Este foarte important ca cel mic sa cunoasca devreme valoarea banilor. Viata este scumpa, este adevarat, si nu este o idee rea sa discuti cu el despre aspectele financiare ale casei. Explica-i celui mic cum se castiga banii si ce efort presupune acest lucru. Nu-i cumperi mereu lucrurile pe care si le doreste si probabil te intrebi daca acest lucru nu-l poate face sa devina prea cumpatat, prea realist si sa nu mai fie capabil sa viseze.

Daca ai trait intr-o familie cu posibilitati financiare limitate, probabil ca nu ai putut sa visezi la ceea ce ai fi putut sa faci daca ai fi avut bani. Astfel tu nu ai o viata imaginara, pentru ca, de fapt, in familia ta, toti au fost la fel. Ai invatat ca banii sunt pretiosi si ai invatat cum sa-i cheltuiesti. Asta nu inseamna ca atunci cand ai fost mica, nu ai putut trece pe langa magazine si sa visezi.

Sau poate ca ai primit bani de buzunar, dar trebuia sa justifi intotdeauna pe ce i-ai cheltuit, ceea ce a insemnat ca nu i-ai primit de fapt cu adevarat. Cand spunem ca un copil primeste bani de la parintii lui, daca asa se obisnuieste in familie, vrem sa spunem ca, tot asa dupa cum parintii dispun de o suma pentru placerea lor, tot asa si copilul, la nivelul lui, poate dispune de niste bani pentru propria lui placere.

De exemplu, cand unul dintre parinti ete multumit ca a facut o afacere buna, daca lucreaza in comert, fie ca i-a reusit ceva, daca lucreaza intr-un domeniu de creatie sa spuna: „Astazi sunt multumit de mine!”, multumire ce se exprima printr-o moneda data fiecarui copil. Pentru el este o mare fericire, deoarece isi da seama ca banii fac parte dintr-un anume fel de putere pe care tatal sau mama a castigat-o, putere din care, in felul lui si la nivelul lui, beneficiaza si el. Mai tarziu cand va fi intrebat ce o sa-si cumpere din ei, copilul va visa la tot ce si-ar putea cumpara cu o moneda pe care i-a dat-o tatal lui, intr-o zi cand era multumit.

Pentru a-i invata pe copii despre valoarea banilor, trebuie sa li se vorbeasca despre pretul lucrurilor, despre bugetul lunar al familiei in cifre si nu spunandu-li-se ca viata este foarte scumpa si ca trebuie sa muncesti ca sa castigi. Fara adjective si fara adverbe! Copilul trebuie sa stie pretul painii, al carnii care se mananca la masa, al legumelor. Sa stie cat costa imbracamintea lui sau cat ar putea costa o imbracaminte asemanatoare, ce suma de bani trebuie prevazuta pentru perioada in care va merge la scoala.

Este bine ca inca de la sase ani copilul sa stie toate aceste lucruri. I se poate explica, atunci cand depilda are nevoie de o guma, uite guma asta costa atat, sau creionul acesta costa atat – este bine sa luam un creion bun. Sa fii atent cum il ascuti, ca sa il poti folosi cat mai mult timp. Am putea cumpara si un creion mai ieftin, numai ca nu e bun de nimic.

Astfel se vorbeste despre bani in mod concret, plecand de la obiective concrete, de uz curent, obiecte folositoare sau mai putin placute. Dar toate acestea nu au sens decat atunci cand copilul stie cat castiga tatal si mama si cunoaste care este bugetul familiei. In sfarsit, cand un copil are bani de buzunar trebuie sfatuit cum sa-i cheltuiasca. Sunt unii copii care primesc o anumita suma saptamanal si care nu stiu pe ce au cheltuit-o. Copiii invata valoarea banilor cu exemple concrete, nu cu adjective sau facandu-li-se morala.

 Sursa: Cand apare copilul, Francoise Dolto

sursa foto: www.supermoney.com