, de apartenență

Preșcolarii și elevii pot avea interacțiuni mai puțin frecvente sau, acum, trăiesc chiar fără interacțiuni între ei.

Doamna educatoare nu poate sau nu are timp să organizeze întâlniri ONLINE cu scopul de a socializa.

În acest sens, puteți să discutați cu personalul școlii pentru a afla mai multe despre ceea ce fac pentru a sprijini conexiunea dintre elevi, pentru a susține învățarea interactivă cu feedback, consolidarea rezistenței și bunăstarea social-emoțională pentru copiii care acum sunt în proces de învățărea virtuală sau la domiciliu.

Cu toții simțim nevoia socială, de apartenență, ceea ce Abraham Maslow numește ierarhia nevoilor sau, așa cum este ea cunoscută, respectiv piramida lui Maslow.

Vorbim concret de al treilea nivel al piramidei care este dedicat nevoilor sociale. Acest nivel, include nevoia de familie, apartenență la un grup, de implicare într-o relație intimă non-sexuală, de prietenie.

Indiferent de vârstă, toată lumea simte acest imbold de a intra în relații cu ceilalți, de a se încadra în grupuri sociale extinse, iar copiii chiar resimt mult mai accentuat în această perioadă.

Învățărea virtuală sau la domiciliu, haos sau rutină

Practic suntem cu toții într-un proces continuu de adaptare, însă pentru unii dintre noi schimbările din această perioadă sunt un pic haotice.

Multi dintre noi lucrăm de acasă iar copiii nostri sunt alături de noi într-un proces de învățărea virtuală. Nu intrăm acum în probleme legate de accesul la educaţie al copiilor provenind din medii socioeconomice defavorizate şi reducerea inegalităţilor de şanse în educaţie pentru că este subiectul unei dezbateri mult mai ample.

bebelus la calculator (www.creativebeginnings.org)

Avem cu toții un lifestyle diferit care implică zilnic componente virtuale de muncă, de învățare și de socializare

Atât adulții precum și copiii au nevoie de rutină pentru a face față acestei perioade în care aproape stăm în casă toată ziua.

De aceea, chiar dacă nu plecăm din casă, trebuie să realizăm un program de trezire, de mese, de joacă și activitate fizică, etc.

Indiferent de situație, acest program sau anumite liste de verificare sunt destinate să ajute părinții, tutorii și îngrijitorii, să planifice și să se pregătească pentru anul școlar viitor și, în general, pentru viață.

Înghețarea ovulelor: 3 lucruri esențiale pe care trebuie să le știți

Fertilitatea sporită a unei femei scade odată cu vârsta și, există situații în care femei ajunse la vârsta de 40 de ani nu mai pot concepe copii.

Înghețarea ovulelor (ovicitelor) sau crioconservarea este modalitatea prin care putem opri timpul în loc și folosită pentru a menține șansele de a rămâne însărcinate în viitor.

Crioconservarea ovocitelor, este un tratament de fertilitate în care ouăle mature ale unei femei sunt recoltate din ovarele sale, congelate nefertilizate și ulterior păstrate pentru utilizare ulterioară atunci când femeia este gata să rămână gravidă.

Începutul procesului este similar cu fertilizarea in vitro (FIV) prin faptul că pacientul va face patru până la șase săptămâni de injecții hormonale înainte de recoltarea ouălor.

În general, aceasta implică două până la patru săptămâni de injecții hormonale autoadministrate și pilule contraceptive pentru „opirea” temporară a hormonilor naturali care produc un ou în timpul ciclului menstrual, urmat de 10 până la 14 zile de injecții hormonale pentru a stimula ovarele și a produce mai multe ouă.

Odată ce ouăle s-au maturizat, acestea sunt îndepărtate. Medicul introduce un ac subțire ghidat cu ultrasunete prin deschiderea vaginală și până la ovare. Procedura se face sub sedare intravenoasă moderată și nu este dureroasă.

Dacă luați în considerare crioconservarea ovocitelor, ar trebui să aveți în vedere următoarele:

 

Ai nevoie să faci mult research.

Deoarece performanțele clinicilor variază considerabil, femeile trebuie să fie educate cu privire la modul de a pune întrebările corecte.

Nu este vorba doar de găsirea unei clinici specializate în acest domeniu. Ci și despre găsirea unui centru care să înghețe ouă și ulterior să le și dezghețe și mai ales să aibă date despre ratele sale de succes. Din punct de vedere tehnic, oricine poate spune că poate îngheța ouăle, dar întrebarea este: sunt acestea  crioconservate corect?

Deoarece ouăle sunt fragile și sensibile la procesul de îngheț puneți întrebări specifice despre dezghețarea ouălor și ratele de succes. De exemplu, câte proceduri au fost realizate? Care au fost ratele de succes cu acele ouă decongelate? Câte ouă decongelate au supraviețuit? Care este rata de fertilizare a acelor ouă decongelate? Care sunt ratele de sarcină pe dezgheț de ou?

 

Aceste întrebări sunt vitale pentru că cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla  este ca o femeie să trăiască cu acea liniște sufletească [că ouăle ei sunt sigure], dar între timp s-ar putea să nu fie înghețate bine și, ca urmare, s-ar putea să nu supraviețuiască dezghețului.

 

O sarcină reușită nu este garantată

Una dintre părțile devastatoare ale acestui fapt este că această procedură nu garantează sarcina. Rata sarcinii pentru înghețarea ovocitelor la 30 de ani este de 30%, în timp ce ratele pentru 20 de ani sunt de 40%. În consecință, femeile care apelează la crioconservare trebuie să-și ajusteze așteptările, indiferent cât de greu ar fi acestea. Este cu siguranță o investiție într-un viitor incert, dar mulți consideră că merită.

E recomandat să te gândești la înghețarea ouălor înainte de vârsta de 35 de ani.

Specialiștii în domeniu recomandă ca această procedură să fie efectuată între sfârșitul vârstei 20 și începutul anilor 30.  Rata de succes este mai mare cu cât sunteți mai tânăr, dar vă sugerăm să nu vă supuneți la acest lucru în primii ani ai vârstei de 20

Școala părinților sau meseria de părinte

De câțiva ani, aud constant expresia “Școala părinților”. Fie că vorbim despre cărți care te ghidează în „meseria de părinte” sau efectiv de o școala a părinților care să ofere suport relaţiei părinte – copil, acest tip de educație nu vizează a fi un părinte perfect, ci vizează realitatea de a clădi relații pozitive.

Îmi aduc aminte și am și intrebat-o recent pe mama: ce anume ai citit? Râspunsul a fost unul general pentru că atunci nu aveam internet iar ideea unui computer personal era revoluționară (anii ‘90).

Subiectele vizează în mod clar alăptarea, dezvoltarea bebelușului, diversificarea alimentației la bebeluși și rețete bebeluși, grafice de creștere, psihologia copilului (J. Piaget) sau problemele de somn.

Însă există, atât în mod gratuit prin Direcţia generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sau a școlilor, precum și contra cost, întâlniri destinate părinţilor şi ateliere de lucru.

Școala părinților, activități destinate cuplului părinte – copil

Vorbim concret despre relația părinte – copil și nu despre relația părinte – părinte pentru că “meseria de părinte” nu reprezintă o relație unidirecțională.

Spre exemplu, susținerea unor workshopuri sau seminaii pe grupe mici, poate funcționa ca și un ghid de sine stătător pentru părinți.

Întâlniri pot să vizeze obiective diferite precum:

  • explorarea relaţiei părinte copil,
  • dezvoltare abilităţilor de comunicare,
  • competenţe de ascultare activă,
  • stimularea capacităţii de a fi un ”bun” părinte,
  • motivația intrinsecă (directă),
  • roluri și responsabilități în familie, etc.

Creșterea implicării părinților în activitățile școlii, parte a sistemului şcoală – familie – comunitate

Implicarea părinților în activități educaționale nu vizează doar sponsorizarea școlii. Există exemple de bune practici în școlile din România prin care se realizează implicărea părinților în activitățile școlii.

Acest tip de “Școala părinților” va arăta diferit în acest an decât în anii precedenți. Însă, indiferent de situație, un părinte își poate dona din timpul său pentru a organiza și/ sau a coorganiza:

  • activități extracurriculare și extrașcolare precum activităţi de educaţie intelectuală, activităţi culturale, activităţi sportive, activități artistice, activități de educație morală, desfășurate în afara instituţiilor de învăţământ,
  • activităţi academice, sportive şi artistice care se organizează la nivelul unităţii de învăţământ, dar în afara clasei şi a lecţiei,
  • activităţi extracurriculare desfăşurate în afara instituţiilor de învăţământ, dar sub incidenţa școlilor;
  • activităţi extracurriculare desfăşurate în instituţiile de învăţământ, de alte instituţii cu funcţii educative.

Activităţile de tip “Școala părinților” oferă oportunităţi pentru dezvoltarea unor competenţe, în raport cu anumite obiective ce inspiră şi provoacă copilul, atât pentru „succesul educaţional„, precum şi pentru cel din viaţa de zi cu zi.

Educaţia extracurrriculară joacă un rol bine stabilit în formarea personalităţii copiilor pentru că a te juca, a învăța într-un mod practic (Learning by Doing) și a fi mereu în mişcare reprezintă activităţi pe care le întreprindem pe tot parcursul vieții.

Îngrijirea nou născutului în perioada pandemiei

0

Pandemia a creat o nouă realitate cu care trebuie să se confrunte noii părinți. Provocările sunt suplimentare mai ales în ceea ce privește îngrijirea unui nou născut

Rolul de părinte se poate simți la început copleșitor chiar și în cele mai bune momente. Și, având în vedere această perioadă. când încercarea de a-l proteja este și mai mare,  puteți avea chiar și sentimente de descurajare.

Proviziile trebuie făcute din timp, iar deplasarea cu micuțul trebuie evitată pe cât posibil.

Iată cum puteți îngriji un nou născut în perioada pandemiei:

Evitați pe cât posibil vizitele și deplasarea din casă

Chiar dacă este greu pentru familie și apropiați în aceste momente este recomandat ca vizitele să fie evitate pe cât posibil. Adulții sunt foarte expuși, iar sistemul imunitat al copilului încă nu este dezvoltat complet în această etapă. Să ne bucurăm de beneficiile internetului și încercați să îl prezentați pe micuț celor dragi prin intermediul apelurilor video.

La aceeași soluție puteți apela și în ceea ce privește consultațiile pediatrului. Țineți legătura cu el și în funcție de nevoi, un singur video apel vă poate scuti de un drum în care ar exista riscul să fiți expuși.

Gestionați programările pentru vaccinuri

Întârzierea vaccinurilor nu este recomandată deoarece calendarul este esențial pentru a-i proteja împotriva bolilor.

Totuși, având în vedere nivelul actual de risc este posibil ca unele programări să necesite întârziere. Dumneavoastră și medicul pediatru puteți discuta și stabili de comun acord ceea ce este mai bine pentru cel mic.

Protejați-vă mai mult atunci când ieșiți din casă

Chiar dacă evităm spațiile aglomerate, asta nu înseamnă că nu trebuie să ieșim la aer, plimbările fiind excelente pentru sănătatea voastră emoțională.

Când trebuie să ieșiți, bucurați-vă de plimbările în aer curat împreună cu bebelușul.

Asigurați-vă  că păstrați distanța socială și stați liniștiți. Riscul pentru bebelușul dumneavoastră este scăzut atâta timp cât va fi în cărucior și nu va atinge nici o suprafață.

Cu toate acestea este mai bine să evitați să duceți copilul în magazine sau farmacie, deoarece poate fi mai greu să păstrați distanța față de ceilalți.

Încercați să aveți o mică rezervă de consumabile necesare

Deși nu este nevoie să acumulezi sute de pachete de șervețele pentru bebeluși ori pamperși este recomandat să ai în casă un mic stoc care să îți ajungă pe o perioadă de 7 sau chiar 14 zile.

În acest fel, vă puteți reduce drumurile în magazine și riscul de expunere. Dacă nu aveți pe nimeni altcineva care să rămână cu copilul atunci când faceți cumpărături, încercați să comandați ceea ce aveți nevoie online.

Cum poți lucra eficient de acasă atunci când ai copii

0

Dacă gândul de a lucra de acasă cu copilul tău pare înspăimântător, nu ești singur. Copiii necesită atenție 24 de ore din 24 și mulți dintre noi suntem nevoiți să jonglăm cu cerințele șefilor și nevoile copiilor.

Din cauza situației cu care ne confruntăm, toți am fost nevoiți să ne adaptăm din mers schimbărilor apărute în viața noastră de la o zi la alta. Una din cele mai mari schimbări a fost adaptarea la telemuncă în cazurile unde a fost posibil, dar și faptul că școlile și grădinițele au fost închise.

Iată o serie de sfaturi pe care le-ai putea pune în aplicare pentru a lucra eficient de acasă:

Încercați să vă faceți un program bine stabilit

Este important să vă organizați ziua în funcție de intervalul orar în care lucrați. Gândiți-vă în primul rând câte ore sperați să lucrați în acea zi sau veți avea timp să întoarceți apelurile pierdute? Ce puteți realiza în timp ce fiul sau fiica dvs. se colorează în camera alăturată? Veți reuși să faceți mai multe dacă lucrați inteligent și punctual.

Acestea fiind spuse, unul dintre cele mai bune beneficii ale muncii acasă este flexibilitatea.

Asigurați-vă că aveți un acord cu privire la câte ore pe zi ar trebui să stați conectați. Având în vedere motivul pentru care lucrăm de acasă (răspândirea coronavirusului), unii angajatori pot înțelege necesitatea programului flexibil.

Pentru organizarea programului pe zile vă puteți ajuta și de aplicațiile de pe telefon.

Profitați de somnul din timpul zilei al copilului

Profitați de somnul micuților pentru a rămâne productivi în timp ce lucrați de acasă. Fie că doarme o oră sau trei, folosiți acest timp pentru a termina sarcinile care necesită concentrarea voastră completă.

Dacă, dintr-un anumit motiv, micuțul nu doarme, vă puteți realiza activitățile care necesită o atenție deosebită în prima parte a zilei când este mai odihnit.

Încercați să separați rolul de mamă și cel de angajat

Dacă nu înveți să-ți păstrezi rolurile de mamă și femeie de afaceri separate, oferindu-ți fiecărei activități doza de concentrare potrivită, vei simți că niciodată nu vei face față.

Pentru a vă separa mental de restul casei, organizați-vă un colț unde vă puteți desfășura activitatea profesională și pe care îl puteți părăsi la sfârșitul programului de lucru

5 pași pentru a crea o rutină de somn copilului

Nu subestimați importanța somnului la copii. Cercetările sugerează că dezvoltarea fizică și mentală are loc atunci când copiii dorm – atât noaptea, cât și ziua. Bebelușii care dorm suficient pe timp de zi. De asemenea, dorm mai bine noaptea, oferindu-i un sentiment de siguranță și la nivel comportamental și emoțional.

Este suficient să insistăm să deprindă automatismele care induc starea de somn încă de la o vârstă fragedă sau chiar din perioada de sugar.

Pașii pe care trebuie să-i parcurgem în acest scop

  • Perioada curpinsă între 3 și 6 luni de viață este optimă pentru educarea somnului.

Acest interval este unul potrivit întrucât copilul încă nu are suficiente deprinderi motorii și îl putem așeza oriunde fără riscul de a se deplasa imediat. Nu este totul pierdut dacă depășiti această etapă, însă nu va mai fi la fel de ușor.

  • Programul fix este unul ideal. Este indicat să respectăm un program care ar trebui să se desfășoare aproximativ la aceleași ore precum ora de culcare, cât și băița de seară. Recomandarea ar fi ca aceasta să aibă loc în jurul orelor 20.00, pentru ca la ora 22.00 copilul să doarmă. Conform cercetătorilor, la acea oră se secretă o serie de hormoni care au rol în dezvoltare și prevenirea obezității.
  • Este bine sa asezam copilul in patut cat inca este treaz. In nici un caz nu trebuie sa fie adormit in brate sau leganat. Bebelusii se trezesc speriati pe parcursul noptii daca realizeaza ca sunt in alt loc stiind ca au adormit in brate.
  • Un alt aspect important este locul în care micuțul doarme. Se recomandă ca zilnic aceștia să fie puși la somn în pătuțurile lor. Acest lucru îi va ajuta să recunoască mediul înconjurător și să se simtă în siguranță. De asemenea vor asocia pătuțul cu somnul, ceea ce este important pentru a-i ajuta să doarmă toată noaptea. Dacă bebelușul tău trebuie să doarmă în altă parte, luați cu voi obiecte care să le amintească de patul de acasă.
  • Sunt de evitat expunerea la televizor si jocurile zgomotoase cu 1-2 ore inainte de culcare. Copiii au o imaginatie foarte bogata si pot fi influentati negativ de imaginile care ruleaza pe ecranul televizorului sau pot continua jocul in vis, motiv pentru care e posibil sa aiba un somn agitat si treziri frecvente pe parcursul noptii.